CSJ. Decizia nr. 1464/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1464/2003
Dosar nr. 5411/2001
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 18 din 25 ianuarie 2001 a Tribunalului Braşov a fost condamnată inculpata F.V. la 3 pedepse de câte 3 ani închisoare în baza art. 215 alin. (4) C. pen. şi la 3 pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de închisoare prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, în final inculpata urmând a executa 3 ani închisoare.
Totodată, în temeiul art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului de a exercita acte de comerţ (profesiunea de comerciant) pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore din data de 4 iunie 1999.
Sub aspectul laturii civile, inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.V.A. să plătească cu titlu de despăgubiri civile părţii civile SC U. SRL Braşov suma de 77.262.663 lei, iar părţii civile SC A. Com SRL Braşov suma de 48.384.328 lei cu acelaşi titlu.
Aceeaşi inculpată a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.P.P. SRL să plătească părţii civile SC Z. SRL Braşov, suma de 27.765.970 lei, iar părţii civile SC M. SRL Braşov suma de 33.000.000 lei despăgubiri civile.
În temeiul art. 355 C. proc. pen., raportat la art. 165 din acelaşi cod, s-a dispus înfiinţarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale inculpatei şi părţilor responsabile civilmente până la concurenţa sumei de 257.833.513 lei.
Conform art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea integrală a filelor C.E.C. cu nr. 00189597 şi nr. 00189599 seria Y 000 emise asupra trasului B.C.R., a filei C.E.C. nr. P.O. 13 seria 00150076, precum şi a biletelor la ordin emise la 10 august 1998, la 6 august 1998 şi 1 martie 1999.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Între firma SC M.V.A. SRL la care inculpata era asociat unic şi SC U. SRL Braşov, s-au derulat raporturi comerciale, în special contracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect piese auto, în condiţii legale până în luna iulie 1998.
În perioada iulie - august 1998, SC U. SRL Braşov, la solicitarea inculpatei, a livrat către SC M.V.A. SRL piese auto, iar în vederea încasării preţului s-au emis facturile cu nr. 0310582/1998 în valoare de 14.394.897 lei; nr. 0310583/1998 în valoare de 3.644.538 lei şi nr. 03100584/1998 în valoare de 9.299.365 lei. Pentru achitarea parţială a preţului mărfii, la data de 7 august 1998 inculpata a emis fila C.E.C. nr. 00189597 în valoare de 11.421.152 lei, deşi cunoştea că în contul SC M.V.A. SRL nu exista disponibil bancar.
Ulterior, la data de 10 august 1998, deplasându-se la Braşov pentru achitarea preţului celorlalte produse achiziţionate, inculpata a mai cumpărat marfă de la aceeaşi societate (SC U. SRL) emiţând facturile nr. 0310596 din 10 august 1998, în valoare de 12.810.100 lei; nr. 0310599 din 12 august 1998, în valoare de 12.723.251 lei şi nr. 606 din 21 august 1998, în valoare de 34.158.859 lei, omiţând să aducă la cunoştinţa reprezentanţilor SC U. SRL că nu are disponibil în bancă, ocazie cu care a emis două bilete la ordin în valoare de 30.000.000 lei.
Atât C.E.C - ul, cât şi biletele la ordin au fost refuzate la plată datorită lipsei totale de disponibil, cazându-se SC U. SRL Braşov un prejudiciu total de 71.421.152 lei.
La fel a procedat inculpata şi în relaţiile cu SC R.C. SRL Mândra, judeţul Braşov, achiziţionând şi de la această unitate piese auto pentru care iniţial a achitat contravaloarea mărfii, după care a emis la data de 6 august 1998, două bilete la ordin (unul în valoare de 23.670.551 lei, altul în valoare de 24.713.777 lei) deşi în contul SC M.V.A. nu exista disponibil bancar.
În cursul aceleiaşi luni, SC R.C. SRL a mai livrat către SC M.V.A. SRL piese auto în valoare de 77.262.063 lei, iar pentru plata preţului mărfii inculpata a emis fila C.E.C. nr. 00189599.
Unul dintre biletele la ordin emise de inculpată a fost girat de către SC R.C. SRL Braşov în favoarea SC U. SRL Braşov, care la rândul ei a transmis prin gir biletul la ordin către SC A.A. SRL. Tot în favoarea SC A.A. SRL a fost girat de către SC R.C. SRL M. şi cel de-al doilea bilet la ordin, astfel că această societate neputând încasa sumele înscrise în cele două bilete la ordin, a suferit un prejudiciu în sumă de 48.384328 lei.
Datorită faptului că C.E.C. - ul emis în favoarea SC R.C. SRL M. nu a putut fi încasat din lipsă de disponibil, începând cu data de 17 august 1998, SC M.V.A. SRL a fost declarată în interdicţie bancară.
Faţă de această situaţie, inculpata a început să deruleze activităţile comerciale prin intermediul SC V.P.P. SRL, unde avea, de asemenea, calitatea de asociat unic.
Începând cu luna decembrie 1998, inculpata s-a prezentat la SC Z. SRL Braşov, unde convingând reprezentanţii firmei de seriozitate şi solvabilitatea firmei SC V.P.P. SRL, a încheiat cu aceasta un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect piese auto în valoare de 61.586.937 lei.
În vederea încasării preţului s-au emis de către SC Z. SRL Braşov facturile nr. 279203, nr. 2792159, nr. 2792030 din 1998, iar inculpata, deşi ştia că nu are disponibil în contul SC V.P.P. SRL, a emis la data de 8 ianuarie 1999, fila C.E.C. cu nr. 00150076 în valoare de 61.586.937 lei, pe care a semnat-o şi ştampilat-o cu ştampila unităţii.
Introdusă la bancă spre decontare, fila C.E.C. a fost avizată doar pentru 500.000 lei, fiind refuzată pentru restul preţului datorită lipsei disponibilului în cont.
Ca urmare a unei operaţiuni de compensare între societăţile SC Z. SRL Braşov a mai recuperat din prejudiciul creat suma de 33.220.967 lei, rămânând neacoperită suma de 27.765.970 lei.
La data de 1 martie 1999, inculpata F.V., în calitate de reprezentant al SC V.P.P. SRL s-a prezentat la SC M. SRL Braşov de unde a achiziţionat piese auto în valoare de 33.000.000 lei şi deşi ştia că nu are în cont disponibil bancar a emis un bilet la ordin în valoare de 33.000.000 lei, acest bilet la ordin a fost transmis prin gir către SC M.E. SRL Braşov, care la rândul său a girat biletul la ordin către SC M. 94 SRL Ploieşti, aceasta din urmă constatând inexistenţa disponibilului în contul SC V.P.P. SRL s-a îndreptat împotriva societăţii girate SC M.E. SRL care plătind preţul mărfurilor achiziţionate de la SC M. 94 SRL s-a subrogat în drepturile acesteia.
SC M.E. SRL s-a îndreptat la rându-i împotriva SC M. SRL Braşov care astfel a achitat datoria către SC M.E. SRL, devenind posesoarea biletului la ordin emis de inculpată pe numele SC V.P.P. SRL.
În consecinţă, prejudiciul în cuantum de 33.000.000 lei produs ca urmare a faptei inculpatei F.V. se regăseşte în patrimonial SC M. SRL Braşov.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza sesizărilor părţilor civile, facturilor fiscale emise de părţile vătămate, instrumentelor de plată, adreselor I.P.J. Braşov şi Gărzii Financiare, depoziţiilor martorilor S.M. şi C.C., probe coroborate cu declaraţiile inculpatei.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin Decizia penală nr. 229/ A din 6 noiembrie 2001, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, inculpata F.V. şi partea civilă SC R.C. SRL, a desfiinţat sentinţa atacată sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, cuantumul despăgubirilor civile acordate către SC R.C. SRL şi aplicarea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 115 C. pen.
În temeiul art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a fixat un termen de încercare de 6 ani, inculpata fiind obligată să se supună la mai multe măsuri de supraveghere.
Totodată, în baza art. 115 C. pen. şi art. 112 lit. c) din acelaşi cod s-a aplicat măsura de siguranţă a interzicerii exercitării pedepsei de comerciant şi a funcţiei de administrator al unei societăţi comerciale.
Prin aceeaşi decizie s-a actualizat cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile SC R.C. SRL astfel: constată că la data săvârşirii infracţiunii suma de 77.262.063 lei reprezintă la cursul leu / $ S.U.A. al zilei 11.531 dolari S.U.A. Pentru a asigura şi a păstra actualizarea prejudiciului, inculpata a fost obligată în solidar cu SC M.V.A. SRL la contravaloarea în lei a echivalentului sumei de 11.531 dolari S.U.A., calculată la cursul de schimb B.N.R. din ziua plăţii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpata F.V.
Prin recursul formulat de parchet se critică hotărârea pronunţată numai sub aspectul netemeiniciei, solicitându-se majorarea pedepsei şi înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. Extinzând efectele recursului, procurorul a solicitat şi înlăturarea dispoziţiilor art. 112 lit. c) şi art. 115 C. pen.
Inculpatul a criticat aceeaşi decizie pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a existat intenţia de a înşela părţile civile, iar în subsidiar a cerut aplicarea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei.
Recursurile sunt fondate numai pentru motivul care va fi arătat în continuare.
În cauză, instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textele de lege mai sus-arătate.
Faptele inculpatei, asociat unic la SC M.V.A. SRL şi V.P.P. SRL, care în executarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu părţile vătămate SC U. SRL Braşov, SC R.C. SRL, SC M. SRL Braşov a emis bilete la ordin cu diverse sume, cauzându-le prejudicii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., iar fapta aceleaşi inculpate de a emite trei file C.E.C. fără a avea disponibil bancar, cauzând, de asemenea prejudicii părţilor vătămate SC U. SRL, SC R.C. SRL şi SC Z., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, situaţie verificată de instanţa de apel.
Latura obiectivă a infracţiunilor a fost dovedită cu probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de cercetare judecătorească, respectiv cu sesizările părţilor civile, angajamentele de plată luate de inculpată în vederea recuperării pagubelor cauzate, biletelor la ordin şi filelor C.E.C. emise de inculpată pentru achitarea mărfii, actelor contabile şi extraselor de cont, adreselor referitoare la înregistrarea în contabilitate a facturilor emise.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, Curtea, constată că vinovăţia inculpatei se regăseşte sub forma intenţiei directe, scopul fiind acela de a obţine în mod injust un folos material.
Intenţia inculpatei de a înşela părţile vătămate rezultă din modalitatea în care s-a derulat activitatea infracţională, inculpata, în toate cazurile, a dat asigurări reprezentanţilor firmelor de la care achiziţiona mărfuri, că are disponibil în cont şi chiar şi-a respectat la început obligaţiile, iar după ce instrumentele de plată erau refuzate la plată a încercat prin angajamentele de plată pe care le-a luat să menţină în eroare partenerii de afaceri deşi cunoştea că cele două societăţi la care era asociat unic nu desfăşurau activităţi comerciale care să-i permită acumularea de lichidităţi.
Relevant sub aspectul intenţiei cu care a acţionat inculpata este faptul că în momentul în care una din firmele la care era asociat unic (M.V.A. SRL) a intrat în interdicţie bancară, inculpata s-a folosit de cealaltă societate pentru a ascunde starea de insolvabilitate (a se vedea cererea de înscriere a refuzului bancar în F.N.C., act din care rezultă că pentru lipsa disponibilului SC M.V.A. SRL a fost declarată în interdicţie bancară la B.C.R.).
În aceste condiţii sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, astfel că motivul de recurs invocat de inculpată nu este fondat.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicate făptuitoarei, aspect sub care hotărârile sunt criticate de parchet, Curtea constată că, în cauză au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama, atât de pericolul social concret al faptelor comise, cât şi de persoana făptuitoarei.
Potrivit textului de lege mai sus-arătat, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus-arătat acestor criterii, rezultă că sunt obligatorii şi trebuie avute în vedere în totalitate la stabilirea şi aplicarea pedepsei.
Or, analiza exclusivă a pericolului social generic al faptelor comise de inculpată (aşa cum se învederează prin recursul parchetului) cu ignorarea celorlalte criterii de individualizare nu este în spiritul dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pe lângă pericolul social concret al infracţiunilor (pericol, într-adevăr ridicat) trebuie avute în vedere şi datele ce caracterizează persoana făptuitoarei.
Astfel, după ce o perioadă lungă de timp inculpata a desfăşurat activităţile comerciale în concordanţă cu legea, aceasta a comis infracţiunile într-un context nefavorabil acesteia, după ce unul dintre copii săi minori a suferit un accidente grav, ceea ce a determinat abandonarea temporală a activităţii comerciale şi dereglarea activităţilor de vânzare şi de plată, în condiţiile în care inculpata nu avea nici un alt sprijin (ea fiind divorţată).
După descoperirea faptelor, inculpata a luat măsuri pentru achitarea prejudiciilor cauzate, ea având anterior o comportare bună.
În raport de aceste elemente de circumstanţiere ale faptelor şi făptuitoarei, cuantumul pedepsei aplicate (3 ani) şi modalitatea de executare a sancţiunii sunt temeinic stabilite, motiv pentru care recursul formulat sub acest aspect de parchet nu este fondat.
Recursurile parchetului şi inculpatei sunt însă întemeiate cu privire la măsura de siguranţă prevăzută de art. 112 lit. c) raportat la art. 115 C. pen., dispusă de instanţa de apel.
Potrivit art. 115 C. pen., când făptuitorul a săvârşit fapta datorită incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac improprii pentru ocuparea unor anumite funcţii, ori pentru exercitarea unei fapte, meserii sau altei ocupaţii, se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupaţie.
În speţă, cerinţele acestui text nu sunt îndeplinite, faptele săvârşite nefiind comise ca urmare a incapacităţii sau nepregătirii inculpatei pentru desfăşurarea unor activităţi de natură comercială. Dimpotrivă, din actele aflate la dosar a rezultat că inculpata, prin cele două societăţi comerciale la care era asociat unic, a desfăşurat o lungă perioadă de timp activităţi comerciale cerute, respectând contractele încheiate şi nu a avut incidente în neplata unor mărfuri, neonorarea contravalorii pieselor auto achiziţionate din anul 1998, în contextul în care în familia sa s-au ivit probleme de sănătate, minora F.M. fiind internată în Spitalul Bihor – Oradea, secţia ortopedie – traumatologie, unde a suferit o intervenţie chirurgicală.
Internarea minorei sub supravegherea permanentă a mamei sale, coincide cu data primului C.E.C. refuzat la bancă, moment de la care a intervenit dereglarea activităţilor de vânzare a mărfurilor achiziţionate şi de plată a acestora, către societăţile furnizoare.
Cum faptele comise nu s-au săvârşit în urma nepregătirii inculpatei sau incapabilităţii acesteia, măsura de siguranţă dispusă de instanţa de apel nu se justifică, motiv pentru care sub acest aspect recursurile declarate vor fi admise şi va casa Decizia Curţii de Apel Braşov şi se vor înlătura dispoziţiile art. 112 lit. c) raportat la art. 115 C. pen.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpata F.V. împotriva deciziei penale nr. 229 din 6 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia penală sus-menţionată numai cu privire la măsura de siguranţă prevăzută de art. 112 lit. c) raportat la art. 115 C. pen., măsură pe care o înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1462/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1465/2003. Penal. Art.255 c.pen. Recurs → |
|---|
