ICCJ. Decizia nr. 2230/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2230/2010
Dosar nr. 423/88/2008
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 29 din 16 decembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 423/88/2008 al Tribunalului Tulcea, secţia civilă, comercială şi contencios administrativ, s-a respins excepţia lipsei de interes a intervenienţilor şi acţiunea principală având ca obiect constatarea nulităţii absolute, formulată de M.V. împotriva pârâtei SC V. SA Babadag, precum şi cererile de intervenţie formulate de intervenienţii în interes propriu I.A.D., M.N.L., A.T.P., T.T.G., N.T.O., K.T.E., D.C.C.L., G.N.D., S.D.P., V.E.M.A., F.I.E., P.St.V., Ţ.G.R., C.D.V., C.O.L., B.I.Ş., B.G.I., N.P.C., P.V.V., C.S.A., B.I., P.C., T.M., T.D.G., M.A.C. și N.S.I., ca nefondate, reclamantul şi intervenienţii fiind obligaţi şi la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii pârâte din 14 decembrie 2007, cu motivarea că hotărârea a fost adoptată la cea de a doua convocare, cu participarea unui număr de 214 acţionari care reprezintă 20,498% din drepturile de vot şi 69,3426 din capitalul social, deşi cvorumul necesar pentru adoptarea legală a hotărârii era de 2/3.
De asemenea un alt motiv de nelegalitate a hotărâri rezultând din nerespectarea condiţiilor referitoare la convocare. Aceleaşi motive fiind invocate şi prin cererile de intervenţie.
În privinţa excepţiei tardivităţii acţiunii soluţionată în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a arătat că în speţă sunt incidente prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 în sensul că dreptul la acţiune este imprescriptibil deoarece se invocă motive de nulitate absolută, astfel încât a respins excepţia formulată de pârâtă. Situaţia fiind identică cu referire la excepţia lipsei de interes a intervenienţilor.
În acest context, prima instanţă, analizând conţinutul convocatorului şi al procesului-verbal al adunării generale, prin raportare la prevederile art. 1 13, 115 şi art. 117 din Legea nr. 31/1990, a arătat ca pentru data anunţată, convocatorul a fost publicat în M. Of. al României partea a IV- a nr. 3195 din 9 noiembrie 2007 şi în într-un ziar naţional de largă răspândire.
De asemenea, au fost menţionate informaţiile referitoare la locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi.
Referitor la cvorum, tribunalul a reţinut că fiind la a doua convocare, potrivit art. 1 15 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare era necesară prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din numărul total al drepturilor de vot, condiţie îndeplinită în speţa. Au fost, în consecinţă înlăturate susţinerile reclamantului şi intervenienţilor potrivit cărora era necesară întrunirea unui cvorum de 2/3, cu motivarea că aceştia fac o confuzie între dispoziţiile legale aplicabile, în general, societăţilor comerciale în ceea ce priveşte adunarea generală şi cele referitoare la adunările generale extraordinare pentru care art. 1 15 din Lege precizează cvorumurile necesare.
Apelurile formulate de intervenienţii în interes propriu B.I., C.S.A. şi S.I. - ambii în calitate de succesori ai defunctului S.Ş. - au fost respinse ca nefondate prin Decizia civilă nr. 147 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a proceda astfel, curtea de apel a reţinut, în plus, faţă de considerentele avute în vedere de prima instanţă că dispoziţiile art. 19 alin. (2) din statutul cadru al societăţii pârâte, care prevede că adunările generale sunt legal constituite dacă la lucrări participă cel puţin 2/3 din numărul membrilor şi adoptă hotărâri cu majoritatea simplă de voturi, nu poate constitui un temei pentru modificarea sentinţei deoarece această prevedere nu menţionează distinct, în funcţie de felul adunării - ordinare sau extraordinare - condiţiile de cvorum şi de majoritate necesare pentru luarea deciziilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Brumaru Ioana, în calitate de succesoare a intervenientei decedate P.P., C.S.A. în calitate de succesoare a intervenientului decedat Sava Ştefan şi intervenientului în nume propriu S.I. şi I.A.D. criticând-o pentru motivele de nelegalitate a căror dezvoltare, relevă, în lipsa precizării temeiului de drept, incidenţa prevederilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În mod concret, recurenţii invocă faptul că contrar celor reţinute prin decizia recurată, art. 19 din Statut stabileşte cerinţa unui cvorum de 2/3 doar pentru adunarea generală extraordinară, dispoziţie care este conformă cu prevederile art. 1 15 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia, în actul constitutiv se pot stipula condiţii de cvorum şi majoritate mai mari, spre deosebire de adunările generale ordinare, pentru care, în conformitate cu art. 1 12 alin. (2) nu se poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicată.
Pe de altă parte, susţin recurenţii, nici cvorumul de o cincime nu a fost întrunit în condiţiile în care împuternicitul B.E. nu a fost prezent la adunarea generală din 14 decembrie 2007, iar acţionarii pe care îi reprezenta, în mod nelegal au fost trecuţi în lista de prezenţă.
De altfel, hotărârea a cărei nulitate s-a cerut a se constata a fost adoptată doar în interesul acţionarilor prezenţi, cu scopul vădit de a schimba configuraţia acţionariatului, împrejurare ignorată prin decizia recurată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiilor legale anterior menţionate, Curtea constată că este nefondat.
Astfel, potrivit art. 19 alin. (2) din Statutul cadru al societăţii pârâte „adunările generale sunt legal constituite dacă la lucrare participă cel puţin 2/3 din numărul membrilor şi adoptă hotărâri cu majoritate simplă de voturi" iar conform art. 21, adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este necesar pentru a lua hotărârile menţionate în acest sens.
Din această perspectivă, justificat au argumentat şi instanţele anteriore că nu se poate accepta interpretarea intervenienţilor potrivit cărora cvorumul necesar era de 2/3, pentru că, în mod evident, dispoziţiile statului nu confirmă această susţinere. în această situaţie devin incidente dispoziţiile cuprinse în art. 1 15 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în sensul că, fiind la a doua convocare, pentru validitatea deliberărilor în adunările generale extraordinare este necesară prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din numărul total al drepturilor de vot, iar hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentanţi, condiţii îndeplinite în speţă.
Este real că potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, în actul constitutiv se pot stipula cerinţe de cvorum şi majoritate mai mari, însă, în speţă pentru adunarea generală extraordinară nu există o atare precizare, singura dispoziţie în această privinţă fiind aceea cuprinsă în art. 21 din Statut care nu reglementează acest aspect.
Pentru identitate de raţiune şi interpretarea recurenţilor în sensul că prevederile art. 19 alin. (2) din Statut, se aplică, în mod evident doar adunărilor generale extraordinare, urmează a fi înlăturată, în lipsa unei menţiuni statuare exprese care să prevadă un alt cvorum decât cel reglementat prin dispoziţiile legale evocate.
Totodată, este nefondată şi critica referitoare la neîntrunirea cvorumului de o cincime, justificată prin lipsa persoanei împuternicite să-i reprezinte pe unii dintre acţionari, care în mod nelegal au fost trecuţi în lista de prezenţă.
În acest sens, potrivit art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acţionarii pot participa şi vota în adunarea generală prin reprezentare în baza unei împuterniciri acordate în acest scop, iar conform art. 1 15 din lege, hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi, ceea ce explică întocmirea listei de prezenţă cu toţi acţionarii prezenţi personal sau prin reprezentant.
În concluzie, recursul declarat de intervenienţi este nefondat şi va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienţii în nume propriu B.I., C.S.A., S.I. şi I.A.D. împotriva Deciziei nr. 147/ Com din 19 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3908/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3815/2010. Comercial → |
|---|
