ICCJ. Decizia nr. 1851/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1851/2010
Dosar nr. 3711/40/2009
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele,
Prin încheierea de la 25 martie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării sentinţei nr. 1336 din 23 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3711/40/2009 în contradictoriu cu reclamantul - intimat G.I. şi a suspendat executarea sentinţei nr. 1336/2009 până la soluţionarea apelului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa a cărei suspendare s-a solicitat, Tribunalul Botoşani, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de revizuire formulată de reclamantul G.I., a schimbat în tot sentinţa nr. 606 din 22 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Botoşani, a admis cererea şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 4 februarie 2000 şi a actelor subsecvente : caiet de sarcini, dosar de prezentare, proces - verbal de licitaţie; faţă de faptul că, în speţă, contractul a cărui anulare se cere a fost rezoluţionat prin sentinţa civilă nr. 169/2005 a Tribunalului Botoşani, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1432/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că prin sentinţa nr. 445/2008 a Tribunalului Botoşani reclamantul G.I. a fost obligat la plata unor dobânzi şi penalități în temeiul contractului a cărui anulare se cere, iar prin sentinţa nr. 656 din 2008 a Tribunalului Botoşani şi Decizia nr. 3/2008 a Curţii de Apel Suceava s-a respins o altă cerere de anulare a contractului, la care se adaugă împrejurarea că sentinţa a cărei revizuire se cere a< fost pronunţată în urmă cu 5 ani fără a se declara apel, Curtea a apreciat că se impune suspendarea executării sentinţei apelate.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul G.I. a declarat recurs sentinței solicitând admiterea recursului, anularea încheierii din 25 martie 2010, iar, pe fond, respingerea cererii de suspendare a executării sentinței nr. 1336/2009 a Tribunalului Botoşani, invocând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8, 9 şi art. 312 C. proc. civ.
În susţinerea motivelor de recurs, reclamantul arată că instanța nu a motivat temeiurile pentru care a înlăturat apărările reclamantului cu privire la respingerea cererii ca inadmisibilă, în condiţiile în care nu s-a început nicio executare silită, iar, pe fond, se impune respingerea ca neîntemeiată întrucât A.V.A.S. nu justifică interesul legitim, personal, născut şi actual al promovării unei astfel de cereri.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 720 C. proc. civ., hotărârile date în prima instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii; exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea, iar conform art. 280 C. proc. civ., cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanţei de apel. cererea de suspendare se va judeca de Instanţa de Apel, dispoziţiile art. 403 alin. (3) fiind aplicabile.
Faţă de prevederile anterior menţionate, se impune resjpingerea susţinerii recurentului potrivit căreia cererea de suspendare trebuia respinsă ca inadmisibilă, nefiind efectuat niciun act de executare întrucât, în materie comercială, hotărârea instanţei de fond este executorie de drept şi nu trebuie învestită cu formulă executorie pentru a fi pusă în executare, constituind titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 38/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, publicată în M. Of. nr. 764 din 12 noiembrie 2007); suspendarea executării se face în condiţiile art. 280 C. proc. civ., intimata solicitând suspendarea executării hotărârii apelate prin însăşi cererea de apel, fiind scutită de plata cauţiunii în baza art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998.
Sub aspectul interesului intimatului - pârât de a solicita suspendarea executării hotărârii apelate, Înalta Curte apreciază că acesta rezultă din calitatea procesuală a A.V.A.S. în proces, din analiza hotărârilor pronunţate în cauza dedusă judecăţii, precum şi din caracterul devolutiv al căii de atac a apelului; se vor respinge susţinerile reclamantului privind analiza fondului cauzei, Înalta Curte, în calitate de instanţă de recurs, fiind ţinută a se pronunţa exclusiv asupra motivelor de nelegalitate şi nu asupra materialului probator existent la dosarul cauzei, această sarcină revenind exclusiv in stanţelor de fond.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul G.I. împotriva încheierii din 25 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4345/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4302/2010. Comercial → |
|---|
