CSJ. Decizia nr. 1396/2003. Penal. Art.20 rap.la art.197 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1396/2003
Dosar nr. 236/2003
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 150 din 20 martie 2002 a Judecătoriei Zalău, inculpatul C.C. a fost condamnat la pedepse de câte 5 ani închisoare pentru tentativă la două infracţiuni de viol şi la pedepse de câte 3 ani închisoare pentru tentativă la două infracţiuni de incest prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. b) şi art. 20 raportat la art. 203 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada executată din pedeapsa aplicată de la 5 februarie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 900.000 lei din care 600.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că în nopţile de 1 şi 4 februarie 2002, inculpatul a încercat, prin constrângere, să întreţină raporturi sexuale cu mama sa C.M.S.
Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin neapelare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii şi, în rejudecarea cauzei, aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi.
Temeiul juridic al recursului în anulare îl constituie dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza a II-a C. proc. pen.
Examinând recursul în anulare, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Potrivit art. 65 C. pen., pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Condiţia arătată în alin. (1) cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel aliniat este obligatorie.
În cauză, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare în baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 89 din 26 iunie 2001, text potrivit căruia pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
Astfel, fiind întrunite cumulative cele două condiţii, atât cu privire la cuantumul pedepsei principale, cât şi la necesitatea prevederii exprese în textul incriminator a pedepsei complimentare a interzicerii exerciţiului unor drepturi, instanţa era obligată să dea eficienţă dispoziţiilor art. 65 C. pen. şi să aplice pedeapsa complimentară pentru tentativă la cele două infracţiuni de viol.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 150 din 20 martie 2003 a Judecătoriei Zalău pe care o va casa cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complimentare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., se va interzice inculpatului C.C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de doi ani ca pedeapsă complimentară aplicată pe lângă fiecare din cele două pedepse de câte 5 ani închisoare dispuse faţă de inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 35 C. pen., inculpatul C.C. va executa pedeapsa complimentară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 4141, art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 150 din 20 martie 2002 a Judecătoriei Zalău, privind pe intimatul inculpat C.C.
Casează hotărârea atacată cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complimentare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului C.C., pe timp de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complimentară, aplicată pe lângă fiecare din cele două pedepse de câte 5 ani închisoare aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen.
Conform art. 35 C. pen., se va executa pedeapsa complimentară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1395/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1397/2003. Penal → |
|---|
