ICCJ. Decizia nr. 1841/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1841/2010
Dosar nr. 21291/3/2008
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 8741 din 3 iunie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl- a comercială, a admis cererea formulată de reclamanta RA - A.P.P.S. în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL, a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul deţinut în imobilul situat în Bucureşti, sector 6 pentru lipsa titlului locativ şi a respins cererea reconvenţionala formulată de pârâtă ca nefondată.
S-a reţinut că reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei, arătând că a încheiat cu aceasta un contract de locatiune şi prestări servicii, din 24 februarie 2003, pentru locaţiunea spaţiului menţionat anterior; contractul a fost valabil până la data de 28 februarie 2008. Din probele administrate, judecătorul fondului a reţinut ca, după data de 28 februarie 2008, contractul de locatiune nu a mai fost prelungit, pârâta fiind notificată să părăsească imobilul, aspect recunoscut şi în cadrul interogatoriului.
În consecinţă, judecătorul a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantei, reţinând că acesta, în calitate de proprietar este privată de dreptul său de folosinţă.
S-a mai reţinut că prin cererea reconvenţionala, pârâta a solicitat obligarea pârâtei la prelungirea contractului pentru o perioadă de 2 ani, în raport de investiţiile efectuate la imobil. S- reţinut, din raportul efectuat în cauză că pârâta a efectuat o serie de investiţii a căror valoare actualizată este de 6.350 lei; s-a constatat că pe parcursul derulării contractului pârâta nu a solicitat şi nu a primit acordul reclamantei pentru efectuarea acestor lucrări; de asemenea, s-a constatat că solicitarea pârâtei adresată reclamantei prin care încunoştiinţa despre efectuarea investiţiilor a fost emisă ulterior expirării duratei locatiunii. Totodată, s-a reţinut că clauzele contractuale nu stabilesc o obligaţie pentru reclamantă de a prelungi contractul de locatiune, termenii contractuali stipulând doar că reclamanta „poate" lua o asemenea măsură. în consecinţă, cererea reconvenţionala a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC R. SRL, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii cererii reconvenţionale şi prelungirii duratei locatiunii cu doi ani.
Prin Decizia comercială nr. 520 din 9 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI- a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reţinând, în esenţă, că relaţia contractuală dintre părţi a încetat, prin ajungerea la termen a perioadei pentru care s-a încheiat locaţiunea, astfel încât intimata nu mai era ţinută de dispoziţia contractuală referitoare la soluţionarea amiabilă a litigiului. Pe de altă parte, se reţine că intimata a adus la cunoştinţă apelantei în termen util faptul că nu mai are posibilitatea de a prelungi contractul de locaţiune, apelanta rămânând în pasivitate.
A doua critică a apelantei vizând necesitatea prelungirii contractului de locaţiune pentru o perioadă de doi ani, în raport de investiţiile efectuate la spaţiul închiriat, este, de asemenea, nefondată. Aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, pentru a putea fi discutată o asemenea oportunitate, era necesar ca apelanta să formuleze o solicitare în acest sens; or, din probele administrate nu rezultă că apelanta ar fi efectuat o asemenea solicitare, în urma notificării transmise de intimată prin executor judecătoresc, invocând această oportunitate doar în urma cererii de evacuare formulată de intimată.
Totodată, valoarea investiţiilor, ce constituie de fapt, lucrări obişnuite de întreţinere şi reparaţii, ori lucrări necesare pentru desfăşurarea activităţii comerciale a apelantei, este redusă, faţă de împrejurarea că acestea au fost executate la începutul locaţiunii, aspect necontestat de apelantă.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat, schimbarea în întregime a sentinţei prin respingerea acţiunii şi admiterea cererii reconvenţionale, invocând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reţine că, potrivit art. l din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
În cauză, recurenta-pârâtă a depus dovada achitării timbrului judiciar în cuantum de 0,15 lei o dată cu motivele de recurs.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca insuficient timbrată.
În speţă, recurenta a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei ( fila 5 dosar I.C.C.J. ), însă nu a depus până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului dovada achitării taxei de timbru.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat şi nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 20 mai 2010, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată şi să dispună anularea ca insuficient timbrat a recursului declarat de pârâtă.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta SC R. SRL Bucureşti.
PENTRU ACESTE
MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâtul SC R. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 520 din 9 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI- a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2419/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2341/2010. Comercial → |
|---|
