CSJ. Decizia nr. 1459/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1459/2003
Dosar nr. 5490/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 246 din 7 iunie 2002, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul L.S. la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) cu referire la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta săvârşită la data de 11 martie 2002).
În temeiul art. 61 alin. (1) teza II C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 185 din 1 martie 2001 a Judecătoriei Tecuci, din care s-a constatat că a rămas un rest neexecutat de 602 zile închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza III cu referire la art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, cu restul de 602 zile închisoare şi s-a dispus ca inculpatul L.S. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 7 ani închisoare.
A fost condamnat inculpatul C.I. la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f), cu referire la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), (fapta săvârşită în data de 11 martie 2002).
A fost condamnat inculpatul P.D. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu referire la art. 211 alin. (1) C. pen., (fapta săvârşită în noaptea de 11 martie 2002).
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 cu referire la art. 148 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 15 martie 2002 şi până la data de 7 iunie 2002.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţilor vătămate D.T. şi D.A. a fost acoperit parţial prin restituire.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii L.S., C.I. şi P.D., în solidar, să plătească părţilor civile D.T. şi D.A. suma de 9.375.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Suma de 2.400.000 lei (lot 3 inculpaţi x 400.000 lei la urmărire + lot 3 inculpaţi x 400.000 lei la fond), reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu s-a dispus a fi virată în contul Baroului Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii L.S., C.I. şi P.D. la câte 1.500.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii L.S. şi C.I. locuiesc în satul Podoleni, jud. Galaţi. Cei doi se cunosc foarte bine, deoarece sunt consăteni şi anterior au mai săvârşit împreună o infracţiune de furt calificat, faptă pentru care prin sentinţa penală nr. 1325 din 8 mai 1997 a Judecătoriei Galaţi au fost condamnaţi la 2 ani şi 4 luni închisoare şi respectiv 2 ani şi 8 luni închisoare.
Martorii C.G. şi C.A., fratele şi respectiv cumnata inculpatului C.I., locuiesc în satul Tălpigi, jud. Galaţi. Aceştia au o fiică, respectiv pe martora Ş.M. care trăieşte în concubinaj cu inculpatul P.D.
Martora Ş.M. şi inculpatul P.D. locuiesc tot în satul Tălpigi, sat în care au locuinţa şi părţile vătămate D.T. şi D.A.
În după amiaza zilei de 11 martie 2002, inculpatul L.S. a mers la locuinţa inculpatului C.I. din satul Podoleni, jud. Galaţi, căruia i s-a plâns că are nevoie mare de bani, respectiv de suma de 2.000.000 lei, pentru a achita o amendă aplicată de Judecătoria Tecuci. Inculpatul C.I. i-a spus inculpatului L.S. că îl poate ajuta, deoarece „are un pont" de la cumnata sa martora C.A., care a lucrat la părţile vătămate D.T. şi D.A. şi are cunoştinţă că acestea au în casă o sumă de bani, bani pe care îi ţin într-o pungă de plastic ascunsă într-o sobă.
Rezoluţia infracţională fiind luată, inculpaţii L.S. şi C.I. s-au deplasat iniţial în mun. Tecuci, unde au consumat băuturi alcoolice, apoi de aici, cu un microbuz condus de martorul M.M.D., s-a deplasat în satul Tălpigi, ajungând la locuinţa familiei C.G. şi C.A. (fratele şi cumnata inculpatului C.I.), în jurul orei 20,00.
Aici cei doi inculpaţi s-au întâlnit şi cu inculpatul P.D.
Concubinul martorei Ş.M., fiica soţilor C.G. şi C.A., cu care, pe timpul nopţii au consumat băuturi alcoolice şi împreună au stabilit modalitatea de săvârşire a faptei. Cei trei au adormit într-o cameră separată, iar în jurul orei 4,00, s-au trezit. Inculpatul L.S. a luat un cleşte – patent, după care toţi trei s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate.
Toţi inculpaţii au escaladat gardul în curtea părţilor vătămate, inculpatul L.S. a răsturnat cuşca câinelui aflat în lanţ, iar cu patentul a tăiat firul telefonic de la streaşina casei, acţiuni de natură să reducă posibilitatea părţilor vătămate de a se apăra şi de a solicita sprijin şi ajutor.
În continuare, inculpatul L.S. a înlăturat sistemul de asigurare a uşii de acces în locuinţa părţilor vătămate. Profitând de faptul că o parte din geamul de la uşă lipsea şi folosindu-se de o pereche de mănuşi din piele. Apoi inculpaţii au pătruns în prima cameră, unde, pe un pat dormea partea vătămată D.A., nevăzătoare.
Deoarece, partea vătămată D.A. s-a trezit şi a început să strige după ajutor către soţul său, care dormea într-o altă cameră, inculpatul P.D. a împins-o în pat şi i-a acoperit capul cu plapuma, adresându-i ameninţări.
Inculpaţii L.S. şi C.I. s-au deplasat în camera următoare, unde dormea partea vătămată D.T. Inculpatul L.S. a prins-o pe partea vătămată de gură cu mâna înmănuşată şi a ameninţat-o să nu facă larmă, pentru că are asupra sa un cuţit. Inculpatul C.I. a continuat să o supravegheze pe partea vătămată şi să o ameninţe pentru a-i preda sumele de bani pe care le avea în casă.
Sub ameninţările exercitate de inculpatul P.D. asupra părţii vătămate D.A. şi cele exercitate de ceilalţi doi inculpaţi asupra părţii vătămate D.T., acesta din urmă a cedat şi i-a predat inculpatului L.S. portmoneul în care avea suma de 9.000.000 lei, portmoneu pe care îl păstra sub salteaua patului pe care dormea.
Inculpatul L.S. a mai luat de pe masă suma de 375.000 lei, un briceag şi un ceas electronic şi după ce au răvăşit lucrurile din şifonier, inculpaţii au părăsit locul faptei.
Cei trei inculpaţi s-au deplasat la locuinţa martorului C.G., unde inculpatul L.S. le-a dat celorlalţi doi inculpaţi câte 1.500.000 lei, spunând că în portmoneu a găsit doar suma de 4.500.000 lei. Apoi inculpaţii L.S. şi C.I. s-au deplasat spre Tecuci cu acelaşi microbuz condus de martorul M.M.D. Pentru a nu fi văzuţi şi remarcaţi de localnicii din satul Tălpigi, inculpaţii L.S. şi C.I. s-au deplasat pe jos până în satul Slobozia Corni şi au aşteptat microbuzul într-o zonă în care nu era staţie de călători.
Din Tecuci, cei doi inculpaţi s-au deplasat spre locuinţele lor, inculpatul L.S., păstrând asupra sa suma de 6.375.000 lei, briceagul şi ceasul electronic.
Asupra inculpatului L.S. s-a găsit ceasul electronic furat şi în baza declaraţiilor acestuia, la data de 15 martie 2002, organele de poliţie au efectuat o percheziţie la domiciliul martorei B.L., ocazie cu care a fost găsit şi briceagul furat. Aceste bunuri au fost restituite părţilor vătămate, fiind recunoscute, atât de către acestea, cât şi de martorul D.A., fiul părţilor vătămate.
Părţile vătămate D.T. şi D.A. s-au constituit părţi civile în prezenta cauză cu suma de 9.375.000 lei, inculpaţii fiind de acord cu plata acestor pretenţii civile.
Situaţia de fapt, reţinută mai sus, a fost dovedită cu plângerile şi declaraţiile celor două părţi vătămate, procesele verbale întocmite de organele de poliţie cu ocazia cercetărilor la faţa locului, cu ocazia recunoaşterilor din grup şi a percheziţiilor domiciliare şi cu declaraţiile martorilor D.A., M.M.D., B.L., M.N., Ş.M. şi C.A.
Inculpaţii L.S., C.I. şi P.D., audiaţi în faza de urmărire penală au avut o atitudine oscilantă. Iniţial nu au recunoscut faptele săvârşite, pentru ca, ulterior, după ce au fost recunoscuţi din grup şi au fost puşi în faţa unor probe evidente să revină, să recunoască faptele săvârşite şi să relateze cu lux de amănunte condiţiile şi împrejurările în care au săvârşit faptele, participaţia şi folosul pe care le-a avut ori de care a beneficiat ca urmare a săvârşirii infracţiunii.
Audiaţi la judecarea cauzei în fond, inculpaţii au recunoscut faptele şi au relatat cu lux de amănunte modul în care au acţionat. În apărare cei trei inculpaţi au invocat că autoarea morală ar fi martora C.A., cumnata inculpatului C.I. şi respectiv soacra inculpatului P.D., deoarece aceasta „le-a vândut pontul" şi i-a trimis să sustragă banii. Această apărare a fost apreciată de prima instanţă ca nefondată, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, hotărârea infracţională fiind luată de inculpaţii L.S. şi C.I., încât din momentul în care aceştia se aflau în satul Podoleni la locuinţa inculpatului C.I. Discuţiile purtate la locuinţa martorilor C.G. şi C.A. nu au avut decât rolul de a-l antrena în activitatea infracţională şi pe inculpatul P.D. Chiar dacă apărarea inculpaţilor ar fi fost reală, aceasta tot nu înlătura vinovăţia inculpaţilor şi nu-i absolvă pe aceştia de răspundere penală.
În drept, fapta inculpaţilor L.S., C.I. şi P.D. care, în noaptea de 11 martie 2002, au escaladat gardul, au înlăturat sistemul de asigurare a uşii de acces, au pătruns în locuinţa părţilor vătămate D.T. şi D.A. şi, prin ameninţate, le-au deposedat de suma de 9.375.000 lei, un briceag şi un ceas electronic, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen.
În sarcina inculpatului L.S. s-a reţinut starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece acesta a săvârşit prezenta infracţiune în intervalul cuprins între data liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 185 din 1 martie 2001 a Judecătoriei Tecuci şi data când această pedeapsă putea fi considerată, potrivit art. 61 C. pen., ca fiind integral executată.
Inculpatul C.I. se afla în starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), deoarece a săvârşit prezenta infracţiune după executarea integrală a pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1325/1997 a Judecătoriei Galaţi, dar înainte ca termenul de reabilitare pentru această condamnare să se fi împlinit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii şi partea civilă D.T.
Inculpaţii au solicitat reindividualizarea pedepselor, considerându-le prea aspre în raport cu faptele săvârşite şi datele personale.
Partea civilă, a cerut majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor în raport de cuantumul prejudiciului creat.
Prin Decizia penală nr. 546 din 10 octombrie 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins ca tardiv, apelul formulat de partea civilă D.T. şi ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, partea civilă cerând în scris majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor faţă de faptul că aceştia sunt în imposibilitate de plată a despăgubirilor solicitate.
Recursul este nefondat.
Curtea reţinând motivul de recurs invocat, constată că, în mod corect curtea de apel a respins, ca tardiv apelul părţii civile întrucât din actele dosarului rezultă că aceasta l-a declarat peste termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen.
Ca atare Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă D.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă D.T. împotriva deciziei penale nr. 546 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpaţii L.S., C.I. şi P.D.
Obligă pe recurenta parte civilă la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat în sumă de câte 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1458/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1462/2003. Penal → |
|---|
