CSJ. Decizia nr. 1106/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1106/2003

Dosar nr. 5098/2002

Şedinţa publică din 5 martie 2003

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 281 din 11 septembrie 2002, Tribunalul Hunedoara i-a condamnat pe inculpaţii:

- B.C.N.,

- În baza art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen., la 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 7 ani.

- În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen., la 10 ani închisoare.

- În baza art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.

- În baza art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966 la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., aplică pedeapsa cea mai grea de 20 ani şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe care o sporeşte cu 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 22 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 7 ani.

- B.S.M.,

- În baza art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen., la 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 7 ani.

- În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen., la 10 ani închisoare.

- În baza art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.

- În baza art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966 la 2 ani închisoare.

- HGG.,

- În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 8 ani închisoare.

- În baza art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 75 lit. a), art. 180 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 7 ani închisoare.

- În baza art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

- L.L.,

- În baza art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.

- În baza art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare.

- În baza art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., aplică pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., revocă beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 1460 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 212/1996 a Tribunalului Hunedoara, pe care îl contopeşte cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, pe care o sporeşte cu un an închisoare, în final având de executat 6 ani închisoare.

- M.F.V.,

- În baza art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 109 C. pen., la un an închisoare.

- În baza art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 109 C. pen., la un an închisoare.

- În baza art. 221 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 109 C. pen., la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Privează pe inculpaţi de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.

Menţine starea de arest a inculpaţilor şi deduce prevenţia pentru toţi inculpaţii de la 25 septembrie 2001 la 11 septembrie 2002.

Confiscă suma de 1.430.000 lei şi obligă pe inculpaţii B.C.N., B.S.M. şi HGG. la câte 476.670 lei către stat.

S-a dispus restituirea către partea vătămată S.A.M. a bunurilor corpuri delicte care sunt menţionate la poziţia 51/2002, din registrul tribunalului.

Inculpaţii B.C.N. şi B.S.M. au fost obligaţi în solidar la 50.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.A.M. şi la o rentă lunară în sumă de câte 1.000.000 lei în favoarea minorilor S.E. născut la 1 octombrie 1999 şi S.C. născută la 18 ianuarie 2001, începând cu data de 20 septembrie 2001, până la majoratul minorilor.

Inculpaţii B.C.N., HGG., L.L. şi M.F.V. au fost obligaţi la câte 2.950.000 lei, iar inculpatul B.S.M. la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu, în sumă de 1.800.000 lei, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

Analizând materialul probator, instanţa a reţinut în fapt următoarele:

Inculpaţii B.C.N., B.S.M., HGG., L.L. şi M.F.V. locuiau în zona periferică a oraşului Geoagiu, judeţul Hunedoara, nefiind încadraţi în muncă. Zilnic numiţii inculpaţi, împreună cu alte persoane fără ocupaţie, se deplasau în parcarea „Izvorul rece" unde realizau diferite tranzacţii şi acostau conducătorii auto pentru a le propune practicarea de relaţii sexuale.

În seara de 20 septembrie 2001, în jurul orelor 20,oo, inculpaţii B.C.N., B.S.M., HGG. şi M.F.V., se aflau în parcarea menţionată, împreună cu numiţii F.G., L.D.M., B.M. şi minora în vârstă de 14 ani L.A.M. În jurul orelor 23,oo a ajuns în parcare şi victima S.T., în vârstă de 47 ani, care obţinuse anterior cetăţenia germană, cu un microbus marca Ford Tranzit.

Fiind acostată imediat de minora L.A.M., victima i-a propus acesteia să întreţină relaţii sexuale oral. Întrucât nu practica acest fel de relaţii sexuale, minora a refuzat, însă i-a promis victimei că îi va aduce o altă fată.

În acest scop a contactat-o pe inculpata M.F.V., minoră în vârstă de 17 ani, ocupată în acel timp într-un alt automobil, care a acceptat relaţiile sexuale oral cu victima.

Observând că microbusul era încărcat cu diferite obiecte şi rămânând cu impresia că victima are bani, cele două minore au luat legătura cu inculpaţii B.C.N., B.S.M. şi HGG., convenind să îl tâlhărească pe proprietarul autovehiculului, atrăgându-l pe un drum lateral.

Ca urmare, inculpata M.F.V. i-a propus victimei să accepte să fie însoţită de inculpatul B.S.M. pentru protecţie şi să meargă pe drumul secundar, nemodernizat, spre satul Pischinti.

Fiind de acord, cei trei numiţi s-au deplasat cu microbusul pe direcţia stabilită, oprind la circa 100 m de şoseaua naţională. Aici inculpatul B.S.M. a mers în spatele autovehiculului, aşteptând, conform înţelegerii, sosirea celorlalţi doi inculpaţi. Între timp conducătorul auto S.T. s-a înţeles cu inculpata M.F.V. să-i dea în schimbul prestaţiei sexuale, obiecte de îmbrăcăminte dintre cele pe care le avea în cantitate mare în maşină, coborând în acest scop din cabină şi mergând la uşa laterală.

În acest moment au ajuns la locul faptei şi inculpaţii B.C.N. şi HGG. Inculpaţii B.S.M. şi B.C.N. au imobilizat victima S.T., după care au început să o lovească cu pumnii şi picioarele, târând-o la câţiva metri din drum şi cerându-i să le spună unde ţine banii şi alte bunuri de valoare. Victima le-a indicat locul în care avea o geantă cu suma de 1.200.000 lei, care a fost luată de inculpatul B.C.N. şi dată inculpatului B.S.M.

Deşi victima i-a rugat pe cei doi inculpaţi să nu o mai lovească, aceştia, considerând că are mai mulţi bani, au continuat actele de violenţă. În paralel inculpaţii HGG. şi M.F.V. căutau bunuri de valoare în microbus şi văzând că victima se află în agonie, s-au deplasat într-un lan de porumb din apropiere, inculpata minoră având şi o plasă cu haine şi încălţăminte luate din maşină. Revenind, inculpatul HGG. le-a cerut celorlalţi doi inculpaţi să înceteze să mai lovească victima, nefiind ascultat.

Constatând în cele din urmă că victima S.T. a decedat, inculpaţii B.C.N., B.S. şi HG au urcat victima în microbus şi au hotărât ca, după ce vor mai lua unele bunuri, să scufunde maşina cu cadavrul în râul Mureş.

Iniţial a urcat la volan inculpatul B.S.M. care, după ce a parcurs o distanţă scurtă i-a cedat locul inculpatului B.C.N., care, conform celor convenite, va traversa singur cu microbusul şoseaua naţională, în timp ce ceilalţi doi se vor deplasa pe jos spre locul de întâlnire situat la pasajul C.F. de pe drumul comunal spre satul A.V., pe care se putea ajunge la râul Mureş.

Reântâlnindu-se la locul stabilit, cei trei inculpaţi şi-au continuat deplasarea pe un drum de ţară în care însă, datorită noroiului, maşina s-a împotmolit.

În aceste împrejurări inculpaţii au mers pe jos la locuinţa inculpatului L.L. din oraşul Geoagiu, relatându-i cele întâmplate. Întrucât inculpatul L.L. îi întâlnise anterior în zona pasajului C.F. A.V., pe inculpaţi şi avea cunoştinţă despre faptele lor, i-a sfătuit să se întoarcă la autovehicul şi să-l incendieze pentru a face să dispară urmele. Mai mult, inculpatul L.L. i-a şi însoţit pentru a le da curaj, fiind mai în vârstă.

Ajunşi la microbus, inculpaţii au căutat lucruri de valoare, nereuşind însă să deschidă uşile din spate. Au luat bunurile aflate în spatele scaunelor din faţă, respectiv o hotă electrică, două covoraşe, o cutie cu detergent, o cutie cu cafea şi jucării, pe care le-au dus la locuinţa inculpatului L.L., unde au şi fost găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare. Înainte de a pleca, inculpaţii B.C.N. şi HGG., folosind bricheta dată de inculpatul L.L. şi cu participarea inculpatului B.S.M., au incendiat microbusul în zona scaunelor din faţă, aprinzând mai multe obiecte de îmbrăcăminte.

Incendiul nu s-a dezvoltat, autovehiculul fiind observat a doua zi de cetăţenii care executau lucrări agricole şi care au sesizat organele de poliţie.

Din raportul de constatare medico-legală de autopsie, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Deva, rezultă că moartea numitului S.T. a fost violentă, datorată asfixiei mecanice prin compresiunea regiunii cervicale (lovirea şi apăsarea gâtului cu un corp dur). Victima a prezentat numeroase leziuni, printre care fractură de mandibulă, fractură cominutivă a cartilajului laringian, fracturi costale II-VI dreapta, fracturi cranio-faciale, la nivelul membrelor superioare şi a regiunii cervicale. La examenul extern al cadavrului s-au mai constatat depozite negricioase de funingine la mâini, flancul abdominal drept, faţa anterioară a gambei stângi, 1/3 inferioară a feţei anterioare a coapsei stângi şi în zona inghinală dreapta.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel de către inculpaţii B.C.N., B.S.M., L.L., M.F.V. şi HGG., care au solicitat reducerea pedepselor.

La termenul din 31 octombrie 2002 inculpatul HGG. a declarat că îşi retrage apelul.

Prin Decizia penală nr. 313 din 31 octombrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, luând act şi de retragerea apelului de către inculpatul HGG.

Instanţa de apel a constat că situaţia de fapt a fost reţinută temeinic, iar pedepsele au fost corect individualizate în raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite.

Împotriva deciziei penale sus-menţionate au declarat recurs inculpaţii B.C.N. şi B.S.M.

La termenul din 5 martie 2003 a fost prezentată declaraţia inculpatului B.C.N. prin care şi-a retras recursul.

Prin motivele scrise inculpatul B.S.M. a invocat netemeinicia şi nelegalitatea hotărârilor pronunţate în cauză, pentru greşita sa condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prin fapta sa de a fi lovit victima cu un pumn şi un picior nerealizând acţiunea specifică acestei infracţiuni, ci doar a celei de tâlhărie.

Oral, prin apărător, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, în considerarea gradului redus de participare la comiterea infracţiunilor.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivele de recurs invocate de inculpatul B.S.M. se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.

Situaţia de fapt reţinută în precedent de instanţe se întemeiază pe un amplu şi complex material probator, administrat de organele judiciare în fazele de urmărire penală şi judecată.

Prin procesul verbal de constatare din 22 septembrie 2001 organul de urmărire penală a stabilit locul în care a fost găsit autoturismul Ford Tranzit, cu cadavrul unei persoane de sex bărbătesc. În interiorul autovehiculului au fost constatate evidente urme ale unui incendiu, care nu a putut fi provocat de vreun scurt circuit electric, aşa cum au concluzionat reprezentanţii Detaşamentului de Pompieri Orăştie.

Identitatea victimei a fost stabilită pe baza documentelor parţial deteriorate prin ardere, găsite în autoturism.

Moartea numitului S.T., aşa cum rezultă din actul medico-legal de autopsie, a fost violentă, datorată asfixiei mecanice prin compresiunea regiunii cervicale, cadavrul prezentând numeroase leziuni.

Identificarea inculpaţilor ca autori ai omorului şi ai celorlalte infracţiuni, fiecare în raport cu propria participaţie a fost făcută pe baza mijloacelor de probă legal administrate, respectiv procesele-verbale de percheziţie domiciliară, potrivit cărora s-au descoperit la unii inculpaţi o parte din bunurile sustrase şi s-au găsit obiecte de îmbrăcăminte cu urme materiale care interesează cauza, procesul verbal de reconstituire a comiterii faptelor, constatările tehnico-ştiinţifice, dactiloscopică şi chimică declaraţiile martorilor S.E., B.B.I., F.G., L.D.M., F.L. coroborate cu declaraţiile făptuitorilor.

Este astfel pe deplin stabilit şi convingător dovedit că inculpaţii B.C.N., B.S.M. şi HGG., pe baza informaţiilor date de inculpata M.F.V., au plănuit tâlhărirea conducătorului auto S.T., în care scop s-au folosit de preocupările sexuale extraconjugale ale victimei pentru a o atrage într-un loc izolat.

Actele de violenţă, subordonate scopului determinării victimei de a dezvălui locul de păstrare a banilor, au fost săvârşite numai de către inculpaţii B.C.N. şi B.S.M., acestea fiind tot mai intense pe măsură ce creştea nervozitatea agresorilor, datorată negăsirii valorilor la care se aşteptau.

Criticile aduse hotărârilor pronunţate în cauză de recurentul inculpat B.S.M., în sensul caracterizării greşite a faptei sale de lovire a victimei cu pumnul şi piciorul, ca realizând acţiunea specifică infracţiunii de omor, în realitate victima fiind ucisă numai de inculpatul B.C.N., nu sunt întemeiate.

Toţi coinculpaţii din cauză, care au participat la tâlhăria conducătorului auto, respectiv B.C.N., HGG. şi M.F.V., confirmă constant la urmărirea penală şi în faţa instanţei că inculpatul B.S.M. a fost cel care, alături de inculpatul B.C.N. a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele victimei.

De altfel, chiar inculpatul recurent B.S.M. prin declaraţia din cursul urmăririi penale recunoaşte că a lovit victima şi nu oricum, ci murdărindu-se de sânge pe mână, pentru care motiv s-a spălat într-o baltă, confirmând şi în faţa instanţei.

Detaliind acţiunile de violenţă comise de cei doi inculpaţi, inculpatul HGG. precizează că, în timp ce victima se afla căzută la pământ şi era lovită de inculpatul B.C.N., de aceasta s-a apropiat inculpatul B.S.M. care, nervos pentru că nu găsise bunuri de valoare, i-a aplicat mai multe lovituri cu talpa piciorului în piept şi în faţă, de sus în jos, observând că „ultima lovitură i-a aplicat-o cu intensitate mare în zona gâtului, deşi omul respectiv părea că nu mai mişcă B.M. a şi spus atunci „e gata, l-am omorât". B.C. a confirmat acest fapt după ce i-a luat pulsul. Şi inculpata M.F.V. confirmă că, după ce s-a întors la locul faptei din lanul de porumb, inculpaţii B.C. şi B.S. i-au spus că victima a decedat.

Din cele ce preced rezultă fără echivoc săvârşirea de către inculpaţii B.C.N. şi B.S.M., împreună, a actelor de violenţă asupra victimei S.T., folosindu-se de corpuri contondente (pumni şi picioare) şi aplicând repetatele lovituri asupra unor zone vitale ale corpului celui agresat.

Prin multitudinea şi intensitatea loviturilor aplicate, demonstrate de numeroasele şi gravele leziuni cauzate (fracturi costale multiple, fractură mandibulă, fractură cominutivă a cartilajului laringian, etc.) se edifică, în plan subiectiv, reprezentarea avută de către inculpaţi a producerii decesului celui agresat, urmare pe care au acceptat-o.

Faptele comise în împrejurările descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 lit. d) C. pen. şi de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen., aşa cum au şi reţinut, corect, instanţele care s-au pronunţat în cauză.

Nici critica formulată de recurentul inculpat B.S.M. privind greşita individualizare a pedepsei, impunându-se micşorarea acesteia în considerarea participării sale mai reduse la săvârşirea faptelor, nu este întemeiată.

Mai înainte de toate, mijloacele de probă dovedesc fără îndoială că sus-numitul inculpat a avut o contribuţie substanţială, atât în faza iniţială de atragere a victimei într-un loc izolat, însoţind-o pe inculpata M.F.V. şi reuşind să inspire încredere, cât şi ulterior, de realizare a actelor de violenţă.

Apoi, infracţiunile imputate inculpatului prezintă un ridicat grad de pericol social, iar împrejurările concrete de săvârşire evocă periculozitatea deosebită a acestuia.

Pedeapsa astfel cum a fost aplicată este rezultatul observării de către instanţe a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în cuantumul stabilit, de 22 ani închisoare, este necesară realizării funcţiilor sancţiunii, de constrângere şi reeducare precum şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Văzând şi declaraţia inculpatului recurent B.C.N., atestată de comandantul Penitenciarului Deva, prin care îşi retrage recursul, Curtea, în baza art. 385⁴ alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., va lua act de această manifestare de voinţă.

Neconstatând nici din examinarea hotărârilor, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., existenţa vreunui caz de casare care să fie luat în considerare din oficiu, se va dispune respingerea recursului inculpatului B.S.M. ca nefondat şi se va lua act de retragerea recursului de către inculpatul B.C.N.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa stabilită inculpatului B.S.M. timpul arestării preventive de la 25 septembrie 2001 la 5 martie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.M. împotriva deciziei penale nr. 313/A din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 25 septembrie 2001 la 5 martie 2003.

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.C.N. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 martie 2003.

← CSJ. Decizia nr. 1105/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175...		CSJ. Decizia nr. 1107/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... →

CSJ. Decizia nr. 1106/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1106/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs