ICCJ. Decizia nr. 4090/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4090/2010
Dosar nr. 2030/54/2009
Ședința publică din 24 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 8 din 9 februarie 2007, Tribunalului Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamanţilor B.V., A.E., L.I., O.I. şi O.M., în contradictoriu cu SC O.P. SA, cu consecinţa anulării Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii pârâte nr. 6 din 11 octombrie 2006.
Instanţa de fond a reţinut că la convocarea adunării generale nu au fost respectate dispoziţiile imperative ale art. 111, art. 113, art. 117 şi art. 118 din Legea nr. 31/1990 republicată, întrucât în convocator s-au înscris 3 date calendaristice; că alegerea administratorului, înscrisă în convocator, este atributul adunării generale ordinare, care nu a fost convocată; că pârâta nu a prezentat, potrivit art. 131 alin. (2) din menţionata lege, copia M. Of. în care a fost publicată convocarea şi procesul – verbal al adunării generale extraordinare din data de 19 octombrie 2007, pentru a se verifica legalitatea desfăşurării adunării generale extraordinare din data de 10 octombrie 2006, iar, în preambulul procesului – verbal al adunării generale extraordinare din data de 11 octombrie 2006, nu sunt înscrise menţiunile obligatorii privind convocarea menţionatei adunări, publicitatea convocării şi a modului în care s-a propus şi s-a adoptat ordinea de zi.
Prin Decizia nr. 136 din 28 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, s-a admis apelul pârâtei SC O.P. SA Slatina, s-a anulat sentinţa tribunalului şi s-a reţinut cauza spre rejudecare, făcându-se aplicarea art. 297 alin. (2) C. proc. civ., cu motivarea că există neconcordanţa între minută, dispozitiv, pe de o parte şi practicaua sentinţei, pe de altă parte, neputându-se stabili cu exactitate data când au avut loc dezbaterile pentru a se verifica modul de constituire al completului sau dacă s-a amânat pronunţarea, neexistând o astfel de încheiere.
Rejudecând cauza, pe fond, aceeaşi instanţă a pronunţat, la data de 10 septembrie 2007, Decizia nr. 182, prin care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B.V., A.E., O.I. şi O.M. şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta L.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în soluţionarea excepţiei, s-a reţinut că, deşi reclamanţii B.V., A.E., O.I. şi O.M. au fost prezenţi la şedinţa adunării generale extraordinare din data de 11 octombrie 2006, aceştia nu au votat împotrivă, conform cerinţelor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată iar, în soluţionarea fondului, având în vedere că reclamanta L.I. nu a participat la menţionata adunare generală extraordinară, a considerat, în principal, că hotărârea în discuţie a fost adoptată într-o adunare legal constituită şi convocată şi că s-au respectat regulile privitoare la competenţă şi la modalitatea exercitării dreptului la vot.
Prin Decizia nr. 680 din 4 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins recursul declarat de reclamanţii O.M., A.E., L.I. şi O.l. împotriva Deciziei nr. 136 din 28 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
A admis recursul declarat de reclamanţii O.M., A.E., L.I. şi O.l. împotriva Deciziei nr. 182 din 10 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Referitor la recursul formulat împotriva Deciziei nr. 136 din 28 mai 2007 s-a constatat că lipsa încheierii de dezbateri din data de 2 martie 2007, la care s-a pronunţat hotărârea atacată, conform minutei şi dispozitivului, constituie o cauză de nulitate a acestei hotărâri, faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 147 C. proc. civ. şi face imposibilă exercitarea controlului judiciar, cum corect a apreciat instanţa de apel.
Referitor la recursul declarat împotriva Deciziei nr. 182 din 10 septembrie 2007, s-a constatat că decizia pronunţată în rejudecarea cererii dedusă judecăţii a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, în redactarea în vigoare la data edictării hotărârii A.G.E.A S.C. O.P. SA.
S-a reţinut că reclamanţii prezenţi la această adunare care au votat contra punctelor unu şi trei de pe ordinea de zi şi au cerut să se insereze aceasta în procesul – verbal al şedinţei, ceea ce s-a şi realizat şi, deopotrivă, să se menţioneze în acest înscris împotrivirea lor la adoptarea punctului doi al ordinii de zi, pentru a-şi conserva dreptul de a ataca hotărârea, renunţând, astfel, la beneficiul votului secret, aspect ce le conferă legitimare procesuală în speţă şi induce incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., făcând de prisos examinarea criticilor vizând fondul deciziei atacate.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţii comercială, sub nr. de Dosar nr. 2030/54/2009.
Prin Decizia nr. 283 din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanţii B.V., A.E., L.I., O.I. şi O.M.
A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta L.M.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-au reţinut următoarele:
Curtea de apel a înlăturat susţinerea reclamanţilor şi a intervenientei referitoare la imposibilitatea ţinerii adunării generale extraordinare cu încălcarea dispoziţiilor legale vizând procedura de convocare, publicitate şi ordine de zi în condiţiile în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi aflată în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost anulată o altă hotărârii generală (Hotărârea nr. 1 din 5 mai 2005 a A.G.A.O. a SC O.P. SA Slatina).
S-a avut în vedere că hotărârea a cărei anulare s-a solicitat a fost luată de o adunare generala extraordinară a cărei convocare a fost autorizată, în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, prin Sentinţa nr. 23 din 28 august 2006 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, irevocabilă prin Decizia nr. 31 din 18 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Astfel că, din moment ce în convocator s-au indicat concret problemele ce vor fi dezbătute la acel punct, fiind respectate cerinţele art. 117 pct. 7 din nr. Legea 31/1990 republicată, nu se impunea aprobarea fiecărui articol în parte, neexistând dispoziţii legale în acest sens, cu atât mai mult cu cât modificarea actului constitutiv vizează un singur aspect, respectiv modul de administrare a societăţii comerciale.
Schimbarea formei de administrare a societăţii din consiliu de administraţie în administrator unic nu este condiţionată de legiuitor de expirarea mandatului vechiului consiliu de administraţie sau de revocarea celor care administrau societatea, astfel încât motivul invocat nu atrage anularea hotărârii.
Curtea de apel a mai reţinut că, adunarea generală extraordinară a avut pe ordinea de zi modificarea statutului societăţii, dezbătându-se schimbarea formei de administrare din consiliu de administraţie în administrator unic. În acest context, s-a pus problema desemnării administratorului unic, astfel încât, în condiţiile în care competenţa de a modifica statutul societăţii revine A.G.E. s-a pus problema desemnării administratorului unic, astfel încât, în condiţiile în care competenţa de a modifica statutul societăţii revine A.G.E., dispoziţiile art. 111 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile.
Încălcarea interdicţiei prevăzută de art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 conduce la nulitatea hotărârii doar în situaţia în care voturile administratorilor au fost indispensabile pentru obţinerea majorităţii.
Cum însă, în speţă, majoritatea a fost obţinută prin votul acţionarului N.A.C., care deţinea 51,08% din numărul de acţiuni şi nu prin votul administratorului unic ales în adunarea generală extraordinară, care deţinea doar 7,6% din numărul de acţiuni, conform tabelului nominal cu acţionarii înregistraţi în registrul acţionarilor la data de 9 octombrie 2006 (fila 84 dosar fond), susţinerile reclamanţilor şi intervenientei nu pot fi primite.
Dat fiind faptul că interdicţia prevăzută la art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, vizează doar administratorul, care nu poate vota nici personal, nici prin mandatar, votarea desemnării administratorului de către fiul său, acţionar majoritar, nu atrage nulitatea hotărârii.
De altfel, prin norma edictată, legiuitorul nu a urmărit decât să evite ca administratorul în funcţie să influenţeze hotărârile adunării care privesc răspunderea sau activitatea sa, iar în speţă nu există o astfel de situaţie.
Dată fiind ordinea de zi a A.G.E. a cărei anulare se solicită, respectiv modificarea statutului societăţii, alegerea unui administrator unic şi majorarea capitalului social, precum şi dezlegarea dată acestei probleme prin decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel a reţinut că reclamanţii prezenţi pronunţându-se deschis împotriva problemelor supuse dezbaterii au înţeles să renunţe la beneficiul votului secret neputând astfel invoca renunţarea la un drept prin care legiuitorul a înţeles să le acorde protecţie.
Curtea de apel a apreciat că în speţă nu este vorba despre un abuz de majoritate ca şi componentă a abuzului de drept de vot. Abuzul de majoritate este aşadar o formă a abuzului de drept de vot care există mai ales atunci când deciziile adunării generale a acţionarilor sunt luate cu intenţia de a-i prejudicia pe minoritari contrar interesului societăţii.
Faptul că un număr de doi-trei acţionari deţin majoritatea acţiunilor şi apreciază că interesul societăţii îl reprezintă acela de a schimba forma de conducere a societăţii şi convin asupra numirii unui administrator unic nu reprezintă un abuz de majoritate ci, doar o hotărâre necesară în desfăşurarea normală a activităţii unei societăţi comerciale.
În speţă, reclamanţii şi intervenienta nu au făcut dovada că la data adoptării hotărârii atacate, nu era în interesul societăţii modificarea statutului acesteia şi alegerea unui administrator unic.
Faţă de considerentele expuse mai sus, instanţa de apel a constatat că hotărârea nr. 6 din 11 octombrie 2006 a A.G.E. a acţionarilor SC O.P. SA Slatina a fost adoptată într-o adunare generală legal constituită şi convocată, că s-au respectat regulile privitoare la competenţă şi la modalitatea exercitării dreptului de vot şi a respins acţiunea reclamanţilor.
Pentru aceleaşi motive a fost respinsă şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta L.M. în interesul reclamanţilor.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamanţii A.E.L., L.I. şi O.M., solicitând admiterea recursului, casarea decizie recurate şi, procedând la rejudecarea cauzei pe fond, admiterea cererii formulate de reclamanţi si anularea Hotărârii A.G.E.A. nr. 6 din 11 noiembrie 2006 a SC O.P. SA, precum si a Procesului verbal de şedinţă din aceeaşi dată.
În motivarea recursului lor, reclamanţii formulează critici subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., după cum urmează:
1. R ecurenţii susţin că nu pot fi de acord în totalitate cu reţinerea instanţei, în sensul că nu mai pot fi puse ulterior in discuţie probleme care vizează procedura de convocare, publicitate si ordine de zi atâta timp cât a fost autorizată convocarea A.G.E.A. din 11 octombrie 2006 printr-o hotărâre judecătorească, respectiv Sentinţa nr. 23 din 28 august 2006 a Tribunalului Olt, recurenta arătând că a invocat aspecte care ţin de forma şi conţinutul Procesului verbal de şedinţă, în sensul că acesta nu cuprinde menţiuni cu privire la îndeplinirea formalităţilor de convocare, publicitatea convocării şi a modului în care s-a propus şi s-a adoptat ordinea de zi a acesteia.
2. Consideră că nu este posibilă justificarea alegerii administratorului in cadrul A.G.E.A., nici de prevederile art. 113 lit. m) din lege, pentru ca acest articol trebuie interpretat în conformitate cu intenţia reală şi cu scopul legiuitorului, în sensul că trebuie avute în vedere doar acele modificări ale actului constitutiv care vizează clauze având stabilitate, nu şi chestiuni cum ar fi revocarea şi alegerea administratorilor.
În concluzie, punctul de vedere al instanţei vis a vis de alegerea administratorului în cadrul A.G.E.A. este unul eronat, fiind încălcată o dispoziţie imperativă a legii, ce trebuie sancţionată cu nulitatea absoluta a Hotărârii A.G.E.A. nr. 6 din 11 octombrie 2006.
3. Recurenţii mai arată că nu sunt de acord cu reţinerea instanţei de apel prin care a apreciat că adoptarea hotărârii, a cărei anulare s-a solicitat, nu a avut loc prin abuz de majoritate ca şi componentă a abuzului de drept de vot.
În acest context precizează că la dosarul cauzei au fost depuse documente, din care rezulta, ca la acea data pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, exista un litigiu, care punea în discuţie nelegitimitatea consiliului de administraţie existent la acea dată.
Sentinţa nr. 1 din 5 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 170/CAF/2006, a fost menţinută ca fiind legală de către Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta nu a putut fi pusa niciodată în executare pentru că prin modificarea formei de administrare, prin Hotararea A.G.E.A. nr. 6 din 11 octombrie 2006, acest lucru a devenit imposibil (nu mai era posibilă repunerea părţilor în situaţia anterioară deoarece se schimbase statutul societăţii, în sensul că în locul consiliului de administraţie apăruse administratorul unic).
Recurenţii susţin că adoptarea Hotărârii A.G.E.A. nr. 6 din 11 octombrie 2006, s-a făcut cu rea credinţă, în mod premeditat pentru a preîntâmpina punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, dreptul de vot de către acţionarul majoritar N.C.A. s-a făcut în mod discreţionar, în vederea realizării unor interese individuale, în dauna interesului social şi în scopul prejudicierii acţionarilor minoritari.
4. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din lege, instanţa nu a avut în vedere ca au fost nevoiţi sa voteze deschis, pentru că altfel nu puteau dovedi că s-au împotrivit, neputându-ne, în alt mod, legitima calitatea procesuală activă. Acest lucru însă nu înseamnă că votul putea sa fie deschis şi în cazul celor ce au votat "pentru", atât timp cât modalitatea votului secret, în acest caz, este prevăzută de lege, este stabilită în convocator, este cea stabilită prin votul acţionarilor la începutul şedinţei, iar în procesul verbal de şedinţă s-a menţionat în mod expres: "au votat trei persoane prin vot secret".
5. Recurenţii arată că au invocat şi alte încalcări ale Legii nr. 31/1990 săvârşite cu ocazia adoptării Hotărârii A.G.E.A. nr. 6 din 11 octombrie 2009, încălcări care potrivit legii sunt sancţionate cu nulitatea relativă a actului adoptat.
Instanţa a considerat că atât timp cât administratorul care s-a autovotat nu era majoritar, nu s-a comis nicio nelegalitate, iar votul dat de fiul administratorului unic, este unul legal, pentru că acesta nu are calitatea de administrator, astfel că aceştia consideră că în opinia lor atât primul, cât şi cel de-al doilea trebuiau să se abţină de la vot, dată fiind legătura de filiaţie dintre cei doi.
6. Recurenţii mai arată că un alt motiv invocat a fost încălcarea art. 118 din lege, despre care instanţa nu aminteşte prea mult, astfel că înţeleg că s-a mers pe raţionamentul potrivit căruia, dacă menţiunile din convocator au fost autorizate de instanţa de judecată, acestea nu pot fi puse în discuţie într-o fază procesuală ulterioară.
Consideră că în mod nelegal, în convocator pârâta a stabilit data şi ora tinerii adunării generale şi pentru cea de-a treia adunare (în mod consecutiv), şi consideră că dacă legiuitorul ar fi vrut să dea o asemenea dezlegare, de a stabili în mod consecutiv, data şi ora pentru "n" adunări generale, ar fi facut-o în mod expres.
Art. 118 trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 117 alin. (2), în sensul că, la cea de-a treia adunare generală termenul de întrunire nu putea fi mai mic de 15 zile, iar în realitate ea a avut loc chiar a treia zi consecutivă; pârâta îşi justifică încalcarea dispoziţiilor art. 118 din lege, pe prevederile statutare, fără să aibă în vedere că orice clauze incluse în statutul unei societăţi, sunt nule de drept, dacă ele contravin dispoziţiilor legale.
Desfăşurarea celei de-a treia adunări generale, care a adoptat Hotărârea nr. 6 din 11 octombrie 2006, a fost una ilegală, în condiţiile în care adunarea generală era valabil întrunită la data de 10 octombrie 2006.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea motivelor de recurs, în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, se constată următoarele:
Prima critică formulată de recurenţii-reclamanţi, în sensul că nu este corectă în totalitate reţinerea instanţei conform căreia nu mai pot fi puse în discuţie ulterior probleme ce ţin de procedura de convocare, publicitate şi ordinea de zi, atât timp cât convocarea A.G.E.A. din 11 octombrie 2006 a fost autorizată printr-o hotărâre judecătorească, respectiv sentinţa nr. 23 din 28 august 2006, nu este întemeiată.
Se constată astfel că s-a reţinut corect de către curtea de apel că de vreme ce convocarea s-a realizat prin mijlocirea instanţei, care a stabilit că A.G.E.A. va fi prezidată de N.A.C. şi va avea ordinea de zi prezentată în convocator, preoblemele înscrise pe ordinea de zi nu mai pot constitui obiect de analiză ulterior, într-o altă etapă procesuală.
De altfel, în convocator s-au indicat concret problemele ce vor fi dezbătute, iar din examinarea conţinutului procesului-verbal încheiat la 11 octombrie 2006, reiese că a fost dezbătut fiecare punct propus pe ordinea de zi şi întrucât nu se impunea aprobarea fiecărui articol în parte, aşa cum eronat au susţinut reclamanţii, se concluzionează că au fost respectate atât cerinţele art. 117 pct. 7, cât şi cele ale art. 129 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 31/1990.
Cea de-a doua critică potrivit căreia se impune anularea hotărârii deoarece alegerea administratorului unic s-a efectuat în cadrul A.G.E.A. în condiţiile în care acest atribut, conform dispoziţiilor imperative ale legii (art. 111 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990 revenea A.G.O.A. nu este nici ea întemeiată, întrucât este permis ca o adunare generală extraordinară să discute probleme ce ţin de competenţa adunării ordinare, fiind recunoscută poziţia superioară a celei dintâi, iar, pe de altă parte, aşa cum judicios a reţinut şi curtea de apel, punându-se problema desemnării administratorului unic, în condiţiile în care competenţa de a modifica statutul revine A.G.E.A., dispoziţiile art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nici nu sunt aplicabile.
Cea de-a treia critică a recurenţilor se referă la abuzul de majoritate şi va fi de asemenea respinsă ca neîntemeiată, întrucât faptul că un număr restrâns de acţionari deţin majoritatea acţiunilor şi apreciază că este în interesul societăţii de a schimba forma de conducere a acesteia şi convin asupra numirii unui administrator unic nu reprezintă în sine un abuz de majoritate, atâta timp cât reclamanţii şi intervenienta nu au dovedit că nu era în interesul societăţii modificarea statutului acesteia şi alegerea unui administrator unic, aşa cum corect a stabilit şi curtea de apel, hotărârea atacată fiind la adăpost de a fi criticată sub acest aspect.
În ce priveşte cea de-a patra critică referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se constată că nu poate fi primită atât timp cât reclamanţii s-au pronunţat prin vot deschis împotriva problemelor supuse dezbaterii, renunţând astfel la beneficiul votului secret, împrejurare în care nu mai invoca renunţarea la un drept prin care legiutorul a înţeles să le ofere protecţie – aşa cum a decis de altfel Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 680 din 4 martie 2009, secţia comercială, cu forţă obligatorie dezlegării date acestei probleme, conform dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Nici cea de-a cincea critică vizând alte încălcări ale Legii nr. 31/1990 săvârşite cu ocazia adoptării Hotărârii A.G.E.A. din 6 noiembrie 2006, încălcări sancţionate potrivit legii cu nulitatea relativă a actului adoptat, cu referire directă la dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, determinat de votul acţionarului N.A.C. şi votul dat de fiul administratorului unic, considerate nelegale, nu poate fi primită, întrucât s-a reţinut corect că din perspectiva interdicţiei prevăzute de art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, aplicată la speţă votarea desemnării administratorului de către fiul său acţionar majoritar nu atrage nulitatea hotărârii.
În fine, consideraţiile conţinute în cel de-al şaselea motiv de recurs, referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 118 din Legea nr. 31/1990, care s-ar fi impus a fi respectate şi, de asemenea, coroborate cu cele ale art. 117 alin. (2) din aceeaşi lege sunt neîntemeiate şi lipsite de relevanţă atâta timp cât, aşa cum s-a arătat cu ocazia examinării primei critici formulate de recurenţi şi cum chiar aceştia recunosc, menţiunile din convocator au fost autorizate de instanţă, aşa încât orice altă discuţie devine de prisos.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, reţinându-se că reclamanţii nu au formulat în recurs nicio critică întemeiată, care în raport de dispoziţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., să conducă la modificarea sau casarea deciziei curţii de apel, recursul declarat de reclamanţi se va respinge, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii A.E.L., L.I. şi O.M. împotriva Deciziei nr. 283 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 noiembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 2440/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2433/2010. Comercial → |
|---|
