ICCJ. Decizia nr. 1936/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1936/2010
Dosar nr. 1076/42/2008
Ședința publică de la 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 aprilie 2008, reclamantul SC I.J.J Vrancea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, lămurirea întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei nr. 324 din 26 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2519/105/2006, în sensul de a se preciza perioada pentru care trebuie aplicată actualizarea sumei datorate de pârâtă în raport cu rata inflaţiei stabilită la momentul efectuării plăţii efective.
Prin încheierea din 28 mai 2008, Tribunalul Prahova a admis cererea formulată de petentul I.J.J. Vrancea şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 324 din data de 26 februarie 2007, pronunţate în Dosarul nr. 2519/2006 a Tribunalului Prahova, în sensul că pârâta SC C. SA datorează reclamantei I.J.J. Vrancea suma de 166.869,73 lei, şi nu suma de 160.869,73 lei, cum din eroare s-a trecut.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că perioada pentru care creanţa reclamantului se va actualiza este între data pronunţării sentinţei şi data plăţii efective, întrucât chiar dacă debitul principal a rezultat în urma raporturilor comerciale derulate în perioada 1 ianuarie 2003 - 1 martie 2004, la care se adăuga penalităţile de întârziere calculate conform raportului de expertiză până la data de 28 februarie 2006, totuşi obligaţia privind plata actualizată s-a născut la momentul pronunţării hotărârii.
Prin Decizia nr. 220 din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva încheierii din 28 mai 2008 a Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a făcut o corectă interpretare a dispozitivului sentinţei nr. 324 din 26 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Prahova, în temeiul art. 281 C. proc. civ. la cererea reclamantului I.J.J. Vrancea, apreciind că actualizarea creanţei poate fi făcută de la data pronunţării sentinţei şi până la data plăţii efective.
Susţinerea apelantului constând în aceea că actualizarea în raport cu rata inflaţiei este aceeaşi cu data începerii calculului penalităţilor nu poate fi primită de instanţa de apel, întrucât în acest mod ar însemna să se completeze dispozitivul hotărârii, nu să le lămurească.
Dacă în hotărâre nu s-a precizat un alt termen, actualizarea nu poate opera decât de la data pronunţării sentinţei, dreptul născându-se la data respectivă.
Din dispozitivul sentinţei rezultă că suma ce va fi actualizată în raport cu rata inflaţiei este suma pe care pârâta a fost obligată prin sentinţă să o achite reclamantului.
Dacă s-ar fi admis solicitarea reclamantului s-ar fi procedat la cumulul penalităţilor de întârziere cu debitul actualizat, acest aspect nefiind menţionat în sentinţă.
Completarea hotărârii se putea solicita în termenul prevăzut de art. 2821 C. proc. civ., în timp ce pentru lămurirea dispozitivului legea nu impune un termen expres în această privinţă, cererea reclamantului vizând lămurirea dispozitivului.
Instanţa a dispus actualizarea sumei pentru a determina societatea pârâtă să se achite cât mai repede de prestaţia la care a fost obligată, o interpretare în sensul celor solicitate de apelant conducând la completarea dispozitivului sentinţei şi nu la lămurirea acesteia în sensul art. 2811 C. proc. civ.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul petent I.J.J. Vrancea, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate, în sensul că, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că perioada pentru care se calculează actualizarea sumelor datorate de SC C. SA, în raport cu rata inflaţiei, este de la data începerii calculului penalităţilor până la data plăţii efective şi nu de la data pronunţării sentinţei la data plăţii efective.
Recurentul - reclamant susţine în esenţă că în mod nelegal instanţele au apreciat că suma datorată de pârâtă se va actualiza cu rata inflaţiei pentru perioada cuprinsă între data pronunţării sentinţei şi data plăţii efective, atât timp cât data de începere a actualizării sumei datorate cu rata inflaţiei este aceeaşi cu data începerii calculului penalităţilor şi nu cu data pronunţării sentinţei, având în vedere că actualizarea cu inflaţia urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti şi nu „cuantumul penalităţilor de întârziere", cum eronat s-a reţinut în decizia curţii de apel, în sensul susţinerilor sale fiind şi dispoziţiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, precum şi dispoziţiile art. 371 C. proc. civ., care prevăd clar modul în care se face actualizarea drepturilor băneşti.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea susţinerilor recurentului - reclamant în raport de actele dosarului, de dispoziţiile legale incidente în speţă, precum şi de hotărârile pronunţate în cauză se constată următoarele:
Ambele instanţe au stabilit corect că perioada pentru care creanţa reclamantului se va actualiza este cuprinsă între data pronunţării sentinţei nr. 324 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Prahova şi data plăţii efective, întrucât chiar dacă debitul principal priveşte perioada 1 ianuarie 2003 - 1 martie 2004, iar penalităţile de întârziere au fost calculate conform raportului de expertiză până la data de 28 februarie 2006, cu toate acestea obligaţia privind plata actualizată se naşte la momentul pronunţării hotărârii.
Aceasta deoarece, din examinarea dispozitivului sentinţei rezultă că suma ce va fi actualizată în raport cu rata inflaţiei este suma pe care pârâta a fost obligată să o achite reclamantului şi, neprevăzându-se un termen expres în acest sens în hotărâre, actualizarea nu poate opera decât de la data pronunţării sentinţei, dreptul născându-se la data pronunţării acesteia.
Totodată, a aprecia în sensul susţinerilor recurentului - reclamant, potrivit cărora data actualizării în raport cu rata inflaţiei este aceeaşi cu data începerii calculului penalităţilor, ar însemna să se completeze dispozitivul hotărârii şi nu să fie lămurit acesta, cum s-a solicitat, ceea ce este în mod evident inadmisibil.
În consecinţă, având în vedere că instanţele au făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ. în cauză, că au stabilit judicios că data actualizării sumei la plata căreia a fost obligată pârâta către reclamant prin sentinţă este data pronunţării acestei hotărâri şi nu data începerii calculului penalităţilor şi reţinându-se că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică în condiţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., de natură să conducă la modificarea deciziei Curţii de Apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.J.J. Vrancea împotriva Deciziei nr. 220 din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 496/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4426/2010. Comercial → |
|---|
