CSJ. Decizia nr. 1107/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1107/2003
Dosar nr. 5363/2002
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 242 din 25 septembrie 2002, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul D.V. la 6 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
S-au aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile N.I. suma de 30.000.000 lei daune morale, şi a fost respinsă acţiunea civilă a Spitalului Clinic Judeţean Arad.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 28 aprilie 2002 partea vătămată N.I. s-a deplasat la locuinţa numitului B.E. din localitatea Chelmac rămânând să doarmă la acesta peste noapte.
În jurul orelor 23,30, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, s-a deplasat şi el la locuinţa numitului B.E.
Între inculpat şi partea vătămată au început discuţii, partea vătămată reproşând inculpatului că a venit în localitate pentru a-i lua posibilitatea de a-şi găsi de lucru. Gazda B.E., pentru a evita scandalul i-a cerut inculpatului să plece, iar după ieşirea acestuia din casă, i-a cerut părţii vătămate să meargă să încuie poarta casei.
Inculpatul a aşteptat pe partea vătămată în curte unde a reînceput cearta, iar inculpatul a lovit-o cu cuţitul de mai multe ori în zona abdominală, în zona hemitoracelui, în zona latero-cervicală şi a braţului, leziunile produse necesitând 40-45 zile îngrijiri medicale, viaţa părţii vătămate fiind pusă în primejdie.
Partea vătămată s-a întors în casă solicitând ajutorul numitului B.E. care după ce i-a acordat primele îngrijiri a solicitat venirea ambulanţei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare a locului faptei, a raportului de expertiză medico-legală, precum şi a declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, B.E., V.I., R.I., I.D.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 413/A din 4 noiembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe, considerând neîntemeiată critica formulată, în sensul greşitei condamnări şi nereţinerii legitimei apărări în comiterea faptei.
Astfel, s-a apreciat că în cauză nu poate fi reţinut că fapta a fost comisă în legitimă apărare, atât timp cât, susţinerea inculpatului că a lovit cu cuţitul pentru a se apăra de lovitura dată de partea vătămată cu o lopată, nu se coroborează cu nici o altă probă, ba mai mult, dat fiind şi atitudinea acestuia care după ce a lovit cu cuţitul, a fugit imediat, fiind dat în urmărire penală, cât şi având în vedere declaraţia martorului B.E. care arată că lopata pe care o avea, după rănirea părţii vătămate a fost găsită exact în poziţia şi locul în care o pusese el.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal inculpatul care a reiterat motivele susţinute în apel şi a solicitat să se constate că a acţionat în legitimă apărare, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei în raport de împrejurările în care s-a săvârşit fapta.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului D.V., în săvârşirea la 28 aprilie 2002 a tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Probele administrate au confirmat că inculpatul în urma discuţiilor avute cu partea vătămată a reacţionat violent şi a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un cuţit după care a fugit.
În speţă, nu se poate reţine că inculpatul ar fi acţionat în condiţiile legitimei apărări, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (2) C. pen., invocat în recurs această cauză care înlătură caracterul penal al faptei este operantă, când infracţiunea este comisă pentru a înlătura un atac material direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa şi care pune în pericol grav persoana.
Din probele administrate, rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată urmarea discuţiilor avute cu aceasta, incidentul petrecându-se în curtea casei martorului B.E.
Lopata cu care susţine inculpatul că a fost lovit a fost găsită după incident de gazda părţii vătămate martorul B.E., în locul în care o ţinea de obicei în coridorul casei şi nu în curte unde a avut loc altercaţia.
Inculpatul nu s-a aflat nici un moment în situaţia de a se apăra de un act material direct îndreptat împotriva sa, iar susţinerea că a fost lovit cu lopata de mai multe ori de partea vătămată nu se coroborează cu nici o altă probă sau constatarea vreunei leziuni ce s-ar fi produs asupra sa.
Referitor la pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului se constată că a fost corect individualizată sub minimul prevăzut de lege, conform art. 72 şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Această pedeapsă este de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
În consecinţă, nu există temei de reducere a pedepsei aşa cum a solicitat inculpatul.
Întrucât motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 15 mai 2002 la 5 martie 2003 şi se va stabili ca onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 413/A din 4 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 15 mai 2002 la 5 martie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1106/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1108/2003. Penal → |
|---|
