CSJ. Decizia nr. 1105/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1105/2003
Dosar nr. 5093/2002
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 270 din 20 mai 2002, pronunţată de Tribunalul Dolj, inculpatul G.I. a fost condamnat în baza art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 decembrie 2001 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul corp delict.
S-a respins acţiunea formulată de partea civilă F.D.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 inculpatul a fost obligat la 4.059.614 lei despăgubiri civile către Spitalul nr. 1 Craiova reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut în fapt următoarele:
În noaptea de 1 decembrie 2001, în jurul orelor 2.00, inculpatul G.I., împreună cu martorul T.M., au mers la barul F. din comuna Podari, unde au consumat bere, timp în care, la o altă masă din apropiere, se aflau martorii B.C., D.G., S.G., cât şi partea vătămată F.D.
S-a mai reţinut că, după un anumit timp, inculpatul a fost chemat de martorul B.C., pentru a purta o discuţie afară. Discuţia cu acesta nu a mai avut loc întrucât inculpatul, după ce a revenit de la grupul sanitar, a fost lovit prin surprindere de persoanele ce făceau parte din grupul mai sus amintit, din care făcea parte şi partea vătămată, F.D.
După consumarea agresiunilor, inculpatul s-a ridicat şi a ieşit de trotuar, aici fiind lovit de martorul S.G., cu care, anterior, avusese un conflict.
La apariţia sectoristului în zonă, agresorii mai sus indicaţi au dispărut, lucrătorul de poliţie transportându-l pe inculpat la domiciliu.
După plecarea lucrătorului de poliţie, inculpatul s-a înarmat cu un cuţit şi a revenit la barul unde se consumase primul conflict.
Ajungând în locul respectiv, inculpatul a găsit pe partea vătămată F.D., aşezat la o masă şi profitând de neatenţia acestuia, i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona toracică, după care a fugit, abandonând corpul delict.
S-a mai reţinut, potrivit concluziilor raportului medico-legal nr. 3497/A.I din 04 decembrie 2001, că partea vătămată F.D. a prezentat o plagă penetrantă spaţiul 2 intercostal drept, pe linia medico-claviculară, cu pneumotorax, intervenindu-se chirurgical de urgenţă. Leziunile suferite au pus în primejdie viaţa victimei, iar pentru vindecarea acestora au fost necesare 25-30 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul G.I.
Motivele de apel invocate de către parchet au fost nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei, constând în greşita reţinere în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., aplicându-i-se inculpatului o pedeapsă principală greşit individualizată.
Motivul invocat de inculpat a fost greşita stabilire a pedepsei, apreciată ca fiind prea severă.
Prin Decizia penală nr. 456 din 21 octombrie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis apelul parchetului şi a desfiinţat sentinţa sub aspectul laturii penale, înlăturând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi făcând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a stabilit pedeapsa principală aplicată inculpatului G.I. la 5 ani închisoare, cu 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă complimentară.
Instanţa a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a dedus, în continuare, detenţia preventivă executată de inculpat, începând cu 20 mai 2002 la zi.
Prin aceeaşi decizie instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat şi a obligat pe apelantul inculpat la 400.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, urmând a fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a apreciat că, în fapt, nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea reţine în favoarea inculpatului circumstanţa provocării prevăzută de art. 73 lit. b). Însă s-a reţinut, din ansamblul probelor administrate, existenţa unor împrejurări cărora li s-a recunoscut un caracter atenuant, cum prevede art. 74. Astfel, de împrejurări au constat în faptul că, în mod nejustificat, înainte de a săvârşi infracţiunea, inculpatul a fost agresat de grupul de persoane din care făcea parte şi victima.
Împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs, solicitând în principal achitarea, declarând că a săvârşit fapta în legitimă apărare, prevăzută de art. 44 C. pen. şi în subsidiar, reducerea pedepsei, făcându-se o aplicare mai eficientă a art. 74 şi art. 76 C. pen.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi respectiv 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine faptul că inculpatul, după ce a fost condus la domiciliu de poliţişti, a revenit la locul incidentului după 2-3 ore înarmat cu un cuţit cu care a aplicat părţii vătămate o lovitură în zona toracelui.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapte pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
Alin. (3) al aceluiaşi articol, prevede că este de asemenea, în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
În ambele situaţii pentru a se reţine legitimă apărare este necesar să existe un atac material, direct, imediat şi injust pentru înlăturarea căruia făptuitorul să acţioneze.
În speţă însă această condiţie nu este îndeplinită, întrucât inculpatul a acţionat la mult timp după ce atacul îndreptat asupra sa încetase.
Mai mult decât atât, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel fapta nu a fost comisă nici măcar în stare de provocare.
În mod evident în cauză nu-şi găsesc aplicarea nici dispoziţiile art. 44 alin. (2)1 C. pen., potrivit cărora se prezumă a fi în legitimă apărare cel care comite fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace într-o locuinţă, încăpere, dependinţe sau loc împrejmuit ţinând de acestea. Or, inculpatul nu a comis fapta în astfel de împrejurări.
În concluzie, Curtea constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa legitimei apărări.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs privind greşita individualizare a pedepsei, întrucât pedeapsa aplicată de instanţa de apel corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei, fiind stabilită ca urmare a reţinerii, circumstanţelor atenuante conform art. 74 C. pen., sub limita prevăzută de lege în condiţiile impuse de art. 76 alin. (2) C. pen. Pedeapsa aplicată se apreciază a fi corespunzătoare pericolului social concret al faptei determinat de împrejurările, modalitatea de săvârşire a acesteia, precum şi de urmările produse, astfel încât, nu există motive care să justifice reducerea acesteia.
Examinând cauza şi din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în recursul inculpatului, care va fi respins în consecinţă ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 456 din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 1 decembrie 2001 la 5 martie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
| ← CSJ. Decizia nr. 1104/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1106/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
