CSJ. Decizia nr. 1465/2003. Penal. Art.255 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1465/2003
Dosar nr. 295/2003
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 222 din 9 septembrie 2002, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpatul C.V. la:
- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.;
- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000;
- un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) (participaţie improprie la fals intelectual);
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă perioada arestării preventive începând cu data de 21 februarie 2001 până la 21 aprilie 2001.
În baza art. 255 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 2000 mărci germane depusă cu foaia de inventar nr. 65 din 22 februarie 2001 la B.N.R., sucursala Alba.
În baza art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea buletinului de identitate falsificat, eliberat de Poliţia oraşului Târnăveni la data de 29 mai 1997 şi a paşaportului fals emis de I.P.J. Alba la 25 octombrie 2000 pe numele lui K.V.G.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a reţinut că inculpatul C.V. a falsificat buletinul de identitate aparţinând lui K.V.G., prin dezlipirea fotografiei acestuia şi aplicarea propriei fotografii. Ulterior, a folosit acest buletin de identitate falsificat pentru a obţine un paşaport fals pe numele său, determinând astfel, cu intenţie falsificarea acestuia cu prilejul întocmirii, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Totodată, a oferit plutonierului major B.C., la data de 21 februarie 2001 suma de 2000 mărci germane, pentru ca acesta să muşamalizeze un dosar penal întocmit pe numele său, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi fals privind identitatea.
Aceste fapte au fost săvârşite în scopul de a putea pleca din nou în Polonia pentru a practica cerşetoria, deoarece avea interdicţie de a intra în Polonia (interdicţie aplicată pe propriul său paşaport), ca urmare a prinderii sale de către autorităţile poloneze. Buletinul de identitate aparţinând lui K.V.G. îl luase de la acesta la 20 octombrie 2000, cu ocazia deplasării sale la socrii săi în comuna Săliştea, sub pretextul ajutorului oferit pentru ca acesta să obţină un paşaport cu care să se deplaseze în Polonia, împreună cu inculpatul.
Cu paşaportul falsificat, inculpatul s-a deplasat în Polonia la data de 2 noiembrie 2000, de unde a revenit la data de 13 februarie 2001. Între timp, organele de poliţie au descoperit falsurile comise de inculpat, iar când acesta a revenit în ţară i s-a întocmit dosar penal. Cu ocazia prezentării sale pentru a da declaraţii, inculpatul a oferit în mod repetat şefului de post al Postului de Poliţie Săliştea, plt. maj. B.C., diverse sume de bani, începând cu 500 mărci germane pentru a clasa dosarul, iar în final la data de 16 februarie 2001, a oferit 1000 mărci germane şi apoi 2000 mărci germane, fapte care l-au determinat pe acesta să-şi sesizeze superiorii şi apoi parchetul. La data de 21 februarie 2001 s-a organizat un flagrant, ocazie cu care inculpatul a fost surprins când a oferit iniţial 1000 mărci germane plt. maj. B., iar apoi suma de 2000 mărci germane, pentru muşamalizarea dosarului.
În timpul procesului penal inculpatul a negat săvârşirea faptelor, susţinând că o altă persoană a falsificat buletinul de identitate, iar suma de 2000 mărci germane i-ar fi fost ceruţi ca recompensă pentru buletinul falsificat.
Prin Decizia penală nr. 337/A din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinţei menţionate, pe care a desfiinţat-o în privinţa soluţionării laturii penale.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în componentele acesteia, înlăturând aplicarea art. 81 C. pen.
A fost majorată la 2 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului C.V. pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală, atacată cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, stabilită prin decizie şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 luni închisoare, în total urmând să execute 3 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 21 februarie 2001 până la 21 aprilie 2001. A fost înlăturată măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, luată de Tribunalul Alba la 19 aprilie 2001. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În considerentele deciziei, curtea de apel a reţinut ca fiind greşit individualizată pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de dare de mită şi, respectiv, pedeapsa rezultantă, în raport cu multitudinea şi gravitatea faptelor săvârşite şi cu atitudinea nesinceră a inculpatului, condiţii în care nici aplicarea art. 81 C. pen., nu se justifică.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 171 (când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii) şi pct. 18 (când s-a comis o eroare de fapt).
Recurentul a susţinut că nu el a falsificat buletinul de identitate, ci şeful de post B.C., iar cu privire la infracţiunea de dare de mită a pretins că tot B.C. i-ar fi pretins suma de 2000 mărci germane, pe care ulterior nu a mai vrut s-o primească, organizând flagrantul.
A mai susţinut că apelul a fost greşit admis, considerând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, cu privire la individualizarea pedepsei.
Referitor la primele cazuri de recurs vizând nelegalitatea şi aplicarea greşită a legii, precum şi comiterea unei erori grave de fapt (prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi pct. 18 C. proc. pen.) prin condamnarea inculpatului pentru fapte pe care nu le-ar fi săvârşit (fals material în înscrisuri oficiale şi dare de mită), Curtea observă că, în realitate, inculpatul critică sentinţa instanţei de fond care a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea acestor infracţiuni.
Or, împotriva acestei sentinţe, inculpatul nu a declarat apel, astfel încât, potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., această sentinţă nu mai poate fi atacată cu recurs. De altfel, însuşi recurentul, în totală contradicţie cu motivele de recurs invocate, a solicitat menţinerea sentinţei (atât sub aspectul condamnării, cât şi al pedepsei aplicate de prima instanţă).
Examinând motivul de recurs referitor la individualizarea pedepsei de către instanţa de apel, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile instanţei de apel sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reţine că, în cauză, s-au respectat prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, deoarece curtea de apel a avut în vedere, atât gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat cât şi persoana infractorului.
În raport cu gravitatea infracţiunii continuate de dare de mită, cu săvârşirea, în concurs, şi a altor infracţiuni şi ţinând seama şi de comportarea nesinceră a inculpatului, curtea de apel a stabilit şi aplicat o pedeapsă rezultantă corespunzătoare, individualizând pedeapsa conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
De asemenea, instanţa de apel a apreciat corect că, ţinându-se seama de aceleaşi criterii, nu se justifică aplicarea art. 81 C. pen., dispunând ca executarea pedepsei să se facă în regim de detenţie.
Starea sănătăţii inculpatului şi a copiilor săi, nu este de natură a diminua răspunderea penală a acestuia pentru infracţiunile grave comise în mod repetat şi într-o perioadă destul de îndelungată.
Pentru aceste argumente, curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 1.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 337/A din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1464/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1466/2003. Penal → |
|---|
