CSJ. Decizia nr. 1108/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1108/2003
Dosar nr. 114/2002
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Deliberând asupra recursurilor de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 222 din 27 martie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. E.F. la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 116 C. pen., pentru 2 ani după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 23 noiembrie 1999 la zi.
2. G.N.L. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă de la 23 noiembrie 1999 la zi.
3. B.Z.R. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă de la 23 noiembrie 1999 până la 21 ianuarie 2000.
4. I.M. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă de la 23 noiembrie 1999 la zi.
5. U.N.C. la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile după cum urmează:
- inculpaţii E.F., B.Z.R. şi G.N.L. la 22.000.00 lei către partea civilă C.Şt.;
- inculpaţii E.F., I.M. şi U.N.C. la 4.000.00 lei către partea civilă D.L.;
- inculpaţii E.F. şi G.N.L. la 5.000.00 lei către partea civilă A.B.;
Inculpatul E.F. a fost obligat la plata următoarelor despăgubiri:
- 5.000.000 lei către partea civilă B.P.;
- 45.000.000 lei către partea civilă L.A.;
- 15.000.000 lei către partea civilă C.Z.;
- 8.000.000 lei către partea civilă L.D.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
1. La data de 10 septembrie 1999 inculpaţii E.F., Z.R., G.L. şi U.C. împreună cu D.C. zis „R." , în baza unei înţelegeri prealabile au pătruns prin efracţie în locuinţa părţii vătămate C.A., dar au auzit un zgomot şi au fugit.
Ulterior şi-au dat seama că în apartament se afla un câine pechinez şi după aproximativ 15 minute inculpaţii E., G. şi U. precum şi numitul D.C. s-au întors în apartament, iar inculpatul B.R. a rămas în faţa locului.
Cei patru făptuitori au sustras mai multe bijuterii, bani, îmbrăcăminte, un radio-casetofon auto, o combină muzicală, 2 telefoane şi alte bunuri. Toate obiectele au fost puse în două genţi de voiaj luate din apartament, fiind transportate la locuinţa inculpatului G.L. unde au fost împărţite.
Mai multe bunuri din cele sustrase au fost găsite cu ocazia percheziţiilor efectuate la domiciliile inculpaţilor G. şi B. şi au fost restituite părţii vătămate.
Inculpatul U.C. a vândut un aparat telefonic şi o geacă din piele cu suma de 1.500.000 lei martorului T.M., fără a-i spune care este provenienţa bunurilor. Acestea au fost recuperate şi au fost de asemenea restituite părţii vătămate.
Inculpatul U. s-a autodenunţat şi a colaborat cu poliţia pentru prinderea celorlalţi făptuitori.
Faţă de numitul D.C. cercetările au fost dispuse.
Partea vătămată C.Şt. s-a constituit parte civilă cu suma de 22.000.000 lei reprezentând c/v bunurilor care nu i-au fost restituite.
2. La data de 28 octombrie 1999 inculpaţii E.F., I.M. şi U.C. s-au deplasat cu un taximetru, condus de Ş.A., zis L., pe Bd. Ferdinand. Inculpatul I. a rămas în maşină, iar ceilalţi doi au intrat în blocul E 2, sc. B, au forţat uşa apartamentului 1 în care locuia partea vătămată D.L. şi au sustras un televizor color marca Panasonic, mai multe bijuterii şi o sumă de bani, bunuri pe care le-au transportat cu taxiul la locuinţa inculpatului I.M. unde au lăsat televizorul.
Bijuteriile au fost amanetate la S.C. K. 2000 S.R.L. contra sumei de 546.250 lei pe numele şoferului Ş.A. căruia i-au dat 100.000 lei pentru cursa efectuată.
Ulterior inculpatul I.M. i-a dat televizorul martorului N.G., fără a-i spune că provine din furt, urmând ca în schimb martorul să-i confecţioneze obiecte de mobilier.
Televizorul a fost recuperat de la martor şi a fost restituit părţii vătămate, care s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000.000 lei pentru bunurile care nu au putut fi recuperate.
3. La data de 18 august 1999 inculpatul E.F. a pătruns prin efracţie în apartamentul părţii vătămate B.P., situat la parterul bl. 012, sc. 1 de pe Bd. Ferdinand nr. 122 şi a sustras un televizor Samsung, pe care l-a lăsat apoi garanţie pentru un împrumut de 1.000.000 lei martorului M.S. Întrucât inculpatul nu şi-a achitat datoria, martorul a vândut televizorul în târgul Vitan-Bîrzeşti, unei persoane necunoscute.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000.000 lei.
4. În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale inculpatul E.F. a pătruns prin efracţie, la data de 30 august 1999, în locuinţa părţii vătămate L.A., şi a sustras 5 ceasuri şi mai multe bijuterii.
Parte din bunuri au fost vândute cu 1.500.000 lei, în Piaţa Obor, unor persoane necunoscute, iar restul au fost amanetate contra sumei de 1.885.195 lei la S.C. K. 2000 S.R.L. pe numele inculpatului B.Z., fără ca acesta să cunoască provenienţa lor.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 45.000.000 lei.
5. La data de 23 august 1999 acelaşi inculpat a pătruns prin efracţie în locuinţa părţii vătămate C.N. şi a sustras 50 dolari S.U.A. şi mai multe bijuterii din aur.
Bijuteriile au fost vândute ulterior de inculpat în zona Bucur Obor unor persoane necunoscute.
Prejudiciul fiind nerecuperat, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000.000 lei.
6. La data de 1 septembrie 1999 inculpatul E.F. a sustras din locuinţa părţii vătămate S.D. două televizoare color pe care le-a vândut martorului N.S. fără a-i spune de unde provin. La rândul său martorul le-a vândut unor persoane necunoscute în târgul Vitan-Bîrzeşti, astfel încât, bunurile nu au putut fi recuperate.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000.000 lei.
7. Inculpaţii E.F. şi G.N.L. au pătruns prin efracţie la data de 9 septembrie 1999 în apartamentul părţii vătămate A.B. de unde au sustras o imprimantă şi aparatură electronică, bunuri pe care le-au transportat la locuinţa inculpatului G.
Pe parcursul cercetărilor s-a restituit părţii vătămate imprimanta, pe care inculpatul G.N. o vânduse martorului S.L. fără a-i preciza provenienţa bunului.
Prin Decizia penală nr. 655 din 13 ianuarie 2001, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii U.N.C., B.Z.R., E.F. şi G.N.L. şi a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul I.M.
S-a dedus la zi durata arestării preventive pentru inculpaţii E.F. şi G.N.L.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În esenţă s-a reţinut că situaţia de fapt, vinovăţia inculpaţilor şi încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar pedepsele au fost just individualizate, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii E.F., G.N.L., B.Z.R. şi U.N.C.
Inculpaţii G.N.L. şi E.F. şi-au retras recursurile, iar Curtea a luat act de declaraţiile inculpaţilor în acest sens prin încheierile din 3 iulie 2002 şi respectiv 8 ianuarie 2003.
Atât inculpatul B.Z.R., cât şi inculpatul U.N.C. au solicitat prin recursurile declarate aplicarea art. 74 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Recursurile îşi găsesc temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu sunt fondate.
Curtea constată că inculpatului B.Z.R. i s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege şi că nu există nici o împrejurare care să justifice reţinerea unor circumstanţe atenuante judiciare în favoarea sa.
De asemenea, inculpatului U. i s-a aplicat o pedeapsă spre minim care corespunde gradului de pericol social al faptelor determinat de împrejurările şi modalitatea în care au fost comise, de urmările produse precum şi de faptul că inculpatul a comis infracţiunea de furt în perioada minoratului, dar nu a putut fi tras la răspundere penală pentru că s-a împlinit termenul de prescripţie specială.
Nu se poate atribui caracterul unei circumstanţe atenuante faptului că inculpatul s-a autodenunţat, atâta timp, cât a revenit asupra declaraţiilor iniţiale şi împotriva dovezilor certe de vinovăţie, a negat săvârşirea faptelor.
Se apreciază de asemenea, că în raport de natura faptelor comise şi de pericolul social ridicat al acestora, scopul pedepselor nu ar putea fi atins decât prin executarea acestora în regim de detenţie, aşa încât este neîntemeiată cererea de a se dispune suspendarea condiţionată a executării.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, în recursurile inculpaţilor, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Se va lua act de faptul că inculpatul B. este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii U.N.C. şi B.Z.R. împotriva deciziei penale nr. 655/A din 13 noiembrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul B.Z.R. este arestat în altă cauză.
Obligă pe inculpatul U.N.C. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul B.Z.R. la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1107/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 1109/2003. Penal. Art.211 al.2 c.pen. Recurs → |
|---|
