CSJ. Decizia nr. 1390/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1390/2003
Dosar nr. 5362/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 298 din 18 iunie 2002 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii: K.I. şi O.A. la câte 6 ani şi 5 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar faţă de inculpaţii K.I. şi O.A. şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate cu privire la restul de pedeapsă de 233 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului K.I. prin sentinţa penală nr. 1196 din 21 septembrie 1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi cu privire la restul de 113 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an închisoare aplicată inculpatului O.A. prin sentinţa penală nr. 335 din 1 martie 2001 a Judecătoriei Cluj Napoca.
S-a dispus contopirea pedepselor aplicate cu restul de pedeapsă rămas neexecutat iar pedeapsa rezultantă a fost sporită cu 2 luni închisoare, cei doi inculpaţi K.I. şi O.A. urmând să execute pedeapsa de 6 ani şi 7 luni închisoare, cu consecinţele prevăzute de art. 64 şi art. 71 C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, să plătească părţii civile R.V. suma de 100.000 lei despăgubiri civile şi 15.000.000 lei daune morale.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 19 decembrie 2001, în jurul orei 2,00, inculpaţii se deplasau pe str. Căii Ferate din Cluj şi observând pe partea vătămată R.V. care venea din sens invers, s-au apropiat de aceasta, iar inculpatul K.I. i-a aplicat o lovitură în cap cu pumnul şi după ce partea vătămată a căzut la pământ, ceilalţi doi inculpaţi au început să-i aplice lovituri cu pumnii şi picioarele şi apoi toţi cei trei inculpaţi au început să o caute prin buzunare pe partea vătămată de la care au sustras suma de 100.000 lei şi actele de identitate.
Actele de identitate au fost aruncate în apropierea locului agresiunii, iar la puţin timp au fost găsite de numitul D.I.I. care le-a luat şi le-a predat organelor de poliţie.
În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 48 - 50 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel cei trei inculpaţi care au cerut reducerea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 222 din 27 august 2002, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-au respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor cu motivarea că, pedepsele au fost orientate spre limita minimă legală, aşa încât, nu se impune reducerea acestora.
În termen legal, împotriva hotărârii de mai sus a declarat recurs doar inculpatul K.I. care a criticat hotărârile pronunţate în ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, solicitând reducerea ei.
Critica formulată de recurent se încadrează în prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat, pentru cele ce urmează:
Cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele au stabilit recurentului inculpat o pedeapsă aproape de limita minimă legală, apreciind în acelaşi timp şi condiţiile concrete în care inculpaţii au hotărât şi executat activitatea infracţională, dar şi datele personale, mai ales starea de recidivă, se constată că pedeapsa în cuantum şi modalitate de executare este proporţională pericolului social al faptei şi al făptuitorului, aşa încât, nu se constată motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile recurate şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte motive care luat în considerare din oficiu să conducă la casarea acestora în calea de atac a inculpatului, astfel încât, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată recurentului timpul reţinerii şi arestării preventive la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.I. împotriva deciziei penale nr. 222 din 27 august 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 decembrie 2001, până la 19 martie 2003.
Obligă recurentul la 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1389/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1391/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
