ICCJ. Decizia nr. 1837/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1837/2010
Dosar nr. 3193/265/2008
Ședința publică din 20 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 127/2009 a Judecătoriei Năsăud s-a respins cererea formulată de terţul poprit SC D.C. SRL în contradictoriu cu D.G.F.P. Vâlcea şi A.F.P. Râmnicu Vâlcea, menţinându-se poprirea înfiinţată de intimate prin adresa din 5 decembrie 2008 asupra sumelor de bani pe care terţul poprit le datora debitoarei SC B.C. SRL până la concurenţa sumei de 54.076 lei.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut faptul că între debitoare şi terţul poprit au existat raporturi juridice, factura emisă a fost acceptată la plată, astfel că argumentele invocate nu sunt întemeiate.
Prin Decizia comercială nr. 21/ PJ 19 mai 2009 pronunţată în Dosarul nr. 3192/265/2008 al Tribunalului Bistriţa - Năsăud s-a respins ca nefondat apelul declarat de către terţul poprit SC D.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 127/2009 a Judecătoriei Năsăud, considerând că există documente care atestă datoria terţului poprit către debitoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC D.C. SRL, solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii apelului, schimbării în întregime a sentinţei şi a admiterii acţiunii.
Recurenta arată că hotărârea este nemotivată, încălcându-se prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., iar pe de altă parte, s-au aplicat greşit normele legale incidente, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, se arată că dreptul de creanţă este afectat de o condiţie suspensivă, respectiv, de executarea prealabilă a lucrărilor. Aceste lucrări nu au fost executate de către debitoare, care a abandonat şantierul, fiind continuate în regie proprie de către recurentă. Prin urmare,nu există un titlu prin care debitoarea să justifice existenţa unei creanţe contra recurentei, astfel că nu poate fi aplicată poprirea pentru datoriile pe care le are debitoarea la organele fiscale pe sumele din contul recurentei.
Prin Decizia civilă nr. 3118/2009 de la 3 Decembrie 2009, Curtea de apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de SC D.C. SRL.
în motivare, instanţa a reţinut că apelul declarat a fost axat pe aceleaşi considerente susţinute şi în recurs şi anume, pe inexistenţa dreptului de creanţă care ar fi afectat de o condiţie suspensivă, respectiv, de executarea lucrărilor de construcţii. Aceste aspecte duc la concluzia că apelanta, actualmente recurenta, a susţinut faptul că nu există un titlu care să ateste dreptul de creanţă al executantului. Motivarea instanţei de apel s-a rezumat la existenţa titlului, răspunzând criticilor formulate prin apel şi apreciind că există o creanţă care poate determina înfiinţarea popririi pe conturile apelantei.
Aşa fiind, motivul de care prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. cu referire la art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. nu este întemeiat, pentru că hotărârea judecătorească atacată prin recurs a expus motivele care au format convingerea instanţei, nefiind necesar ca aceste motive să fie expuse pe larg, ele putând fi rezumate în concret, aşa cum a procedat instanţa de apel, potrivit art. 261 alin (1) pct. 5 C. proc. civ.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., între debitoarea SC B.C. SRL şi recurentă a fost încheiat un contract de execuţie, prin care debitoarea avea dreptul de a obţine contravaloarea manoperei pentru lucrările executate. în baza prevederilor contractuale a fost emisă factura din 24 iunie 2008 care a fost acceptată la plată de către recurentă. Atât timp cât între părţi nu s-a stabilit o altă situaţie şi cât timp instanţele de judecată nu au stabilit o altă situaţie, situaţie care nu poate fi analizată în procedura popririi, factura din 24 iunie 2008 reprezintă un titlu are constată un drept de creanţă al debitoarei asupra recurentei pentru suma înscrisă în actul fiscal.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat, schimbarea în întregime a sentinţei prin admiterea acţiunii, invocând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
În speţă, recurenta a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi timbrului judiciar, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei ( fila 6 dosar Î.C.C.J. ), însă nu a depus până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului dovada achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat şi nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 20 mai 2010, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL Maieru împotriva Deciziei nr. 3118 din 3 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2341/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2324/2010. Comercial → |
|---|
