ICCJ. Decizia nr. 2164/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA COMERCIALĂ
Decizie nr. 2164/2010
Dosar nr. 4393/1/2009
Ședința publică de la 8 iunie 2010
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2215 din 19 februarie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI- a comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul T.C. în contradictoriu cu pârâta SC B.C.R. S. SA.
Judecătorul fondului a reţinut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.394.178,62 lei reprezentând prejudiciul pe care pârâta i l-a cauzat, precum şi suma de 47.813.221,65 lei, cu titlu de daune interese. Reclamantul a justificat prejudiciul prin aceea că situaţia portofoliului deţinut la data de 19 ianuarie 2006, ora 24, este reflectată prin două tabele informative diferite total, prin conţinut şi mărime.
La data de 5 mai 2008 reclamantul a formulat cerere de îndreptare a sentinţei comerciale nr. 2215/2007, potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) şi art. 281 C. proc. civ., solicitând îndreptarea şi refacerea sentinţei.
În raport de această cerere, judecătorul fondului a reţinut că dispoziţia art. 281 se referă la erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi la orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri. Dispoziţia art. 2811 C. proc. civ. are în vedere lămurirea dispozitivului, sub aspectul întinderii, înţelesului sau aplicării acestuia, ori când în dispozitiv sunt cuprinse dispoziţii potrivnice.
Prin cererea sa, reclamantul a formulat, în fapt, apărări care puteau fi folosite într-o cale de atac, fiind reţinut că apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei comerciale nr. 2215/2007 a fost anulat ca netimbrat.
În consecinţă, prin încheierea dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică la data de 26 mai 2008, judecătorul fondului a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul Tănăsescu Constantin în contradictoriu cu pârâta SC B.C.R. S. SA.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului şi schimbarea încheierii apelate în sensul admiterii cererii sale prin care a solicitat lămurirea şi îndreptarea sentinţei comerciale nr. 2215/2007.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 451 din 15 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantului iar prin încheierea din 5 noiembrie 2008 a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare eroare materială strecurată în decizia comercială nr. 451/2008.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul T.C.
Prin Decizia nr. 1514 din 20 mai 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 4894/2/2008 a constatat nul recursul reclamantului în considerentele căreia s-a reţinut că reclamantul nu indică niciunul din motivele de recurs prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar aspectele relatate în aşa-zisa motivare a recursului nu pot fi încadrate în aceste motive. în contra celei din urmă hotărâri contestatorul T.C. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 raportat la art. 317 alin. (1) C. proc. civ., conform precizărilor făcute la termenul de astăzi.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul arată, în esenţă, că partea adversă îi datorează sume ce reprezintă prejudiciu şi daune interese prin nexecutarea ordinului pe care l-a transmis la data de 20 ianuarie 2006, iar prin această inacţiune din partea intimatei i s-a îngrădit dreptul de a dispune de sumele ce i se cuveneau producându-i o pagubă iminentă, fapt pentru care solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată.
Contestatorul şi-a întemeiat contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 raportat la art. 317 alin. (1) C. proc. civ. conform precizărilor făcute la termenul de astăzi.
Dispoziţiile legale prevăd după cum urmează: primul text de Lege evocat - art. - 317 alin. (1) C. proc. civ. - se referă la ipoteza când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, iar cel de-al doilea text evocat se referă la contestaţia în anulare specială când hotărârea pronunţată de instanţa de recurs este rezultatul unei erori materiale sau când instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare prevăzute expres de art. 304 din acelaşi.
Examinând criticile formulată în această cale extraordinară de atac, Înalta Curte constată că acestea vizează fondul cauzei prin apărările făcute, nefiind niciuna din ipotezele de lege evocate.
Ori, în calea de atac a contestaţiei în anulare nu pot fi supuse examinării decât în ipotezele prevăzute strict şi limitativ de art. art. 318 raportat la art. 317 alin. (1) C. proc. civ. şi cum contestatorul nu se află în niciuna din cele menţionate, Înalta Curte urmează să respingă ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.C. împotriva Deciziei nr. 1514 din 20 mai 2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4185/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4167/2010. Comercial → |
|---|
