ICCJ. Decizia nr. 1914/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1914/2010
Dosar nr. 869/63/2009
Şedinţa publică de la 25 mai 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 265 din 28 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 869/63/2009, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Primarul municipiului Craiova în contradictoriu cu pârâta SC D.S. SA.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 268.822 lei, reprezentând suma alocată de la bugetul de local cu titlu de ajutor de urgenţă pentru suportarea pagubelor constatate la bunurile mobile şi imobile afectate de explozia din data de 26 ianuarie 2006, reclamanta invocând ca temei de drept al acţiunii sale dispoziţiile legale vizând răspunderea civilă delictuală.
Judecătorul fondului a mai reţinut că în urma exploziei care a determinat acordarea sumelor de la bugetul local, au fost înregistrate pagube materiale la apartamentele şi autoturismele aflate în apropiere. S-a reţinut, totodată, că primarul poate acorda, conform art. 28 din Legea nr. 416/2001 şi art. 53 din H.G. nr. 1099/2001, ajutoare de urgenţă familiilor sau persoanelor aflate în situaţii de urgenţă, textele legale menţionând că sumele avansate cu acest titlu se suportă de la bugetul local. în consecinţă, judecătorul fondului a apreciat că plata ajutorului de urgenţă nu este urmarea directă a producerii exploziei la punctul termic, iar sumele achitate de reclamant proprietarilor ale căror bunuri au fost deteriorate au caracter de despăgubiri; s-a apreciat, deci, că ajutoarele de urgenţă nu sunt plătite pentru a acoperi prejudiciile, ci pentru a veni în sprijinul victimelor faptei ilicite, acestea putând cumula sumele acordate cu titlu de ajutoare de urgenţă cu sumele pe care ar trebui să le primească de la autorul prejudiciului cu titlu de despăgubiri. Concluzia judecătorului fondului a fost aceea că răspunderea civilă a pârâtei nu poate fi angajată în temeiul art. 998 - 999 C. civ.
Reclamantul Primarul municipiului Craiova a declarat apel împotriva acestei sentinţe, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată. Reclamantul apelant a criticat sentinţa din perspectiva nesoluţionării cererii de precizare a cadrului procesual, motivat de faptul că pe parcursul soluţionării în fond a litigiului au intervenit modificări în structura organizatorică a intimatei pârâte, cea ce a determinat formularea unei cereri de chemare în judecată împotriva SC D.S.R. SRL Bucureşti. Au mai fost formulate critici şi cu privire la temeiurile de drept reţinute de judecătorul fondului, acele articole de lege fiind abrogate, apelantul susţinând că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.
Completul de apel din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, a respins apelul declarat în cauză, prin Decizia nr. 210 din 21 octombrie 2009. Completul de apel a apreciat apelul ca nefondat, reţinând că în mod corect a apreciat judecătorul fondului caracterul sumelor acordate persoanelor - victime ale exploziei din data de 26 ianuarie 2006, acestea fiind ajutoare de urgenţă care, potrivit legii se suportă de la bugetul local. în raport de această constatare, s-a apreciat că în mod corect judecătorul fondului nu a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 998 - 1003 C. civ., şi că doar victimele faptei ilicite se pot îndrepta împotriva autorului prejudiciului pe calea unei acţiuni în pretenţii.
A fost înlăturată apărarea apelantului cu privire la motivarea soluţiei de fond pe texte legale abrogate, constatând că sumele plătite cu titlu de ajutoare de urgenţă au avut la bază exact temeiurile de drept reţinute de judecătorul fondului; totodată, s-a reţinut că în urma reoganizării interne, calitate procesuală în cauză are SC G.D.F.S.E. România - fostă SC D.S. SA.
Împotriva acestei decizii reclamantul Primarul municipiului Craiova a formulat recurs, solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat şi a acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile reclamantului au vizat interpretarea şi aplicarea greşită a legii de către completul de apel şi judecătorul fondului. Astfel, reclamantul a arătat că în speţă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, raportat la existenţa prejudiciului - suma plătită de primar victimelor deflagraţiei, a faptei ilicite -neglijenţa intimatei în înlocuirea conductei de gaze, fapt ce a determinat producerea exploziei, şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu. Aceste elemente nu au fost analizate de către instanţă, deşi era indicat temeiul de drept al acţiunii, respectiv art. 998 – 1003 C. civ.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că nu sunt dovedite elementele răspunderii civile delictuale în condiţiile în care sumele pretinse de reclamantul recurent au fost achitate cu titlu de ajutoare de urgenţă, iar potrivit legii aceste sume se suportă de la bugetul local.
Nu au fost administrate probe în această fază procesuală.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că recursul este fondat. Astfel, se reţine că atât judecătorul fondului, cât şi completul de apel au aplicat greşit legea, din perspectiva modului de soluţionare a litigiului de faţă. Astfel, se reţine că reclamantul a invocat în susţinerea acţiunii sale prevederile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, prin expunerea situaţiei de fapt încercând să demonstreze îndeplinirea condiţiilor impuse de lege pentru angajarea răspunderii pârâtei intimate. În speţă, însă, atât judecătorul fondului, cât şi completul de apel nu au analizat litigiul din perspectiva motivelor invocate de reclamant şi a apărărilor pârâtei referitoare neîndeplinirea condiţiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, analiza celor două instanţe limitându-se la constatarea caracterului de ajutoare de urgenţă a sumelor pretinse de reclamant. Or, niciuna dintre părţile litigiului nu au contestat titlul cu care au fost achitate aceste sume, în condiţiile în care nici nu a existat o solicitare de analizare anaturii sumelor achitate victimelor exploziei.
În aceste condiţii, se apreciază că ambele instanţe nu au analizat cauza în raport de temeiurile de drept invocate, considerentele bazându-se pe aspecte ce nu au legătură cu litigiul, în condiţiile în care acesta se bazează pe răspunderea civilă delictuală. Or, raportat la acest temei de drept, instanţele aveau obligaţia de a analiza cele invocate de reclamantă, precum şi apărările pârâtei din perspectiva condiţiilor reglementate de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, analiză ce nu a fost efectuată în cauză.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C.proc.civ, raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, iar decizia pronunţată în cauză, precum şi sentinţa de fond vor fi casate. Cauza va fi trimisă spre rejudecare la instanţa de fond, judecătorul fondului având obligaţia de a analiza speţa din perspectiva îndeplinirii ori neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
PENRTU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul municipiul Craiova prin Primar împotriva Deciziei nr. 210 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează decizia atacată şi sentinţa nr. 265 din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4426/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4383/2010. Comercial → |
|---|
