ICCJ. Decizia nr. 2324/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2324/2010
Dosar nr. 6907/2/2008
Şedinţa publică din18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, sub nr. 1135/2004, reclamanta SC S.E. SRL a chemat în judecată pârâtul Mun. Bucureşti prin Primarul General, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 818.835,19 dolari SUA reprezentând contravaloare prestaţii efectuate în perioada 1 septembrie 2001 - 22 ianuarie 2002 şi suma de 1.414.103,71 dolari SUA reprezentând penalităţi de întârziere, obligaţie ce rezultă din contractul de asociere din 14 iulie 1999.
La data de 18 februarie 2004, pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a C.L. Sect. 1 Bucureşti, C.L. Sect. 3 Bucureşti, C.L. Sect. 4 Bucureşti, C.L. Sect. 5 Bucureşti, C.L. Sect. 6 Bucureşti, SC U. SA Bucureşti, SC S. SA Bucureşti şi SC R.E.B.U. SA.
La data de 18 ianuarie 2005 reclamanta a depus cererea precizatoare solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2.154.122,69 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate în perioada 1 septembrie 2001 – 31 ianuarie 2002 şi suma de 3.712.728,03 lei reprezentând penalităţile aferente, sume stabilite prin raportul de expertiză contabilă judiciară, efectuată de expertul C.V.
Prin sentinţa civilă nr. 453 din 8 februarie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 1135/2004 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost anulată cererea de chemare în garanţie şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale a chematelor în garanţie formulată de pârâtă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanţa a admis cererea precizată formulată de reclamanta SC S.E. SRL iar pârâtul Mun. Bucureşti prin Primar a fost obligat la plata sumei de 2.154.122,69 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate pentru perioada 1 septembrie 2001 – 31 ianuarie 2002, şi la plata sumei de 3.712.728,03 lei reprezentând penalităţi aferente calculate până la data de 28 octombrie 2003.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 638 din 28 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul Mun. Bucureşti prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 453/2006.
Prin Decizia nr. 2986 din 5 octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul formulat de pârât împotriva Deciziei civile nr. 638/2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a casat decizia recurată şi sentinţa apelată, cauza fiind trimisă pentru rejudecare pe fond la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
În fond, după casare, cauza a fost înregistrată sub nr. 43033/3/2008 iar prin sentinţa civilă nr. 7376 din 13 iunie 2008 a fost admisă acţiunea principală formulată de reclamanta SC S.E. SRL prin lichidator judiciar H.M., pârâtul Mun. Bucureşti prin Primar fiind obligat la plata sumei de 2.154.122,69 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate şi 3.712.728,03 lei penalităţi de întârziere. A fost respinsă excepţia de netimbrare şi excepţia nulităţi cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtul Mun. Bucureşti prin Primar împotriva chematelor în garanţei C.L. Sect. 1 Bucureşti, C.L. Sect. 2 Bucureşti, C.L. Sect. 3 Bucureşti, C.L. Sect. 4 Bucureşti, C.L. Sect. 5 Bucureşti, C.L. Sect. 6 Bucureşti, SC U. SA Bucureşti, SC R.E.S. R.E.B.U. SA Bucureşti și SC S. SA Bucureşti.
A fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a chematelor în garanţei C.L. Sect. 1 Bucureşti, C.L. Sect. 2 Bucureşti, C.L. Sect. 3 Bucureşti, C.L. Sect. 4 Bucureşti, C.L. Sect. 5 Bucureşti, C.L. Sect. 6 Bucureşti iar cererea de chemare în garanţie formulată împotriva acestora a fost respinsă pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.
A fost disjunsă cererea de chemare în garanţie formulată în contradictoriu cu SC U. SA Bucureşti, SC R.E.S. R.E.B.U. SA Bucureşti, SC S. SA Bucureşti dispunându-se formarea unui dosar.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 148 din 27 martie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul Mun. Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei civile nr. 7376/2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 43033/3/2007.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut, în esenţă, că izvorul pretenţiilor dedus judecăţii îl constituie contractul de asociere încheiat la data de 14 septembrie 1999 între apelantă şi SC C.I. SA (fila 3) aceasta cesionând drepturile şi obligaţiile prevăzute în contract către intimata reclamantă SC S.E. SRL, contract ce a avut ca obiect proiectarea, construirea şi exploatarea unui depozit controlat de deşeuri solide, urbane situat în Com. Vidra, Sat Sinteşti, Jud. Ilfov, pentru o perioadă de 20 de ani.
În temeiul acestui contract, apelanta pârâtă s-a obligat să pună la dispoziţia asocierii, terenul situat în Com. Vidra, Sat. Sinteşti precum şi să achite tarifele de depozitare a deşeurilor stabilite de pârât.
Contractul nu a fost modificat ulterior, apelanta pârâtă refuzând să-şi îndeplinească obligaţiile de plată asumate pentru perioada 1 septembrie 2001 – 31 ianuarie 2002, invocând H.C.G.M.B. nr. 141 din 5 iulie 2001 în baza căruia serviciul de salubritate a fost descentralizat, astfel încât, în opinia apelantei, contractul a fost golit de conţinut din moment ce serviciul de salubritate a trecut la sectoarele Mun. Bucureşti.
Susţinerile apelantei nu au fost reţinute de instanţă întrucât părţile nu au modificat dispoziţiile contractului de asociere, iar apariţia H.C.G.M.B. nu poate modifica unilateral contractul, având în vedere dispoziţiile art. 969 C. proc. civ., contractul fiind legea părţilor şi doar părţile îl pot modifica în baza acordului de voinţă, H.C.G.M.B. nefiind opozabil celeilalte părţi contractante.
Actele emise de autorităţile locale nu pot modifica un contract încheiat de către autoritatea locală câtă vreme cealaltă parte contractantă nu şi-a exprimat voinţa în acest sens, ambele părţi fiind ţinute să-şi îndeplinească în tocmai obligaţiile asumate.
Între intimata reclamantă şi intimatele chemate în garanţie nu există niciun raport juridic în temeiul căruia intimata reclamantă să solicite plata sumelor de bani datorată de apelantă. Ca urmare instanţa de apel a apreciat că în mod corect pârâta a fost obligată la plata sumelor solicitate, sume al căror cuantum a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză, raport necontestat de pârâte.
Cu privire la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a chematelor în garanţie s-a apreciat că în mod corect a fost admisă, întrucât consiliile locale sunt unităţi deliberative fără personalitate juridică.
Împotriva Deciziei civile nr. 148/2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a formulat recurs pârâtul Mun. Bucureşti prin Primarul General.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta a prezentat pe larg situaţia de fapt arătând că instanţa de apel a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile legale.
Potrivit art. 4 pct. 11 din contractul de asociere, Primăriei Mun. Bucureşti îi revenea obligaţia ca pentru o perioadă de 2 ani de la intrarea în funcţiune a depozitului să achite o sumă de depozitare în cuantum de 10 dolari SUA/tonă.
La data de 5 iulie 2001 s-a înaugurat depozitul ecologic, dată la care s-a emis H.C.G.M.B. nr. 141, prin care s-a hotărât ca cheltuielile privind serviciul de salubritate să treacă din finanţarea H.C.G.M.B. în finanţarea consiliilor locale ale sectoarelor iar ulterior a fost emisă dispoziţia primarului general nr. 1353/2001. Prin urmare, cheltuielile pentru salubrizare au trecut din finanţarea C.G. al Mun. Bucureşti în finanţarea Bugetelor C.L. ale celor 6 sectoare.
Primăria Mun. Bucureşti a încheiat trei contracte cu SC U. SA Bucureşti, SC R.E.S. R.E.B.U. SA Bucureşti şi SC S. SA Bucureşti, având ca scop achiziţia serviciului de salubritate iar aceste societăţi au perceput un tarif lunar pentru colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere de la populaţie, aceste societăţi având obligaţia să plătească depozitarea deşeurilor menajere la groapa Vidra către SC S.E. SRL.
De asemenea, prin adaptarea H.C.G.M.B. nr. 141/2001, prin care serviciul s-a descentralizat, banii aferenţi plăţii acestui serviciu au fost redirecţionaţi către C.L. ale sect. 1-6, acestora revenindu-le în continuare obligaţia de plată a prestaţiilor vizând serviciul public de salubritate.
Contractul de asociere în participaţiune şi-a încetat valabilitatea ca urmare a adoptării hotărârii nr. 141/2001 ţinând cont de dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 8 alin. (2) din contract.
În mod greşit a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a chematelor în garanţie a C.L. sect. 1-6, întrucât printre atribuţiile C.L. se enumeră şi aceea că „hotărăşte în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice”.
Intimatele C.L. sect. 1 și 5, au formulat întâmpinare prin care solicită în esenţă respingerea recursul ca nefundat, întrucât capacitatea procesuală de folosinţă trebuie analizată din perspectiva legii nr. 215/2001 în raport cu care C.L. sunt autorităţi deliberative care nu au personalitate juridică.
Intimatele SC U. SA Bucureşti, SC R.E.S. R.E.B.U. SA Bucureşti, SC S. SA Bucureşti au formulat întâmpinare prin care solicită în esenţă respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat.
Astfel, dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocate de recurentă, vizează situaţiile în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecăţii cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele fiind clare şi precise dar în dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta critică de fapt modul de stabilire a situaţiei de fapt şi a probatoriului administrat. Reaprecierea probelor şi schimbarea situaţiei de fapt reţinută de isntanţele de fond nu mai este posibilă însă odată cu abrogarea pct. 10 şi 11, al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000.
Recurenta este în eroare asupra incidentei în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., legea sancţionând, denaturarea sau schimbarea înţelesului unei convenţii iar sub acest aspect soluţia instanţei de apel este dată cu respectarea cadrului şi limitelor procesuale.
Astfel, izvorul raportului juridic dintre părţi îl constituie contractul de asociere în participaţiune din 14 iulie 1994, iar valabilitatea acestui contract nu a fost întreruptă prin H.C.G.M.B. nr. 141/2001 aşa cum susţine recurenta în condiţiile în care la data de 8 noiembrie 2005 Primăria Mun. Bucureşti a încheiat cu intimata SC S.E. SRL un proces verbal privind încetarea valabilităţii contractului din 14 iulie 1994 (fila 81 dosar apel).
Instanţa de apel nu a denaturat sau schimbat înţelesul convenţiei dintre părţi, ci s-a pronunţat în cadrul limitelor procesuale, astfel că motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în speţă, întrucât recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva acestui text iar afirmaţia în sensul că intimatele C.L. sect. 1-6 „hotărăşte în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine.” nu înlătură aplicabilitatea dispoziţiilro art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Astfel, potrivit textelor legale evocate C.L. este autoritate deliberativă, iar Primăria este o autoritate executivă care pune în aplicare şi aduce la îndeplinire hotărârile şi dispoziţiile C.L., conform art. 61 şi 67 din Legea nr. 215/2001. Raportându-ne strict la autonomia locală şi dispoziţiile Legii nr. 215/2001, corect s-a apreciat că, C.L. sunt unităţi de administraţie publică locale cu atribuţii deliberative, care nu au personalitate juridică şi ca urmare nici capacitate procesuală.
Obligaţiile stabilite de părţi prin contractul de asociere nu pot fi transmise unei unităţi deliberative ci unităţilor executive, Primăriile fiind instituţii publice cu activitate permanentă care aduc la îndeplinire hotărârile C.L., context în care în mod corect a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.
Potrivit art. 969 C. civ., „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”. Nu se poate susţine că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale evocate în condiţiile în care a dat eficienţă clauzelor contractuale inserate în contractul de asociere, recurenta pârâtă fiind titulara obligaţiilor prevăzute în contractul de asociere, inclusiv cele prevăzute la art. 4 pct. 1 referitoare la tariful de depozitare şi art. 4 pct. 4 vizând penalităţile.
Contractul de asociere nu a fost desfiinţat sau modificat, producând efectele juridice dintre părţi iar H.C.G.M.B. nr. 141/2001 invocată de recurentă neputând influenţa în mod unilateral contractul, aspect reţinut corect de instanţa de apel. Susţinerile recurentei sunt contradictorii în condiţiile în care cotractul de asociere s-a derulat şi după adoptarea H.C.G.M.B. nr. 141/2001 astfel că părţile litigante au stabilit de comun acord încetarea contractului prin procesul verbal din 8 noiembrie 2005. Este adevărat că prin H.C.G.M.B. şi nr. 141/2001, serviciul de salubrizare a fost desfiinţat, dar în raporturile contractuale dintre părţi nu prezintă relevanţă, atâta timp cât convenţia nu a încetat şi nici nu a fost modificată conform art. 22 din contract.
Recurenta pârâtă a motivat cererea de chemare în garanţie a intimatelor SC U. SA Bucureşti, SC R.E.S. R.E.B.U. SA Bucureşti, SC S. SA Bucureşti pe prevederile H.C.G.M.B. nr. 141/2001 şi pe contractele încheiate cu acestea dar prin sentinţa nr. 7376/2008 a fost disjunsă cererea vizând cele trei intimate urmând ca recurenta pârâtă să-şi valorifice pretenţiile evocate în cadrul dosarului nou format. De asemenea recurenta are posibilitatea valorificării drepturilor pretinse chemând în judecată unităţile executive şi nu unităţile locale deliberative.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Mun. Bucureşti prin Primar împotriva deciziei comerciale nr. 148 din 27 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1837/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1831/2010. Comercial → |
|---|
