CSJ. Decizia nr. 1346/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1346/2003
Dosar nr. 3951/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 450 din 9 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 239 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.G. la 3 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. e) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 16 iunie 2001, la zi.
S-a luat act că părţile vătămate S.E., D.M., P.F. şi B.E. nu s-au constituit părţi civile.
A fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 14 iunie 2001, în jurul orei 15,00, lucrători ai poliţiei din cadrul D.G.P.M.B., aflaţi în misiune, s-au deplasat cu autobuzul 102, care a oprit în staţia Drumuri între Vii. Aici, lucrătorii de poliţie l-au observat pe inculpat care fixa cu privirea un lănţişor de aur pe care îl purta la gât partea vătămată.
Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, urcându-se în autobuz în spatele acesteia, după care cu mâna dreaptă a prins lănţişorul, smulgându-l şi coborând din autobuz.
Lucrătorii de poliţie au intervenit pentru a-l imobiliza pe inculpat, care, în acest moment a aruncat lănţişorul pe scările autobuzului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.G., arătând că nu este autorul faptei şi solicitând audierea martorului din lucrări, precum şi confruntarea cu partea vătămată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 522 din 4 septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
A motivat instanţa de apel că din procesul verbal, rezultă întreaga activitate infracţională a inculpatului, care după ce a smuls lănţişorul de la gâtul părţii vătămate, a opus rezistenţă, având loc un schimb de lovituri între acesta şi lucrătorii de poliţie, care se aflau în autobuz pentru depistarea unor astfel de fapte.
Lănţişorul nu a fost găsit asupra inculpatului, întrucât acesta în momentul în care a fost imobilizat, l-a aruncat pe scările autobuzului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea pentru tâlhărie, întrucât nu el este autorul faptei, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În raport de probatoriul administrat în cauză situaţia de fapt a fost corect reţinută, încadrările juridice date faptelor sunt legale, iar vinovăţia inculpatului rezultă fără dubiu din actele dosarului.
Procesul verbal încheiat la 14 iunie 2001, de lucrătorii de poliţie, din care rezultă activitatea infracţională a inculpatului, se coroborează cu declaraţiile martorului ocular V.N., care se afla în autobuz, şi a văzut când inculpatul a smuls lănţişorul de la gâtul părţii vătămate şi în momentul intervenţiilor lucrătorilor de poliţie l-a aruncat, lovindu-i pe aceştia, când au încercat să-l imobilizeze.
Motivul de recurs al inculpatului prin care a solicitat achitarea nu este întemeiat.
Pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de pericolul social al faptelor comise, de împrejurarea că este recidivist, suferind anterior prezentelor fapte, două condamnări pentru furt calificat şi tâlhărie, şi a avut o poziţie nesinceră pe tot parcursul procesului penal.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 14 iunie 2001, la zi.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 522 din 4 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 iunie 2001, la 18 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1345/2003. Penal. Art.211, 197 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1347/2003. Penal → |
|---|
