CSJ. Decizia nr. 1393/2003. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1393/2003
Dosar nr. 5440/2003
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 442 din 7 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul S.I. din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Inculpatul S.I. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 74 - art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestul preventiv de la 22 octombrie 2001, la zi.
Inculpatul A.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 şi următoarele şi art. 74 - 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 109 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 22 octombrie 2001, la 19 ianuarie 2002.
Prejudiciul a fost constatat acoperit.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.G. a sumei de 900.000 lei, iar în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea instalaţiei antifonale.
În baza art. 191 raportat la art. 349 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 4.000.000 lei către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În luna octombrie 2001, împreună cu alte persoane, inculpatul minor A.G. a sustras în repetate rânduri benzină din conducta S.N.P. P. S.A. ce tranzitează comuna Periş, judeţul Ilfov.
În seara zilei de 21 octombrie 2001, inculpatul minor a vândut cantitatea de 90 l benzină cumnatului său, inculpatul S.I., cu suma de 900.000 lei.
Prejudiciul cauzat părţii civile S.N.P. P. SA sucursala Petrotrans Ploieşti este în sumă de 4.231.414 lei şi a fost recuperat în natură.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de depistare, proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de reconstituire, proces-verbal de conducere în teren, proces-verbal de percheziţie domiciliară, planşe fotografice, buletin de analiză a produsului petrolier, adresă privind prejudiciul, dovezi de predare şi consemnare la C.E.C. a sumei de 900.000 lei, anchetă socială, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor.
Inculpaţii A.G. şi S.I. au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 704/ A din 30 octombrie 2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii A.G. şi S.I.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi cei doi inculpaţi.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, precizându-se, în concluziile orale, ca pentru inculpatul major S.I. să se reţină dispoziţiile art. 74 - art. 76 C. pen., iar pentru inculpatul minor A.G. să se facă aplicarea art. 81 C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Instanţa de judecată a făcut o temeinică interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dând eficienţa cuvenită criteriilor generale de individualizare prevăzute de textul de lege arătat.
S-au avut în vedere, atât pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, împrejurările în care acestea au avut loc, dar şi valoarea relativ scăzută a prejudiciului cauzat, poziţia procesuală sinceră a inculpaţilor, datele personale ale acestora din care rezultă că sunt persoane apreciate în colectivitate pentru conduita lor şi seriozitatea profesională.
Faptele comise apar ca accidentale în existenţa celor doi inculpaţi, de aceea instanţa de fond a stabilit în sarcina acestora pedepse care, prin cuantumul lor şi modalitatea de executare, să asigure reinserţia lor socială.
A majora cuantumul acestor pedepse ar însemna să se reducă posibilităţile reale de reeducare a inculpaţilor şi să se manifeste o fermitate juridică disproporţionată în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de articolul 72 C. pen. şi cu scopul punitiv-preventiv al sancţiunii penale aşa cum este el stabilit în articolul 52 C. pen.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Cu privire la recursul inculpaţilor A.G. şi S.I.
Inculpaţii au declarat recurs în termen legal solicitând admiterea acestora, casarea hotărârii atacate şi schimbarea încadrărilor juridice reţinute în sarcina lor, pentru inculpatul A.G. în complicitate la infracţiunea de furt calificat, iar pentru S.I. în tăinuire.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Încadrările juridice date faptelor săvârşite de inculpaţii A.G. şi S.I. sunt legale şi temeinice şi în concordanţă cu materialul probator administrat în cauză.
Astfel, inculpatul A.G. a sustras în mod repetat benzină din conducta petrolieră, actele sale circumscriindu-se activităţii nemijlocite a autorului faptei, alături de alte persoane faţă de care cercetările penale au fost disjunse.
Cât priveşte fapta comisă de inculpatul S.I., aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) cu art. 75 lit. c) C. pen., iar nu pe cele ale infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen.
Inculpatul S.I. a avut o înţelegere prealabilă cu minorul A.G. să cumpere benzina sustrasă de acesta, împrejurare în raport de care reţinerea participaţiei penale sub forma complicităţii este pe deplin justificată.
Faptele astfel stabilite au fost şi recunoscute de inculpaţi, împrejurare în care Curtea constată că nu se impune schimbarea încadrărilor juridice stabilite de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile inculpaţilor A.G. şi S.I. şi să dispună obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii A.G. şi S.I. împotriva deciziei penale nr. 704 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1392/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1394/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
