CSJ. Decizia nr. 1397/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1397/2003
Dosar nr. 1237/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 179 din 31 mai 2000, pronunţată de Tribunalul Braşov a fost condamnat inculpatul D.C. la 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 42 C. pen. şi a art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 lit. a) C. pen., precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 10 ani după executarea pedepsei principale.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 896.081.795 lei către partea civilă S.C. T.T. S.R.L. Braşov.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, instanţa de fond a reţinut că, inculpatul a cumpărat firma S.C. M.P. S.R.L., iar de la sucursala B.R.D. Galaţi unde firma avea cont deschis, a ridicat două cecuri.
Pentru a achiziţiona cantităţi mari de carne, inculpatul a apelat la un prieten prin intermediul căruia numitul G. l-a prezentat patronului S.C. T.T. S.R.L. Braşov unde au perfectat două contracte de vânzare – cumpărare a stocului de carne în valoare de cca 800 milioane lei. Inculpatul a achitat pe loc suma de 2 milioane, iar pentru restul de plată a completat două file C.E.C., deşi cunoştea că la data emiterii nu avea provizia necesară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul D.C. care nu şi-a motivat apelul.
Din motivele scrise, parchetul a criticat hotărârea pentru calcularea greşită a perioadei de prevenţie care a fost dedusă, cât şi asupra cuantumului pedepsei ca fiind neîndestulător.
Prin Decizia penală nr. 194 din 4 octombrie 2000, Curtea de Apel Braşov a admis apelul parchetului, a casat sentinţa penală şi rejudecând cauza a înlăturat dispoziţiile privind deducerea perioadei de arest preventiv, întrucât, inculpatul nu a fost arestat în cauza de faţă şi a respins apelul inculpatului, ca nefondat.
În termen legal, a declarat recurs inculpatul care a cerut casarea hotărârii dată în apel şi rejudecarea cauzei, întrucât, apelul său a fost judecat în lipsă, procedura de citare nefiind legal îndeplinită, fiind arestat în altă cauză.
Prin Decizia penală nr. 2439 din 15 mai 2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a casat Decizia atacată şi s-a trimis cauza la Curtea de Apel Braşov pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpat şi parchet.
S-a motivat în considerente că, potrivit art. 314 C. proc. pen., judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului când acesta se află în stare de deţinere; instanţa de apel nu a luat măsurile necesare pentru aducerea inculpatului arestat la judecarea apelurilor, situaţie sancţionată de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu o nulitate absolută.
Procedând la judecarea apelurilor, Curtea de Apel Braşov prin Decizia penală nr. 34 din 5 martie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, a desfiinţat hotărârea fondului sub aspectul încadrării juridice, individualizării pedepsei, deducerii prevenţiei şi publicităţii la registrul comerţului şi în aceste limite a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Au fost înlăturate din dispozitivul sentinţei apelate prevederile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a dispus înregistrarea în registrul comerţului, Camera de Comerţ şi Industrie Braşov a prezentei decizii.
S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate şi s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Instanţa a reţinut cu ocazia rejudecării că, încadrarea juridică corectă a faptei în raport de modificarea dispoziţiilor art. 146 C. pen., este aceea de înşelăciune prevăzută de dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., în formă continuată, iar referitor la pedeapsă s-a susţinut că, împrejurările în care s-a comis fapta, prejudiciul cauzat impun înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen.
În termen legal, împotriva hotărârii de mai sus a declarat recurs doar inculpatul D.C. care a criticat-o doar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia.
Hotărârea recurată va fi examinată în raport de motivul formulat, dar şi de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 171 C. proc. pen., constatându-se că instanţa de apel a pronunţat o soluţie cu încălcarea legii în ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului.
Într-adevăr, dispoziţiile art. 372 C. proc. pen., consacră principiul procesual al neagravării situaţiei unei părţi în propria cale de atac, după cum dispoziţiile art. 3858 C. proc. pen., privesc neagravarea situaţiei unei părţi în propriul recurs.
Încălcând aceste dispoziţii legale imperative cu valoare de principiu procesual, instanţa de apel procedând la rejudecarea apelurilor declarate de inculpat şi parchet a înlăturat nelegal dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen., referitoare la circumstanţele judiciare personale reţinute de instanţa fondului în favoarea inculpatului.
Operaţiunea de înlăturare a circumstanţelor judiciare personale este nelegală, deoarece prin acest procedeu s-a agravat situaţia inculpatului în propria cale de atac.
Astfel, este de subliniat că, prima decizie pronunţată în apel (nr. 194 din 4 octombrie 2000) şi prin care se admisese apelul declarat de parchet numai cu privire la greşita computare a detenţiei pentru inculpat a fost casată în recursul inculpatului soluţionat prin Decizia nr. 2439 din 15 mai 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, cauza fiind trimisă la aceeaşi instanţă, respectiv, Curtea de Apel Braşov pentru rejudecarea apelurilor declarate în cauză cu citarea legală şi aducerea inculpatului în instanţă.
În această situaţie fiind admis recursul inculpatului, instanţa care a procedat la rejudecarea apelurilor urmare a casării nu putea proceda la înlăturarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., pentru că agrava situaţia inculpatului în propria sa cale de atac şi hotărârea, astfel pronunţată încălca dispoziţiile art. 372 şi art. 3858 C. proc. pen.
Acesta este şi motivul pentru care Decizia este nelegală deoarece soluţia pronunţată a produs o vătămare inculpatului în ce priveşte pedeapsa aplicată care nu poate fi înlăturată, decât prin casarea deciziei şi admiterea recursului declarat de inculpat conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
Rejudecând cauza în limitele casării urmează a se menţine dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen., în favoarea inculpatului pentru considerentele sus expuse şi în consecinţă cum alin. (4) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), sancţionează fapta cu o pedeapsă cuprinsă între 3 ani – 15 ani, cuantumul pedepsei principale va fi coborât sub limita minimă legală prevăzută de text, iar pedeapsa complementară va fi redusă de la 10 ani, la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Vor fi menţinute în rest dispoziţiile deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 34 din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia atacată cu privire la înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., dispoziţii pe care le menţine şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 6 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1396/2003. Penal. Art.20 rap.la art.197 alin.2... | CSJ. Decizia nr. 1398/2003. Penal → |
|---|
