CSJ. Decizia nr. 1391/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1391/2003
Dosar nr. 5040/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 37 din 18 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. 1/ P / 2002, a respins cererile formulate de inculpaţi în baza art. 334 C. proc. pen.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul c.i. a. la un an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul minor M.F. la 8 luni închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat prevenţia acestora de la 2 februarie 2002, la zi, pentru fiecare.
A luat act că partea vătămată S.I. nu se constituie parte civilă în cauză.
A obligat pe inculpaţi la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300.000 lei reprezintă onorariul avocat oficiu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 1 februarie 2002, inculpatul C.I.A. şi inculpatul M.F., foşti colegi de şcoală primară s-au întâlnit în barul numitului V.G. din satul Rasa, unde au început să consume băuturi alcoolice.
La un moment dat au observat că în bar consuma băuturi şi partea vătămată S.I., pe care o cunoşteau bine şi care pentru a plăti consumaţia a scos mai multe bancnote de 100.000 lei din buzunar.
Inculpatul C.I.A. văzând că victima are bani i-a propus inculpatului M.F. ca la plecarea din bar a acesteia s-o urmărească şi prin violenţă să o deposedeze de bani şi să-i împartă în două.
Odată perfectată înţelegerea, cum au observat că partea vătămată a plecat acasă, au ieşit şi ei din bar şi au urmărit-o pe o uliţă mai întunecoasă.
Apropiindu-se de victimă, inculpatul C.I.A. i-a sărit în spate doborând-o la pământ, poziţie în care nu s-a mai putut apăra şi cu repeziciune i-a sustras din buzunar suma de 750.000 lei şi un pachet de ţigări Viceroy.
În acest timp inculpatul M.F. aflându-se la circa 2 - 3 m nu a mai acţionat la imobilizarea victimei, fiind suficientă pentru doborârea acesteia numai intervenţia inculpatului C.I.A., iar el a stat de pază.
După ce a observat că inculpatul C.I.A. i-a luat banii din buzunarul pantalonilor cu care era îmbrăcată victima, cei doi au fugit spre o staţie de autobuz, unde inculpatul C.I.A. i-a dat inculpatului M.F. suma de 250.000 lei spunându-i că asupra victimei a găsit numai 500.000 lei.
Din probele administrate s-a stabilit că în momentul când victima era la pământ l-a recunoscut pe unul dintre agresori, respectiv pe inculpatul M.F., întrucât locuiesc în apropiere unul de celălalt şi a strigat la el să-i restituie banii, dar acesta a fugit împreună cu inculpatul C.I.A.
În dimineaţa zilei de 2 februarie 2002, victima s-a dus la părinţii inculpatului M.F. pentru a le cere banii, dar de faţă cu tatăl său inculpatul M.F. a negat că a participat la deposedarea prin violenţă a victimei de bani, poziţie ce a determinat victima să sesizeze organul de poliţie din comuna Grădiştea.
Acţionând cu operativitate organele de poliţie au identificat pe cei doi autori care în final au recunoscut fapta comisă, o parte din sumă – 450.000 lei găsindu-se asupra inculpatului C.I.A., iar suma de 200.000 lei a fost ridicată de la domiciliul numitului M.N., tatăl inculpatului M.F., bani pe care acesta îi ascunsese sub un preş din baia locuinţei.
Părţii vătămate i-au restituit suma de 650.000 lei şi aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în proces.
În drept, fapta inculpatului C.I.A. de 19 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În sarcina inculpatului M.F. s-a reţinut complicitatea la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
La individualizarea pedepselor inculpaţilor, tribunalul a avut în vedere, pe lângă circumstanţele personale ale faptei comise (după o prealabilă înţelegere, pe timp de noapte, profitând de neputinţa părţii vătămate de a se apăra datorită intoxicaţiei etilice) şi circumstanţele personale ale inculpaţilor (lipsiţi de antecedente penale, sinceri şi cooperanţi pe tot parcursul procesului penal).
Analizând toate aceste considerente, s-a apreciat că scopul pedepselor şi reeducarea inculpaţilor se pot realiza numai prin pronunţarea unor pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenţie.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii C.I.A. şi M.F. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, Parchetul a solicitat majorarea pedepselor, ţinându-se cont de gravitatea faptelor comise.
Inculpatul C.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt şi să se înlăture aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Inculpatul M.F. şi-a retras apelul.
Prin Decizia penală nr. 533 din 3 septembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul M.F. şi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.I.A. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, condamnarea inculpatului M.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul formulat de Parchet este fondat numai în ce priveşte motivul de recurs privind majorarea pedepselor şi nefondat în ce priveşte condamnarea inculpatului M.F. ca autor al infracţiunii de tâlhărie, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către aceştia.
Motivul de recurs formulat şi care vizează schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul M.F. din complicitate la tâlhărie în infracţiunea de tâlhărie, nu poate fi primit întrucât s-a stabilit, în baza probatoriului administrat în cauză, că inculpatul M.F. a participat la comiterea faptei în calitate de complice şi nu de autor.
Astfel, din probe rezultă că inculpatul C.I.A. a împins partea vătămată, a trântit-o la pământ şi, apoi, a deposedat-o de bani.
Inculpatul M.F. s-a aflat în apropiere, a fugit şi, apoi a primit de la C.I.A. suma de 250.000 lei.
Cât priveşte, însă, individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, se apreciază că nu au fost just individualizate în privinţa cuantumului.
Astfel, din analiza actelor dosarului cauzei, se constată că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în sarcina inculpaţilor, aşa încât acestea vor fi înlăturate.
Pe de altă parte, în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea apreciază că, într-adevăr, la stabilirea cuantumului pedepselor nu s-au avut în vedere, în suficientă măsură gradul de pericol social al faptelor comise, condiţiile concrete în care au fost comise infracţiunile şi persoana inculpaţilor, modalitatea în care inculpaţii au conceput şi realizat rezoluţia infracţională.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie admis recursul declarat de Parchet cu privire la cuantumul pedepselor, se vor înlătura prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen., faţă de ambii inculpaţii şi se vor majora pedepsele faţă de aceştia, conform dispozitivului.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Se vor deduce perioadele executate în arest preventiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 533 din 3 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimaţii inculpaţi C.I.A. şi M.F.
Casează Decizia penală menţionată şi sentinţa penală nr. 37 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Călăraşi cu privire la individualizarea pedepselor.
Înlătură dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., faţă de ambii inculpaţi şi majorează pedepsele aplicate inculpaţilor, astfel: pentru inculpatul C.I.A. de la 1,2 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar pentru inculpatul M.F., de la 8 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive pentru inculpatul C.I.A. de la 2 februarie 2002, până la 19 martie 2003, iar pentru inculpatul M.F. de la 2 februarie 2002, până la 1 octombrie 2002.
Menţine celelalte dispoziţii.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea inculpatului M.F., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1390/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1392/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
