ICCJ. Decizia nr. 2162/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2162/2010
Dosar nr. 1542/1/2010
Şedinţa publică de la 8 iunie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Într-un prim ciclu procesual derulat în cauză, Judecătoria Timişoara prin sentinţa nr. 6450 din 21 iunie 2006 a respins acţiunea reclamantei ca prematur introdusă apreciind că nu au fost respectate de reclamantă dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. cu privire la modul de îndeplinire a procedurii convocării prealabile la concilierea directă.
Sentinţa Judecătoriei Timişoara a fost casată de instanţa de recurs prin Decizia nr. 35/ R din 2 februarie 2007 a Tribunalului Timiş, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că, rezultă incontestabil din înscrisurile administrate în cauză încercarea de conciliere directă prealabilă introducerii acţiunii prin notificarea transmisă pârâtei, căreia aceasta nu i-a dat curs.
În rejudecare, Judecătoria Timişoara prin sentinţa civilă nr. 4524 din 3 mai 2004 şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Timiş competent material să soluţioneze litigiul dintre părţi al cărui obiect are o valoare de peste un miliard lei vechi
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, astfel învestit prin încheierea de şedinţă din data de 21 martie 2008 a respins excepţia prematuri taţii introducerii cererii, excepţie reiterată de pârâtă, reţinând că această chestiune a fost rezolvată cu putere de lucru judecat în primul ciclu procesual derulat în cauză, de instanţa de recurs, care a apreciat-o ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 206 din 4 aprilie 2008 Tribunalul a admis acţiunea precizată formulată de reclamantă şi în consecinţă a constatat intervenită între părţi compensaţia legală pentru suma de 50.720,2 Ron reprezentând datorii reciproce şi a obligat pârâta la plata sumei de 95.082,86 lei sumă rămasă neachitată din contravaloarea serviciilor prestate plus dobânda legală începând cu data introducerii cererii - 27 februarie 2006 - şi până la achitarea integrală a debitului.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 146/ A din 8 septembrie 2008, sentinţa fiind schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.
Instanţa de control judiciar a constatat că în cauză nu s-a îndeplinit procedura concilierii prealabile impusă de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. deoarece potrivit notificării nr. 19 din 1 februarie 2006 transmisă prin executorul judecătoresc data convocării la conciliere este anterioare datei de 1 februarie 2006, respectiv 15 ianuarie 2006.
Totodată instanţa apreciază că reclamanta nu a respectat nici termenul de 30 de zile prevăzut de alin. (5) al art. 7201 C. proc. civ., introducând acţiunea la data de 24 februarie 2006 înaintea expirării celor 30 zile prin raportare la data de 1 februarie 2006 data primirii notificării de către pârâte.
Sub un ultim aspect, instanţa reţine că apărarea reclamantei în sensul dezlegării acestei chestiuni prin Decizia nr. 402/2007 a Tribunalului Timiş, este neîntemeiată, decizia invocată, pronunţată într-o contestaţie în anulare, nu putea analiza aspecte ce ţin de fondul litigiului.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC W.T. SA a declarat recurs la data de 8 octombrie 2008, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă şi menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei fondului.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele:
- soluţionarea excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile instituită de art. 7201 C. proc. civ. a făcut obiectul Deciziei nr. 35/ R din 2 februarie 2007 pronunţată în primul ciclu procesual în sensul respingerii ei, situaţie în care nu mai poate fi repusă în discuţie;
- pârâta, deşi necontestat a primit notificarea transmisă prin executorul judecătoresc la data de 1 februarie 2006, nu a dat nici un răspuns solicitării de rezolvare amiabilă, atitudine care demonstrează refuzul realizării concilierii în scopul enunţării litigiului;
- motivarea instanţei de apel dată în admiterea excepţiei prematuritătii nu are în vedere raţiunea reglementării instituite prin art. 7201 C. proc. civ., de soluţionare mai rapidă a litigiilor comerciale, interpretarea dată fiind excesiv de rigidă şi în defavoarea creditorului.
Intimata - pârâtă prin întâmpinarea formulată în această fază procesuală a solicitat respingerea recursului ca nefondat susţinând în esenţă că, recurenta prin modul de redactare al notificării a eludat dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., iar conform art. 109 C. proc. civ. sancţiunea care se impune este cea statuată de instanţa de apel prin decizia atacată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia 942 din 20 martie 2009 a admis recursul reclamantei cu consecinţa casării deciziei recurate şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului la aceeaşi instanţă, reţinându-se în considerente, în esenţă, că pârâta în al doilea ciclu procesual nu numai că nu a răspuns notificării, dar nici nu şi-a formulat întâmpinare, apărarea pârâtei având un caracter pur formal iar admiterea excepţiei în cel de¬al doilea ciclu procesual după doi ani de la introducerea acţiunii este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente în speţă.
În rejudecare, prin Decizia nr. 164 din 2 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei constatând că hotărârea pronunţată de tribunal este legală şi temeinică şi constatând culpa procesuală a pârâtei a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2.087 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs reinterând aceleaşi motive de recurs ca şi în apel.
Recursul este tardiv declarat.
Potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel.
Din examinarea textului de lege enunţat rezultă că termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate a fost imperativ instituit iar nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii. în acest sens sunt dispoziţiile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea părţii, exceptând cazul în are partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În cauză, dovada de comunicare a deciziei pronunţate în apel a fost înaintată recurentei la data de 7 decembrie 2009 - fila 25 dosar apel iar cererea de recurs a fost depusă la instanţa supremă şi registrată la data de 20 ianuarie 2010.
Cum recurenta nu a invocat motive obiective independente de voinţa sa, privind neexercitarea căii de atac al recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este formulat cu depăşirea termenului prevăzut în textul de lege evocat.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este tardiv introdus, şi îl va respinge ca atare.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. urmează ca recurenta să fie obligată la plata sumei de 685 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv declarat recursul declarat de recurenta - pârâtă SC X.A.C.T. SRL Timişoara împotriva Deciziei nr. 164 din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Obligă recurenta să plătească intimatei reclamante SC W.T. SRL reşiţa suma de 685 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4271/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4185/2010. Comercial → |
|---|
