ICCJ. Decizia nr. 696/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 696/2011
Dosar nr. 6727/1/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11, pronunţată la data de 14 ianuarie 2008, în dosarul nr. 3537/285/2007, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava a admis acţiunea formulată de reclamantele P.I. şi B.F., în contradictoriu cu pârâta SC N. SRL, cu consecinţa obligării pârâtei să-şi ridice, pe cheltuiala sa, construcţiile pe care le-a edificat pe suprafaţa de 644 mp teren, situate în intravilanul comunei Caşvana în locul numit „Dealul Crucii", identic cu p.f. 788/4 din C.F. 2790.
Spre a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantele sunt proprietarele terenului în litigiu, că numiţii M.G. şi B.T. au construit pe acest teren, ignorând interdicţia, dispusă prin hotărâre judecătorească, în acest sens, şi, ulterior, cu rea-credinţă au înstrăinat SC N. SRL aceste construcţii a căror ridicare a fost dispusă prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Suceava a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Rădăuţi, prin Decizia nr. 107, pronunţată la data de 15 septembrie 2008, iar Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de intimatele-reclamante împotriva acestei hotărâri, prin Decizia nr. 1617, pronunţată la data de 26 mai 2009, anulată, prin Decizia nr. 3121, pronunţată la data de 26 noiembrie 2009, în dosarul nr. 4719/1/2009, în soluţionarea contestaţiei în anulare, formulată de contestatoarele P.I. şi B.F., de către aceeaşi instanţă care, rejudecând recursul formulat de intimatele-reclamante împotriva deciziei Curţii de Apel Suceava nr. 107 din 15 septembrie 2008, a admis această cerere, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia nr. 57, pronunţată la data de 2 iulie 2010, în dosarul nr. 4719/1/2009, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Suceava, în rejudecare, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control, analizând sentinţa apelată în raport cu motivele de apel invocate, a reţinut că tribunalul a stabilit situaţia de fapt şi a făcut aplicarea art. 494 C. civ., în mod corect, întrucât administratorii societăţii cumpărătoare a construcţiilor edificate pe terenul proprietatea reclamantelor sunt M.I. şi D., părinţii lui M.G. şi socrii lui B.T., iniţial obligaţi la ridicarea acestor construcţii, situaţie în care prezumţia de bună-credinţă, permisă de art. 1899 alin. (2) C. proc. civ., a fost răsturnată, întrucât, dată fiind legătura de rudenie, respectiv de afinitate, între aceste persoane, administratorii SC N. SRL cunoşteau situaţia litigioasă a construcţiilor, precum şi faptul că acestea au fost edificate pe terenul altei persoane, cum chiar aceştia recunosc, mai mult sau mai puţin explicit, iar în conformitate cu practica CEDO şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, proprietarul terenului este îndreptăţit să ceară ridicarea construcţiei, indiferent dacă constructorii sunt de bună sau de rea-credinţă, pentru că altfel s-ar ajunge la o restrângere nejustificată a prerogativelor dreptului său de proprietate.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta-pârâtă SC N. SRL invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că Decizia atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, prin stabilirea unei situaţii de fapt diferită decât cea reală cu privire la buna sa credinţă, nefăcându-se, conform art. 1899 C. civ., dovada contrară, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că menţionata hotărâre este lipsită de temei legal şi dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, considerând că, fiind de bună-credinţă, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 486 şi art. 487 C. civ., iar cerinţele art. 960 C. civ. nu sunt îndeplinite în speţă.
Intimatele au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului, considerând neîntemeiate criticile expuse de recurentă în susţinerea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti, atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Este de observat că Decizia atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, conform cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că nu există o contrarietate între considerentele acestei hotărâri sau între acestea şi dispozitiv, iar aspectele evocate de recurentă nu constituie motive străine de obiectul sau natura cauzei, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Cum recurenta nu a dezvoltat, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., mulţumindu-se să evoce doar conţinutul acestui text legal şi dispoziţii legale ce nu au constituit, nici temeiul de drept al cererii introductive şi nici fundamentul juridic al hotărârilor pronunţate în cauză, şi cum stabilirea bunei sau relei-credinţe constituie o chestiune de fapt la suverana apreciere a instanţelor de fond, se constată că precitatul motiv de recurs nu-şi găseşte aplicare.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta SC N. SRL Caşvana, împotriva deciziei Curţii de Apel Suceava nr. 57 din 2 iulie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 761/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 759/2011. Comercial → |
|---|
