ICCJ. Decizia nr. 4349/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4349/2010
Dosar nr. 1181/1371/2009
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Comercial Mureş şi precizată, reclamanta SC E. SRL Sebeş a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC E.B. SA, Bucureşti şi SC E.B. SA – Sucursala E. Mureş, Iernut, să se dispună anularea parţială a procesului-verbal din 30 iulie 2009, respectiv a punctului A din acest document şi obligarea pârâtelor să încheie contractul de vânzare – cumpărare, având ca obiect mijloace fixe din componenţa obiectivului energetic C.T.E. Fântânele, în scopul desfiinţării şi valorificării acestor mijloace fixe la preţul de 2.143.096 lei, iar în subsidiar, obligarea pârâtelor la reluarea licitaţiei deschisă, cu strigare, prin continuarea fazei a doua de strigare a preţului.
În motivarea cerererii, s-a arătat că pârâta a publicat în ziarele “R.L.” şi “A.” un anunţ privitor la organizarea unei licitaţii deschise, cu strigare, a unor mijloace fixe din componenţa obiectivului energetic C.T.E. Fântânele, în vederea desfiinţării şi valorificării la preţul de strigare de 2.143.096 lei.
Reclamanta a achiziţionat caietul de sarcini, a constituit garanţia de participare la licitaţie în valoare de 1.000.000 lei, a vizitat obiectivul şi a depus dosarul cu documentele de participare la licitaţie, precum şi oferta tehnică.
În data de 30 iulie 2009 s-a întocmit procesul-verbal cu privire la rezultatul analizei de către comisia de licitaţie a documentelor de participaţie şi a ofertelor tehnice prezentate de firmele participante, reţinându-se în ceea ce o priveşte pe SC E. SRL că nu sunt îndeplinite condiţiile de calificare impuse prin caietul de sarcini cu privire la cifra de afaceri, conform cerinţelor stipulate la pct. III.8.4.2.4 şi că din oferta tehnică prezentată, anexa nr. 3, grafic de executare a lucrării, poziţia 29, rezultă că începerea demolării clădirii principale nu este în concordanţă cu cerinţele şi condiţiile impuse prin caietul de sarcini la pct. II.1.3.2.B1 cu succesiunea obligatorie a lucrărilor, astfel că a fost hotărâtă încheierea procedurii de licitaţie fără a se comunica, în concret, rezultatul procedurii.
Reclamanta a formulat contestaţie care a fost respinsă ca neîntemeiată prin adresa din 4 august 2009 şi apoi C.N.S.C. Bucureşti a respins contestaţia reclamantei prin Decizia nr. 4103/C5/4924 din 20 august 2008, ca inadmisibilă, deoarece contractual nu este de achiziţie publică, ci commercial, de vânzare a unor mijloace fixe.
Reclamanta a învederat faptul că pârâta a lansat o ofertă fermă, în mod expres, public, în scris, precisă şi complexă, având stabilite toate detaliile încheierii contractului, inclusiv preţul de pornire al licitaţiei, astfel că se pune doar problema dacă pârâta putea să-şi revoce oferta, apreciind că în termenul stabilit, nicio persoană din cele la care oferta a ajuns prin publicitate, şi care şi-au depus documentele de calificare, nu au acceptat oferta sa în condiţiile descrise în documentaţia de licitaţie şi că în privinţa reclamantei, pârâta şi-a revocat, nejustificativ, oferta.
Reclamanta a opinat astfel că, revocarea ofertei nu poate să producă efecte decât dacă ajunge la destinatar mai înainte ca acesta să fi expediat acceptarea ori să fi săvârşit un act echivalent, deşi contractul nu este încă încheiat.
Reclamanta a apreciat că în speţa de faţă, oferta conţinea un termen de acceptare, respectiv data de 30 iulie 2009, şi că la această dată pârâta a primit acceptarea ofertei din partea reclamantei, astfel că oferta avea caracter irevocabil, iar din conţinutul răspunsurilor formulate la contestaţiile depuse la pârâtă se înţelege că revocarea ofertei s-a făcut cu rea-credinţă, nefiind luată în considerare acceptarea ofertei din motive total nefondate.
În ceea ce priveşte obligaţiile prevăzute de caietul de sarcini la pct. III.8.4.2.4, reclamanta a arătat că a depus documentele care atestă cifra de afaceri pe cei 5 ani anteriori, care au fost de 32.976.892 euro, îndeplinind, astfel, obligaţiile prevăzute de caietul de sarcini.
Referitor la modalitatea de demolare – clădiri principale, reclamanta a arătat că lucrarea nu poate fi efectuată decât în modalitatea prezentată de aceasta, propusă de specialişti în domeniu şi în protecţia muncii. Astfel, s-a prevăzut ca demolarea să respecte sensul prestabilit, însă să se facă scoaterea utilajelor achiziţionate întregi şi nu dezmembrate prin tăiere, iar după operaţiunea de recuperare a utilajelor, urmează demolarea efectivă a clădirii, ceea ce corespunde cerinţelor din caietul de sarcini.
În concluzie, reclamanta a arătat că obiectul raportului juridic obligaţional comercial constă în conduita concretă – acţiunea sau inacţiunea – la care este îndreptăţit subiectul activ şi la care este îndatorat subiectul pasiv sau, mai precis, prestaţia pe care o poate pretinde creditorul şi pe care trebuie să o execute debitorul.
Raportat la situaţia de faţă, pârâta este îndatorată, în principal, la a încheia contractul de vânzare – cumpărare pentru mijloacele fixe din componenţa C.E.T. Fântânele, deoarece oferta sa a fost acceptată la preţul stabilit de acesta şi în subsidiar de a continua licitaţia deschisă cu strigare, fază la care nu s-a ajuns, deoarece asa cum s-a stabilit prin procesul-verbal din 30 iulie 2009 procedura de licitaţie a fost închisă, apreciindu-se că niciunul dintre participanţi nu a acceptat oferta sa publică în condiţiile prevăzute de documentaţia de licitaţie.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1073 C. civ. art 1075 C. civ., art. 960 - 970 C. civ., art. 1294 - 1295 şi următoarele C. civ., art. 35 - 39 C. com.
Prin Sentinţa nr. 60 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Comercial Mureş, a respins cererea formulată şi precizată de reclamanta SC E. SRL, reţinând, în esenţă, următoarele:
Nu este admisibil petitul privind obligarea la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru că nu există un alt contract, o promisiune, fie unilaterală, fie sinalagmatică, de vânzare, în baza căreia promitenta vânzătoare trebuia să îşi asume obligaţia contractuală de a-şi exprima consimţământul la perfectarea contractului de vânzare - cumpărare privitor la un anumit bun şi la un anumit termen. Anunţul de organizare a licitaţiei şi caietul de sarcini nu constituie o ofertă fermă şi neechivocă de vânzare şi se poate vorbi despre ofertă acceptată care dă naştere la încheierea valabilă a contractului de vânzare – cumpărare numai în etapa ulterioară desemnării persoanelor care au îndeplinit condiţiile de calificare impuse prin caietul de sarcini, când una dintre persoanele eligibile care a acordat preţul cel mai mare în cadrul licitaţiei, devine adjudecător al bunului. Or, în speţa de faţă, procedura licitaţiei deschisă, cu strigare, nu a ajuns în acest punct, deoarece, în opinia pârâtelor, niciuna dintre cele două participante nu au îndeplinit totalitatea condiţiilor de calificare impuse de caietul de sarcini.
Petitul privind anularea parţială a procesului-verbal din 30 iulie 2009 este nefondat, deoarece instanţa, făcând aplicarea regulilor de interpretare a dispoziţiilor neclare, a reţinut că cifra de afaceri constituie un indicator economic financiar anual şi a considerat că nu poate ajunge decât la concluzia că una dintre condiţiile de calificare în vederea participării la licitaţie este existenţa unei cifre de afaceri anuale de 25 milioane euro în fiecare dintre ultimele cinci exerciţii financiare anuale şi nu aşa cum a interpretat reclamanta, că această condiţie presupune o cifră de afaceri cumulată pe ultimii cinci ani.
S-a reţinut, de asemenea, că oferta nu a fost corespunzătoare din punct de vedere tehnic,ca şi variantă a graficului de execuţie a lucrărilor de demolare.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 45/ A din 7 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC E. SRL, reţinând, în esenţă, într-o motivare succintă, aceleaşi argumente ca cele ale instanţei de fond, respectiv că problema obligării pârâtei la încheierea contractului de vânzare – cumpărare s-ar fi putut pune în discuţie în situaţia în care s-ar fi parcurs toate etapele licitaţiei, iar reclamanta ar fi fost considerată adjudecatară, că reclamanta nu ar fi adresat pârâtei întrebări şi cu privire la propunerea de demolare şi graficul de lucrări, deşi a achiziţionat caietul de sarcini şi a depus dosarul cu documentele de participare, precum şi oferta tehnică şi, în fine, că în ceea ce priveşte cifra de afaceri, apreciază că „nu este vorba despre cumulul cifrei de afaceri pe ultimii cinci ani, ci suma impusă cu acest titlu priveşte fiecare exerciţiu anual, pe ultimii cinci ani”.
Decizia pronunţată în apel de către Curtea de Apel Târgu Mureş, a fost atacată, cu recurs, de către reclamanta SC E. SRL, care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei comerciale atacate, admiterea apelului său şi schimbarea sentinţei instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii sale, astfel cum a fost formulată şi precizată. Recurenta – reclamantă şi-a întemeiat recursul, în drept, pe motivul precizat de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. şi, în susţinerea lui, a invocat, în esenţă, următoarele argumente pentru care hotărârea atacată ar fi nelegală:
Instanţa a fost învestită legal şi era competentă să verifice caracterul nefondat al închiderii procedurii de licitaţie, întrucât, prin obiectul acţiunii, a fost sesizată tocmai cu verificarea legalităţii şi temeiniciei motivelor pentru care s-a închis procedura din stadiul verificării criteriilor de calificare, deoarece între cele două capete de cerere există interdependenţă, primul petit al acţiunii vizând anularea parţială a procesului-verbal din 30 iulie 2007, respectiv a punctului A, astfel încât instanţa era legal investită cu analizarea caracterului nefondat al închiderii procedurii.
Instanţele, cea de fond, cât şi cea de apel, au făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 983 C. civ., întrucât, în ceea ce priveşte condiţia cifrei de afaceri cerută participanţilor la procedură, caietul de sarcini şi precizările ulterioare prevăd că ofertanţii trebuie să depună „documentele care atestă cifra de afaceri pe ultimii cinci ani” şi că această cifră trebuie să fie de 25 milioane euro. Nu se menţionează nicăieri în caietul de sarcini şi nu s-a precizat nici ulterior că această condiţie nu este cumulativă şi că trebuie îndeplinită în fiecare din cei cinci ani, respectiv în fiecare exerciţiu financiar din ultimii cinci ani. Deşi, după demararea procedurii şi cumpărarea documentaţiei, pârâta organizatoare a schimbat condiţiile iniţiale comunicate părţilor participante, a menţinut aceeaşi formulare, dar pe o altă durată de timp.
În acest context, confuzia şi dubiul asupra cerinţelor formulate era evident şi de natură a crea o îndoială justificată de modul defectuos de redactare a caietului de sarcini şi de clarificare a cerinţei formulate. În consecinţă, erau aplicabile dispoziţiile art. 983 C. civ., care stabilesc că, atunci când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă, adică a ofertanţilor şi nu a pârâţilor.
În ceea ce priveşte oferta tehnică, instanţele au reţinut, în mod greşit, preluând argumentele comisiei de licitaţie, că începerea demolării clădirii principale nu este în concordanţă cu cerinţele şi condiţiile impuse prin caietul de sarcini cu privire la succesiunea lucrărilor, întrucât proiectul şi graficul de execuţie depus de reclamantă respectă regula prestabilită, cu atât mai mult, cu cât autoritatea contractantă nu a explicitat corespunzător în caietul de sarcini soluţia tehnică şi nici nu a întocmit un proiect în acest sens. Reclamanta a prevăzut ca demolarea să respecte sensul prestabilit de ofertant, cu dezmembrarea simultană a utilajelor achiziţionate din blocurile ce urmau a fi demolate, ceea ce corespunde cerinţelor din caietul de sarcini, cu precizarea că oferta tehnică nu era parte a condiţiilor de calificare, iar modalitatea de efectuare a lucrărilor de dezafectare a utilajelor nu era un element esenţial al contractului ce urma a se încheia cu câştigătorul licitaţiei.
Recurenta reclamantă mai susţine că greşit au reţinut instanţele că nu se poate pune în discuţie obligarea pârâtei la încheierea contractului, întrucât s-au parcurs toate etapele de licitaţie şi societatea reclamantă ar fi fost declarată adjudecatară dacă, în speţă, licitaţia nu ar fi fost închisă nefondat. Aceasta, întrucât nu s-a prevăzut că licitaţia este condiţionată de participarea şi/sau calificarea a cel puţin doi ofertanţi, întrucât reclamanta a acceptat, expres, preţul de pornire stabilit şi, întrucât, potrivit anexei G la caietul de sarcini, pct. 2, „în situaţia în care se prezintă o singură persoană juridică interesată, care oferă preţul de pornire al licitaţiei, acesta este declarat adjudecatar”.
Recursul reclamantei SC E. SRL este întemeiat pentru următoarele motive:
De menţionat că în intervalul de timp dintre soluţionarea apelului si primul termen al recursului, obiectivul în care se află utilajele a fost transferat de la SC E. – Sucursala Mureş la SC E. – Sucursala Bucureşti, ambele sucursale ale pârâtei SC E.B. SA, aceasta din urmă sucursală subrogându-se în toate drepturile si obligaţiile primei sucursale şi fiind reprezentată în faţa instanţei de recurs, pe cale de consecinţă fiindu-i opozabilă hotărârea din prezenta cauză.
Procedura de licitaţie cu strigare pentru vânzarea unor utilaje aflate în proprietate privată a SC E.B. SA, care face obiectul prezentului litigiu este o procedură supusă reglementărilor civile şi comerciale privind încheierea şi executarea convenţiilor şi, din acest punct de vedere, toate regulile stabilite de pârâtă ca organizatoare ale vânzării prin licitaţie, prin caietul de sarcini, le sunt opozabile şi au caracter obligatoriu, atât pentru acestea, cât şi pentru orice participant la licitaţie.
În acest context este fondat motivul de recurs întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., constând în încălcarea de către instanţa de apel, ca şi de cea de fond a art. 983 C. Civ., potrivit căruia dacă înţelesul unor clauze contractuale este îndoielnic, se interpretează în favoarea celui care se obligă, care se coroborează şi cu cele, în acelaşi sens, ale art. 1312, C. civ. Astfel, instanţele, apreciind că sunt în prezenţa unei clauze neclare din caietul de sarcini, cu privire la condiţia cifrei de afaceri cerută participanţilor, au procedat la interpretarea acesteia, dar au facut-o contrar prevederilor textelor mai sus menţionate, respectiv, în defavoarea celor care se obligă sau în contra cumpărătorilor, mai precis, în defavoarea participanţilor la licitaţie, potenţiali cumpărători ai utilajelor.
Din formularea „documente care atestă că cifra de afaceri a ofertantului în ultimii trei ani a fost de 25.000.000 euro”, utilizată în caietul de sarcini, rezultă clar că s-a avut în vedere cifra de afaceri cumulată pe ultimii trei ani. Dacă ar fi dorit să dea un alt înţeles acestei condiţii, pârâta putea preciza că se cere cifra de afaceri pe fiecare din ultimii trei ani, dar aceasta nu numai că nu face această precizare, dar nici nu foloseşte expresia „ exerciţiu financiar anual” de care s-au folosit instanţele pentru a-şi justifica soluţia.
Dar, pârâta organizatoare nu aduce precizări, în sensul invocat de Comisa de licitaţii - ulterior licitaţiei - şi reţinut, greşit, de instanţe, nici măcar la solicitarea reclamantei ci, îşi menţine aceeaşi formulare, în schimb, în timpul procedurii, schimbă condiţiile impuse iniţial prin caietul de sarcini şi creşte perioada de timp pentru care participanţii ar trebui să aibă 25.000.000 euro ca cifră de afaceri,la cinci ani. Inclusiv această modificare, intervenită pe parcursul procedurii, relevă că în caietul de sarcini era avută în vedere cifra de afaceri cumulată pe 3 ani.
În concluzie, contrar celor susţinute de Comisia de licitaţie şi reţinute greşit de către instanţe, reclamanta recurentă a îndeplinit condiţia de participare la licitaţie a cifrei de afaceri, astfel cum a fost impusă prin documentele de organizare a lictaţiei.
Este întemeiată şi critica recurentei sub aspectul nelegalităţii deciziei atacate cu privire la respectarea condiţiilor tehnice impuse prin documentele licitaţiei, întrucât licitaţia cu strigare ce face obiectul prezentului litigiu, a avut ca obiect „vânzarea unor mijloace fixe”, aparţinând pârâtei intimate şi nu demolarea unor construcţii, motiv pentru care s-a ataşat documentaţiei şi un „proiect de contract de vânzare – cumpărare”, iar într-o intepretare şi aplicare corectă a prevederilor art. 1295 C. civ., ordinea de demolare a unui imobil în care se află bunurile ce fac obiectul vânzării – cumpărării, nu este de esenţa unui contract de vânzare – cumpărare. Mai mult, aspectele concrete ce ţineau de modalitatea de demolare a imobilului, ca obligaţie colaterală a vânzării – cumpărării, urmau să facă obiectul unui proiect supus autorizaţiilor adminstrative şi care să corespundă tehnic unor cerinţe, inclusiv privind protecţia şi securitatea muncii.
De asemenea, trebuie avută în vedere şi împrejurarea că oferta tehnică nu era prevăzută între documentele de participare şi de calificare la licitaţie, prevăzute de art. 3.8.4.2 din Caietul de sarcini şi, deci, potrivit prevederilor acestui Caiet, nu era parte a condiţiilor de calificare, aspect, de altfel, firesc în condiţiile în care, obiectul licitaţiei, era, aşa cum s-a arătat, vânzarea – cumpărarea unor utilaje şi nu demolarea unui imobil.
Din cele arătate, rezultă că hotărârea instanţei de apel, ca şi cea a instanţei de fond, este nelegală şi că reclamanta recurentă a îndeplinit condiţiile de calificare la licitaţia organizată de pârâte, astfel că se impune anularea procesului-verbal din 30 iulie 2009 încheiat de Comisia de licitaţie, sub acest aspect (pct. A), respectiv cu privire la calificarea reclamantei la licitaţie.
Astfel, ca urmare a anulării punctului A din procesul-verbal din 30 iulie 2009, pârâtei îi revine obligaţia de a continua procedura licitaţiei, respectiv de a constata conform Anexei 6 la Caietul de sarcini, că reclamanta îndeplineşte condiţiile de calificare şi este singura persoană care a oferit preţul de pornire a licitaţiei. Soluţia se impune ca urmare a faptului că cealaltă participantă la licitaţie, SC G.M. SRL Sibiu - care nu a acceptat preţul ferm de pornire, ci l-a condiţionat de cantitatea de deşeuri rezultate şi de preţurile pieţei, motiv pentru care a fost încheiată procedura şi cu privire la această societate – nu a contestat procesul-verbal, respectiv pct. B care o viza direct.
Este nefondată critica recurentei reclamante şi capătul ei de cerere cu privire la obligarea direct de către instanţă, în această fază, a pârâtelor, la încheierea a contractului de vânzare – cumpărare a utilajelor, conform proiectului aflat la documentaţia de licitaţie. Aceasta, deoarece instanţa, chiar constatând – aşa cum a făcut-o mai sus – îndeplinirea de către reclamantă a condiţiilor de participare la licitaţie şi calificarea sa în cadrul acestei licitaţii şi chiar în condiţiile în care reclamanta este singura participantă calificată şi care a oferit preţul de pornire a licitaţiei, nu poate dispune direct încheierea contractului de vânzare – cumpărare, înainte de finalizarea procedurii de licitaţie. O asemenea măsură ar putea fi luată de instanţă, doar în eventualitatea în care pârâtele, o dată finalizată procedura, ar refuza încheierea contractului sau ar refuza continuarea procedurii.
Faţă de cele mai sus arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3), C. proc civ., să admită recursul reclamantei, să modifice decizia instanţei de apel în sensul admiterii apelului reclamantei şi schimbării sentinţei instanţei de fond cu consecinţa admiterii acţiunii reclamantei astfel cum a fost precizată, anularea pct. A din procesul-verbal din 30 iulie 2009 şi obligarea pârâtei SC E.B. SA prin Sucursala E. Bucureşti, în calitate de succesoare a Sucursalei E. Mureş, la continuarea procedurii de licitaţie deschisă cu strigare, în condiţiile anterior menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC E. SRL Sebeş împotriva Deciziei nr. 45/ A din 7 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinţei comerciale nr. 60 din 12 ianuarie 2010 a Tribunalului Comercial Mureş, pe care oschimbă în întregime, după cum urmază:
Admite în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC E. SRL Sebeş împotriva pârâtei SC E.B. SA prin Sucursala E. Bucureşti – în calitate de succesoare a Sucursalei E. Mureş şi în consecinţă:
Dispune anularea pct. A din procesul-verbal din 30 iulie 2009 încheiat de Comisia de licitaţie a pârâtei şi reluarea licitaţiei deschise cu strigare organizată de pârâtă.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1900/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1853/2010. Comercial → |
|---|
