CSJ. Decizia nr. 1398/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1398/2003
Dosar nr. 1657/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 401 din 19 decembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Prahova, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. G.I. la două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru două infracţiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. şi respectiv art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunile de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. şi alin. (3) lit. c) C. pen., şi respectiv art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) lit. c) C. pen.
Inculpatul a mai fost condamnat şi la o pedeapsă de un an închisoare pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
2. Z.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) lit. c) C. pen., şi la pedeapsa de un an închisoare pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
3. P.G.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) C. pen. şi la pedeapsa de un an închisoare pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 217 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
4. O.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) lit. c) C. pen. şi la pedeapsa de un an închisoare pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 217 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pentru inculpatul G.I., în baza art. 71 C. pen., i s-a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.
Pentru inculpaţii Z.I., P.G.D. şi O.I., s-a dispus în baza art. 861 C. pen., suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata unor termene de încercare de câte 5 ani, potrivit art. 862 C. pen., iar în baza art. 863 lit. a), b), c) şi d) C. pen., li s-a atras atenţia inculpaţilor asupra măsurilor de supraveghere pe care trebuie să le respecte.
În latura civilă, inculpatul G.I. a fost obligat să plătească părţii civile SC E. SA Ploieşti, suma de 1.249.598 lei reprezentând contravaloarea a 14 litri ulei electroizolant sustras, cu titlu de despăgubiri civile.
Instanţa i-a mai obligat pe cei 4 inculpaţi în solidar să plătească părţii civile M.A.P.N., suma de 2.195.659 lei, iar părţii civile SC E. SA Ploieşti suma de 12.644.568 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act că părţii civile SC E. SA Ploieşti i-a fost restituită întreaga cantitate de ulei electroizolant sustrasă în valoare de 3.570.280 lei.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 300.000 lei onorarii pentru apărători din oficiu.
Pentru a pronunţa o atare sentinţă, instanţa de fond a reţinut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 16 iunie 2001, inculpatul G.I. s-a deplasat pe raza comunei Păuleşti, judeţ Prahova, în zona unităţii militare U.M. 01948 Ploieşti şi prin escaladarea stâlpului T. aflat în intersecţia de acolo a desfăcut un ventil situat în partea inferioară a depozitului de ulei al postului T. (transformator montat pe acest stâlp) şi a sustras în 7 bidoane a câte 2 litri fiecare 14 litri ulei electroizolant T.R. 3001, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.249.598 lei.
Datorită grabei de a termina sustragerea, inculpatul nu a mai închis bine ventilul şi astfel a continuat scurgerea în timp a încă 106 litri de ulei, cauzând o pagubă SC E. SA Ploieşti în valoare de 9.493.635 lei.
În aceeaşi zi, inculpatul a vândut martorului B.M. cantitatea de ulei sustrasă cu suma de 200.000 lei.
Peste câteva zile, la data de 20 iunie 2001, inculpatul G.I. a luat legătura cu inculpaţii Z.I., P.G.D. şi O.I., punând la punct un plan de sustragere a unei cantităţi de ulei de la acelaşi post T. P.T. 167 M.F.A. Păuleşti.
În ziua respectivă cei patru au fost transportaţi cu o maşină de ocazie condusă de L.D. în zona postului T. vizat, spunându-i şoferului să revină peste circa 30 de minute.
În acest interval de timp, în timp ce inculpaţii P.G.D. şi O.I. asigurau paza, ceilalţi inculpaţi G.I. şi Z.I. au sustras fiecare pe rând, câte o canistră de 20 litri ulei electroizolant, în total 40 litri în valoare de 3.570.280 lei, după care au coborât de pe stâlpul T.
Inculpaţii s-au îndepărtat din zonă, deoarece au fost observaţi de o echipă de electricieni care au intervenit să efectueze revizia postului T. şi ulterior au vândut cantitatea de ulei sustrasă (40 litri) cu suma de 400.000 lei pe care i-au împărţit între ei şi i-au cheltuit pe ţigări şi băuturi alcoolice.
Ca urmare a sustragerilor şi a pierderilor adiacente de ulei electroizolant, în ziua de 20 iunie 2001, transformatorul atacat de inculpaţi s-a defectat, iar valoarea lucrării de reparaţii şi înlocuire ridicându-se la suma de 12.644.568 lei, prejudiciul cauzat părţii civile SC E. SA Ploieşti.
De asemenea, ca o consecinţă a defectării transformatorului în speţă, s-a întrerupt pe 22 ore alimentarea de la „reţea" a U.M. 01948 Ploieşti care a trebuit să consume pentru grupul electrogen propriu în acest interval de timp 262,5 litri motorină în valoare de 2.195.659 lei.
În urma sesizării, organele de poliţie i-au depistat pe inculpaţi, împotriva acestora efectuându-se cercetări pentru infracţiunea de furt şi distrugere.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpatul G.I., susţinând că soluţia pronunţată în cauză este nelegală şi netemeinică.
Critica invocată de parchet se referă la greşita încadrare juridică făcută de instanţa de judecată cu privire la infracţiunea de furt calificat reţinută în sarcina celor 4 inculpaţi, deoarece prin aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a fost înlăturat alin. (3) de la încadrarea juridică a faptei cu care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu.
De asemenea, în mod eronat instanţa de fond a considerat că uleiul electroizolant T.R. 3001 este un produs ce are rolul de a asigura buna funcţionare a transformatoarelor electrice, dar în realitate, acest ulei este un component şi de aceea, legiuitorul a încriminat acest produs în dispoziţiile art. 209 alin. (3) lit. c) C. proc. pen., prin OUG nr. 207 din 22 noiembrie 2000, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 456/2001.
Pentru acest considerent se solicită admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi trimisă cauza spre rejudecare, să se procedeze conform art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice a faptei de furt calificat în sensul reţinerii dispoziţiilor alin. (3) lit. c) C. proc. pen., pentru inculpaţii G.I. şi Z.I. în forma coautoratului, iar pentru inculpaţii P.G.D. şi O.I. în forma complicităţii la această faptă.
Apelantul inculpat G.I. critică sentinţa ca fiind netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea aspră, atât ca cuantum, cât şi ca modalitate de executare.
Se arată că pedeapsa de 3 ani închisoare care să fie executată în regim privativ de libertate este excesivă faţă de valoarea prejudiciului care este redusă şi persoana sa.
Se solicită admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere că este infractor primar, este căsătorit şi are 3 copii minori în întreţinere.
Prin Decizia penală nr. 109 din 18 martie 2002, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi de către inculpatul G.I., desfiinţând sentinţa atacată, în latura penală, dispunând astfel:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.I. în componentele sale şi conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., în art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. i) şi alin. (3) lit. c) C. pen. şi l-a condamnat la un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., în art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnându-l pe inculpat la un an şi 6 luni închisoare.
A reţinut la infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., dispoziţiile art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen. şi l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3.000.000 lei amendă.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen., a aplicat inculpatului G.I. pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului Z.I. în componentele sale şi conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., în art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. şi l-a condamnat la un an şi şase luni închisoare.
A reţinut la infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., dispoziţiile art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen. şi l-a condamnat la pedeapsa de 3.000.000 lei amendă.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an şi şase luni închisoare.
A aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.G.D. în componentele sale şi conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., în art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a) şi i) şi alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. şi l-a condamnat la un an şi 6 luni închisoare.
A reţinut la infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 217 alin. (1) C. pen., dispoziţiile art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen. şi l-a condamnat la pedeapsa de 3.000.000 lei amendă.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.I. în pedepsele componente şi conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., în art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi l-a condamnat la un an şi şase luni închisoare.
A reţinut la infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 217 alin. (1) C. pen., dispoziţiile art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen. şi l-a condamnat la 3.000.000 lei amendă.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an şi şase luni închisoare.
A aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A înlăturat dispoziţiile art. 861, art. 862 şi 863 C. pen., pentru inculpaţii Z.I., P.G.D. şi O.I.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a apreciat că se impunea schimbarea încadrării juridice întrucât uleiul electroizolant sustras de inculpaţi este inclus în catalogul de produse petroliere, ca un derivat al criteriului, acesta având şi aprindere proprie, fiind folosit la transformatoarele electrice, considerat un component al acestuia, cu rol de izolare şi de răcire în acelaşi timp.
Din relaţiile date de partea civilă SC E. SA Bucureşti a rezultat că acest ulei este tot un produs petrolier.
Aşa încât, în mod greşit instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu şi a înlăturat dispoziţiile alin. (3) lit. c) al art. 209 C. pen.
Cât priveşte apelul inculpatului G.I., care viza individualizarea pedepsei, instanţa de control judiciar a apreciat că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată este prea aspră în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de prejudiciile cauzate, ca şi de poziţia procesuală sinceră a inculpaţilor.
Aşa încât, a redus pedepsele, înlăturând, însă, dispoziţiile art. 861, art. 862 şi art. 863 C. pen.
Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii G.I., Z.I., O.I. şi P.G.D., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursurilor, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepselor şi aplicarea prevederilor art. 86 C. pen.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către aceştia.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravitatea faptelor şi condiţiile concrete în care au fost comise, cât şi persoana făptuitorilor, care sunt infractori primari, căsătoriţi, cu copii minori în întreţinere; un alt criteriu avut în vedere priveşte cuantumul prejudiciilor cauzate, poziţia procesuală sinceră a inculpaţilor.
Aşa încât, faţă de aceste elemente reţinute drept circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., s-au aplicat inculpaţilor pedepse pentru infracţiunea de furt calificat sub limita minimă de 4 ani închisoare prevăzută de textul de lege, iar pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., s-au aplicat pedepse pecuniare.
Faţă de aceste considerente, se apreciază că pedepsele aplicate în cauză corespund scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., fiind respectate pe deplin criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
În consecinţă, în cauză nu sunt temeiuri care să impună o nouă reducere a pedepsei şi aplicarea prevederilor art. 86 C. pen., aşa încât, urmează să fie respinse recursurile declarate de inculpaţi, ca nefondate, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.I., Z.I., O.I. şi P.G.D. împotriva deciziei penale nr. 109 din 18 martie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenţii la câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1397/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1399/2003. Penal → |
|---|
