CSJ. Decizia nr. 1458/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1458/2003
Dosar nr. 2490/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 291 din 2 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul F.M.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.
A fost dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 13 noiembrie 2001 până la 2 aprilie 2002, menţinându-se starea de arest. S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit prin restituire. A fost respinsă cererea părţii vătămate privind pretenţiile civile de 500 mărci germane, ca nefondată.
În considerentele hotărârii, tribunalul a reţinut că în ziua de 13 noiembrie 2001, partea vătămată se afla împreună cu prietenul său, cetăţeanul turc K.Y. în apropierea magazinului A.E., lângă un autoturism, unde discutau şi intenţionau să-şi noteze adresele. Partea vătămată a scos portofelul şi l-a pus pe capota autoturismului, în timp ce cetăţeanul turc avea o convorbire telefonică, ţinând telefonul mobil cu mâna stângă. În timp ce partea vătămată V.I. vroia să-i dea nişte acte cetăţeanului turc şi ţinea mâna stângă pe portofelul pus pe capota maşinii, un tânăr neidentificat a smuls telefonul mobil din mâna cetăţeanului turc şi a fugit.
Când cetăţeanul turc a strigat că i s-a furat telefonul, partea vătămată s-a uitat în direcţia în care fugise agresorul şi a intenţionat să pună în buzunar portofelul. În acest moment, un alt individ, identificat ulterior ca fiind inculpatul F.M.A., i-a smuls portofelul de sub mână şi a fugit. Partea vătămată a început să-l urmărească pe agresor şi l-a prins cu ambele mâini de haina de piele cu care era îmbrăcat. Inculpatul a încercat să scape spunând că nu este vinovat şi că este agresat. Partea vătămată nu i-a dat drumul inculpatului, care a mers târâş 5-6 metri, timp în care inculpatul i-a luxat degetele de la ambele mâini. La un moment dat, inculpatul a reuşit să scape şi a fugit, fiind prins, la strigătele părţii vătămate, de doi jandarmi care se aflau de serviciu la Şcoala Floreasca. În urma percheziţiei corporale efectuate asupra inculpatului a fost găsit portofelul sustras şi a fost restituit părţii vătămate, care nu s-a constituit parte civilă în timpul cercetării penale. În instanţă, prin declaraţia din 8 ianuarie 2002, partea vătămată a pretins obligarea inculpatului la plata sumei de 500 mărci germane pentru cele 4 zile pe care le-a pierdut prezentându-se în faţa autorităţilor, recunoscând că prejudiciul a fost integral acoperit prin restituirea portofelului. Aceste pretenţii au fost respinse de instanţă.
Prin Decizia penală nr. 279 din 22 mai 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei menţionate.
Curtea de apel a reţinut că încadrarea juridică a faptei inculpatului în infracţiunea de tâlhărie în forma calificată este corectă, pentru că inculpatul a folosit violenţa împotriva părţii vătămate, lezându-i degetele de la ambele mâini, în încercarea sa de a păstra bunul sustras şi de a-şi asigura scăparea, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. e) C. pen.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs invocând cazurile prevăzute de art. 3859 pct. 17 (când faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică) şi pct. 14 (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege).
Astfel, a susţinut că încadrarea corectă a faptei sale este aceea de furt calificat prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. e) C. pen., iar nu de tâlhărie în forma calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) din acelaşi cod. Ca urmare a solicitat şi reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat sub ambele aspecte.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Or, în speţă, inculpatul a folosit violenţa atât pentru însuşirea bunului pe care l-a smuls din mâna părţii vătămate, cât şi pentru păstrarea bunului şi pentru a-şi asigura scăparea, luxând degetele acesteia de la ambele mâini.
În aceste condiţii, este evident că încadrarea faptei inculpatului în infracţiunea de tâlhărie este corectă, nefiind vorba doar de furt, ci de furt săvârşit cu violenţă, în condiţiile art. 211 C. pen.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată de instanţe potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite şi de persoana infractorului.
Pentru aceste motive, Curtea urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 noiembrie 2001 la zi (21 martie 2003).
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M.A. împotriva deciziei penale nr. 279 din 22 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 noiembrie 2002 la 21 martie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1457/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1459/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
