ICCJ. Decizia nr. 194/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 194/2010
Dosar nr. 1243/1371/2008
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Mureş, prin Sentinţa nr. 2478 din 22 decembrie 2008 a admis cererea reclamantei SC A. SRL Târgu Mureş şi a obligat pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti – Sucursala Târgu Mureş la plata sumei de 100.942,75 lei, cu titlu de indemnizaţie de asigurare a sumei de 2.506,04 lei, dobândă legală calculată de la data de 19 iunie 2008 până la data de 17 septembrie 2008 şi dobânda legală de la data de 18 septembrie 2008 în continuare până la plata efectivă a indemnizaţiei de asigurare, cu 13.977,49 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că: la data de 4 martie 2008 a fost încheiat între părţi un contract de asigurare facultativă de bunuri, (fila 11), pentru stocul de marfă constituit din autoturismele aflate în interiorul sow-roomului sau în afara acestuia, pentru perioada 7 martie 2008 – 6 martie 2009. Pentru o sumă asigurată de 800.000 euro la autovehiculele aflate în curtea imobilului s-a stabilit că franşiza este de 5% din sumele asigurate pentru fiecare eveniment, dar nu mai puţin de 250 euro în cazul riscurilor de fenomene atmosferice. Printre riscurile acoperite este şi cel dat de fenomenele atmosferice, cum ar fi grindina.
Primele de asigurare au fost achitate la termen de reclamantă, iar la 18 iunie 2008 a avut loc o grindină puternică, care a avariat autoturismele aflate în curtea societăţii SC A. SRL Târgu Mureş.
În data de 19 iunie 2008 reprezentanţii pârâtei s-au deplasat la sediul reclamantei, unde împreună cu reprezentanţii acesteia au întocmit procese verbale de constatare a avariilor pentru fiecare autoturism în parte iar la 1 iulie 2008 pârâta a emis adresa prin care a informat reclamanta că nu va achita nici un fel de despăgubire pentru evenimentul asigurat din data de 18 iunie 2008, deoarece valoarea totală a despăgubirii calculate se situează sub nivelul franşizei, care, în opinia reprezentanţilor pârâtei ar fi de 5% din suma asigurată de 800.000 euro, reprezentând 40.000 euro, respectiv 146.448 lei.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 11 alin. (9) din Legea nr. 136/1995 franşiza este partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare şi că reclamanta a sesizat că valoarea franşizei are douălimite stabilite convenţional 5% din sumele asigurate, dar nu mai puţin de 250 de euro, în discuţie fiind o sumă determinabilă şi nu o sumă determinată.
Instanţa a reţinut că procentul franşizei de 5% va fi raportat la despăgubirea totală, aşa cum ea este prevăzută la art. 11 alin. (9) din Legea nr. 136/1995, conformă cu intenţia comună a părţilor aşa cum este ea cuprinsă în contractul de asigurare, şi nu după sensul literar al termenilor art. 977 C. civ., că documentaţia privind costul total al reparaţiilor pentru autovehiculele avariate relevă o pagubă totală de 416.851,84 lei la care s-a aplicat procentul de subasigurare (0,2549), rezultând suma de 106.255,53 lei la care s-a aplicat 5% franşiza, rezultând 100.942,75 lei, sumă pentru care pretenţiile reclamantei sunt întemeiate.
De altfel, este de esenţa contractului de asigurare, ca suportarea prejudiciilor create de evenimentele asigurate, în speţă de grindină, să fie suportate de asigurător.
În baza art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 s-a considerat că pârâta datorează reclamantei şi dobânda legală, la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R., că potrivit art. 1088 C. civ., pentru obligaţiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare, când nu au fost stabilite contractual sau legal, sunt cuantificate la nivelul dobânzii legale şi ele se cuvin fără ca, creditorul să justifice paguba, fiind datorate din ziua cererii de chemare în judecată afară de cazurile în care după lege dobânda curge de drept.
În materie comercială, conform art. 43 C. com. datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Datoria pârâtei, constând în remiterea reclamantei a cuantumului indemnizaţiei de asigurare a devenit exigibilă la data de 19 iunie 2008, când după înştiinţarea pârâtei, reprezentanţii acesteia s-au deplasat la sediul reclamantei când au întocmit procesele verbale de constatare a avariilor pentru fiecare autoturism în parte, împreună cu reprezentanţii reclamantei.
De altfel, pârâta datorează şi penalităţi în cuantumul solicitat pentru perioada 19 iunie 2008 – 17 septembrie 2008, conform calcului prezentat de reclamantă care nu a fost contestat de pârâtă, dar şi în continuare până la plata efectivă a debitului.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti – Sucursala Târgu Mureş, a declarat apel.
În apel, părţile au pus concluzii pe fond, care s-au consemnat prin încheierea din 27 aprilie 2009, amânându-se pronunţarea deciziei la 4 mai 2009.
Pârâta SC O. SA a depus prin serviciul de registratură la data de 29 aprilie 2009 o cerere prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (2) C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 41/ A din 11 mai 2009 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
A admis apelul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti – Sucursala Târgu Mureş, împotriva Sentinţei nr. 2478 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Comercial Mureş, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea reclamantei.
Curtea Apel Târgu Mureş, a apreciat ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, reţinând că aceasta are calitate procesuală pasivă în condiţiile în care aceasta are organe proprii de conducere, are resurse financiare, iar prin statut i s-a recunoscut capacitatea de a încheia acte juridice şi de a răspunde pentru actele încheiate.
Pe fond, s-a reţinut că în raport de situaţia de fapt, de existenţa contractului, plata ratelor de asigurare, producerea evenimentului asigurat, litigiul dintre părţi se poartă asupra cuantumului despăgubirilor, că în raport de definirea franşizei la pct. 2.10 din poliţa de asigurare, valoarea prejudiciului cauzat societăţii asigurate de grindina care a avariat autoturismele aflate în curtea acesteia de 100.942,75 lei este sub nivelul franşizei de 40.000 euro, respectiv 146.448 lei, că valoarea pagubei va fi suportată de asigurat.
Împotriva menţionatei decizii reclamanta SC A. SRL Târgu Mureş a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei şi respingerea apelului pârâtei.
În criticile formulate recurenta-reclamantă susţine în esenţă următoarele:
- Greşit a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (2) C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., avându-se în vedere regimul acesteia prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992, text ce nu limitează ridicarea excepţiei până la închiderea dezbaterilor, în condiţiile în care s-a luat act că autorul excepţiei s-a prezentat după dezbateri fiind îndrumat să depună înscrisurile la registratura instanţei;
- Dispozitivul deciziei s-a întocmit cu ignorarea dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., fără să se menţioneze dacă sentinţa după admiterea apelului pârâtei a fost desfiinţată, anulată sau schimbată, respingând în fond acţiunea sa;
- Că a fost interpretat greşit de instanţă, actul juridic dedus judecăţii, respectiv contractul de asigurare, în sensul că valoarea franşizei de 5% a fost calculată pentru fiecare eveniment din suma asigurată şi nu ca procent din daună.
Recurenta-reclamantă susţine că procentul de 5% convenit de părţi s-a raportat la despăgubirile totale conform art. 11 alin. (9) din Legea nr. 136/1995 şi în baza acesteia s-au întocmit procesele verbale de constatare a daunelor pentru fiecare autoturism avariat de grindina din 18 iunie 2008, conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ.;
- Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă susţine că hotărârea recurată este nemotivată atunci când constată că intenţia părţilor a fost ca franşiza de 5% să se raporteze la suma asigurată, instanţa nearătând probele sau elementele de fapt ce au condus la formarea unei atare convingeri încălcându-se dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă SC O. SA prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantei este fondat.
Astfel se constată că deşi în mod corect instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt, în sensul că la baza raporturilor dintre părţi a stat contractul de asigurare facultativă de bunuri, pentru stocul de marfă constituit din autoturismele aflate în sow-roomului sau în afara acestuia, pentru perioada 7 martie 2008 – 6 martie 2009, pentru o sumă asigurată de 800.000 euro, că la autoturismele aflate în curtea imobilului s-a stabilit că franşiza este de 5% din sumele asigurate pentru fiecare eveniment, dar nu mai puţin de 250 euro în cazul riscurilor de fenomene atmosferice, că prima de asigurare a fost achitată la termen, că la data de 18 iunie 2008 pe fondul unei grindini puternice, au fost avariate autovehiculele, că la 19 iunie 2008 reprezentanţii pârâtei s-au deplasat la sediul reclamantei, întocmind proces verbal de constatare a avariilor pentru fiecare autoturism în parte împreună cu reprezentanţii reclamantei, că pârâta a informat reclamanta la 1 iulie 2008 că nu va achita nici un fel de despăgubire pentru evenimentul asigurat deoarece valoarea totală a despăgubirii calculate se situează sub nivelul franşizei de 5% din suma asigurată de 800.000 euro, respectiv 40.000 euro, reprezentând 146.448 lei, aceasta a interpretat greşit clauzele contractului de asigurare.
În ceea ce priveşte respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate invocată de recurenta-reclamantă prin notele de şedinţă depuse la data de 4 mai 2009, soluţia este corectă în condiţiile în care aceasta a fost invocată după închiderea dezbaterilor pe fond, contrar dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Critica recurentei reclamante prin care susţine că dispozitivul deciziei din apel s-a dat cu ignorarea dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., în sensul că după admiterea apelului pârâtei în dispozitivul deciziei nu s-a menţionat dacă sentinţa de la fond a fost desfiinţată, anulată sau schimbată şi respinsă acţiunea sa, în raport de considerentele acesteia în care se menţionează schimbarea sentinţei şi respingerea acţiunii reclamantei este neîntemeiată.
Susţinerea recurentei reclamante că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv contractul de asigurare în ceea ce priveşte aplicarea franşizei de 5% pentru fiecare autoturism şi nu ca procent din daună este fondată.
Astfel se reţine că instanţa de apel a interpretat greşit noţiunea de franşiză prevăzută de dispoziţiile art. 11 alin. (9) din Legea nr. 136/1995, care reprezintă o parte din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent din valoarea totală prevăzută în contractul de asigurare, că valoarea franşizei are două limite stabilite convenţional de 5% din sumele asigurate, dar nu mai puţin de 250 euro, faţă de intenţia comună a părţilor aşa cum a fost ea cuprinsă în contractul de asigurare care este legea părţilor.
Intenţia comună a părţilor a fost ca franşiza de 5% se raportează la dauna totală, aşa cum de altfel prevede şi art. 11 alin. (9) din Legea nr. 136/1995 şi nu la suma asigurată, pentru că în această variantă s-ar anula chiar esenţa contractului de asigurare încheiat de părţi, ca suportarea prejudiciilor create de evenimentele asigurate, în speţă de grindină, să fie suportate de asigurator şi ar contraveni scopului asigurării.
Ori potrivit art. 977 C. civ., interpretarea contractului se face după intenţia comună a părţilor contractante şi nu după sensul literar al termenilor cum greşit a interpretat instanţa de apel.
De altfel şi documentaţia privind costul total al reparaţiilor pentru autovehicule avariate, care nu a fost contestată de pârâtă, relevă o pagubă totală de 416.851,41 lei, la care s-a aplicat procentul de subasigurare, iar la suma astfel obţinută a fost aplicat 5% franşiza, pârâta datorând suma de 100.942,75 lei, la care se adaugă dobânda legală, în baza art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000, la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R. şi daune interese pentru neexecutare, conform art. 1088 C. civ. şi art. 43 C. com.
Datoria pârâtei de a remite reclamantei cuantumul indemnizaţiei de asigurare a devenit exigibilă la data de 19 iunie 2008, respectiv din momentul în care reprezentanţii pârâtei s-au deplasat la sediul reclamantei şi au întocmit procesele verbale de constatare a avariilor pentru fiecare autoturism în parte.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), va admite recursul reclamantei, va modifica decizia din apel în sensul respingerii apelului pârâtei şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Târgu Mureş împotriva Deciziei nr. 41/ A din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul pârâtei SC O.V.I.G. SA Bucureşti – Sucursala Târgu Mureş, declarat împotriva sentinţei nr. 2478 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Comercial Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1369/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1297/2010. Comercial → |
|---|
