CSJ. Decizia nr. 1387/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1387/2003
Dosar nr. 5468/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106 din 10 septembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 3230/2002, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpata M.I. la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c), d) şi i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 864 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de punere în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji prevăzută de art. 314 alin. (1) C. pen., prin sentinţa penală nr. 727 din 20 februarie 1998, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 21231/1997 şi executarea acestei pedepse alături de pedeapsa actuală, rezultând pedeapsa de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b şi c) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatei, deducând arestul preventiv cu începere de la 27 martie 2002 şi s-a făcut aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Inculpata a fost obligată la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, sumă din care 300.000 lei reprezintă onorariu apărător desemnat din oficiu la instanţa de fond.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În anul 1986, inculpata M.I. s-a căsătorit cu martorul I.M., şi după căsătorie au locuit într-un apartament situat în municipiul Craiova, din căsătoria lor rezultând 6 copii, din care inculpata şi soţul au avut în întreţinere 4 dintre aceştia.
În anul 1998, inculpata a dat naştere unui băieţel, şi după 19 zile de la naştere l-a abandonat în ghena de gunoi a blocului în care locuia, fiind găsit de personalul de serviciu al asociaţiei, ce deservea acest bloc.
Copilul a fost internat la Casa de Copii Craiova, iar pentru abandonul lui, inculpata a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 727 de la 20 februarie 1998 a Judecătoriei Craiova, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În anul 2001, inculpata a constatat că este din nou gravidă şi că urmează să nască în anul 2002, fapt cunoscut şi de soţul său, I.M., care însă nu a ştiut că inculpata a dat naştere unei fetiţe, nici inculpata nu l-a informat, reţinându-se că de o bună perioadă de timp erau certaţi pentru motivul că inculpata aflase că acesta întreţine relaţii extraconjugale cu o colegă de serviciu.
În ziua de 3 ianuarie 2002, după-amiaza, în timp ce se afla la domiciliul său împreună cu copiii, inculpata a dat naştere unei fetiţe care s-a născut vie şi normală, despre naşterea fetiţei cunoscând numai fiica mai mare M.M., în vârstă de 6 ani, care dormind cu inculpata, a observat fetiţa în pat.
Inculpata a lăsat fetiţa până în dimineaţa zilei de 5 ianuarie 2002, perioadă în care soţul său, I.M. a venit la domiciliu, dar nu şi-a dat seama că inculpata născuse şi nici aceasta nu i-a spus, motivând că i-a fost frică de el.
Faţă de situaţia familială deosebită, inculpata a luat hotărârea să abandoneze fetiţa într-un tren de persoane şi aşa cum a relatat aceasta a ales trenul, deoarece se gândea că noul-născut va fi găsit de o persoană care îl va preda autorităţilor.
În acest scop, în dimineaţa zilei de 5 ianuarie 2002, după plecarea soţului la serviciu, pe la orele 5,40 inculpata M.I. a luat fetiţa, a învelit-o într-un capod de culoare albastră şi a legat-o cu o fundă roşie peste bărbie şi cap ca să nu poată plânge, după care a introdus-o într-o sacoşă de fâş neagră, purtând inscripţia Adidas şi care era prevăzută cu buzunare laterale şi cu fermoar deasupra.
De asemenea, de la domiciliul său, inculpata a luat o scurtă groasă din piele P.N.A., pe care nu o mai folosea, având buzunare laterale şi care se închidea la 4 nasturi, scurta fiind în dungi de culoare negru, verde şi roşu, în care a învelit nou-născutul.
În această geantă a introdus nou-născutul şi la orele 7 a plecat de la domiciliul său cu sacoşa în care era introdusă fetiţa, a ajuns la Staţia C.F.R. Craiova, unde de la casa de bilete şi-a perforat permisul C.F.R., întrucât fiind soţie de ceferist, avea călătoriile gratuite, după care s-a deplasat pe linia 26 peron, unde era garat trenul personal 9486 care se deplasa pe relaţia Craiova – Piatra Olt şi a urcat în penultimul vagon, de clasa a II-a şi care era vagon comun.
Inculpata a constatat că în vagon nu se află nici-un călător, astfel că în compartimentul comun lângă uşă, pe prima banchetă lângă geam a aşezat sacoşa cu fetiţa şi haina a pus-o peste sacoşă, după care a abandonat-o, s-a deplasat spre primul vagon, coborând în Staţia C.F.R. Robăneşti, după care a mers la domiciliul părinţilor săi, unde a stat până în jurul orelor 12, fără ca părinţilor să le spună că a născut o fetiţă pe care a abandonat-o în tren.
După ora 12, inculpata s-a deplasat cu o maşină de ocazie, la domiciliul său din municipiul Craiova.
În Staţia C.F.R. Piatra Olt, geanta abandonată de inculpată a fost găsită de către şeful de tren B.I., care la controlul făcut a găsit nou-născutul, acesta decedând între timp, datorită frigului din vagon.
În această împrejurare, martorul B.I. a sesizat organele de Poliţie T.F. Piatra Olt care au procedat la cercetarea condiţiilor în care a fost găsită geanta abandonată în penultimul vagon din compunerea trenului, geantă în care s-a găsit nou-născutul decedat.
Cu acest prilej, la locul faptei s-a deplasat şi asistenta medicală D.G. care a confirmat decesul noului-născut.
Cu prilejul cercetării locului faptei, s-au găsit într-unul din buzunarele genţii de voiaj două plicuri expediate de C. SA cu sediul în Bucureşti şi sosit la Craiova pe data de 3 noiembrie 2001, în conţinutul cărora se afla factura nr. 559949 din 7 octombrie 2001, într-unul din plicuri, iar în celălalt plic, expediat la data de 30 noiembrie 2001, a fost găsită factura nr. 695276 din 27 noiembrie 2001.
Procedându-se la verificarea acestor facturi s-a constatat că telefonul aparţine manevrantului G.N. din Staţia C.F.R. Craiova, colegă de serviciu cu martorul I.M., soţul inculpatei şi care contractase pentru acesta telefonul pe numele lui, dar care era folosit de I.M.
Ca urmare a existenţei acestor facturi a fost posibilă descoperirea mamei care şi-a abandonat nou-născutul în tren în persoana inculpatei M.I., soţia inculpatului I.M.
În ziua de 6 ianuarie 2002, organele de poliţie s-au deplasat la domiciliul inculpatei, dispunând internarea acesteia la Spitalul municipal Craiova, unde la controlul medical efectuat, s-a constatat că, inculpata era lăuză de 3 zile, ceea ce demonstrează faptul că aceasta născuse în ziua de 3 ianuarie 2002, aşa cum a recunoscut şi inculpata.
Pe baza raportului de constatare medico-legală de autopsiere a cadavrului nou-născut, întocmit de Serviciul judeţean de Medicină Legală Olt şi avizat sub nr. 39/ A din 9 din 22 martie 2002, al Comisiei de control şi avizare din cadrul Institutului de Medicină Craiova, s-a confirmat că nou-născutul este de sex feminin, că a fost născut viu şi la termen.
De asemenea că, naşterea s-a putut produce cu 2 - 3 zile în urmă, iar nou-născutul a trăit şi a respirat, moartea sa fiind violentă şi datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii, acute, consecinţă a şocului hipotermic.
În timpul urmăririi penale, s-a dispus şi expertizarea psihiatrică a inculpatei M.I., în care scop a fost internată la Secţia Psihiatrie a Spitalului orăşenesc Slatina, în perioada 25 ianuarie – 4 februarie 2002, întocmindu-se raportul de expertiză psihiatrică nr. 118/ E din 6 februarie 2002, întocmit de Serviciul judeţean de Medicină Legală Olt, prin care se consemnează că inculpata prezintă diagnosticul de personalitate structurată dizarmonic, având intelect liminar, dar că păstrează capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptei comise, având discernământul păstrat.
Faţă de inculpată, s-a reţinut starea de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., care are drept prim termen pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 314 C. pen., prin sentinţa penală nr. 727 din 20 februarie 1998 a Judecătoriei Craiova, dispunându-se în conformitate cu art. 864 C. pen., revocarea suspendării executării acestei pedepse sub supraveghere.
La individualizarea pedepsei pentru noua infracţiune, s-au reţinut drept criterii: gravitatea maximă a faptei comise, perseverenţa inculpatei în comiterea de infracţiuni similare, faptul că are intelect liminar şi se găseşte în stare de recidivă.
Situaţia de fapt relatată şi rezolvările juridice adoptate s-au întemeiat pe următoarele probatorii: declaraţiile date de inculpată la interogatorii, consemnările cuprinse în procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, actele medico-legale sus-menţionate, depoziţiile martorilor D.G., I.M., G.N., şi celelalte piese de la dosar.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpata M.I. care prin apărător a criticat sentinţa ca fiind netemeinică sub aspectul tratamentului sancţionator, întrucât pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea severă, faţă de starea psihică labilă pe care o prezintă, solicitând să se dispună desfiinţarea sentinţei şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 525 din 21 noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpata M.I., solicitând, prin apărător, admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că motivul de recurs formulat de inculpată şi care vizează reducerea pedepsei, apreciată ca fiind prea mare, este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către aceasta.
La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., pericolul social deosebit al faptei comise, perseverenţa infracţională manifestată de inculpată în încercările de a suprima viaţa copiilor cărora le-a dat naştere, starea de recidivă a inculpatei, aspecte care justifică pe deplin pedeapsa aplicată, aşa încât, nu se impune reducerea pedepsei.
Instanţa va admite recursul declarat de inculpata M.I. din alt motiv decât cel invocat de recurenta inculpată şi anume sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen.
Astfel, dispoziţiile art. 64 lit. c) C. pen., prevăd că pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.
Raportând acest text de lege la situaţia de fapt reţinută în cauză, se constată că, în mod greşit s-au reţinut dispoziţiile art. 64 lit. c) C. pen.
Aşa încât, urmează să fie admis recursul declarat de inculpată, sub acest aspect, se vor casa hotărârile pronunţate în cauză cu privire la aplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. pen., care se vor înlătura, cu menţinerea celorlalte dispoziţii.
Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata M.I. împotriva deciziei penale nr. 525 din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 106 din 10 septembrie 2002 a Tribunalului Olt numai cu privire la pedeapsa complimentară.
Înlătură dispoziţiile art. 64 lit. c) C. pen. şi menţine pedeapsa complimentară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 27 martie 2002, până la 19 martie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1386/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1389/2003. Penal → |
|---|
