CSJ. Decizia nr. 1457/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1457/2003
Dosar nr. 5444/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 944 din 8 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul S.M.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. e) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 din acelaşi cod, a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 237/2001 a Tribunalului Bucureşti, dispunându-se executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin sentinţa atacată, în final inculpatul S.M.F. urmând a executa pedeapsa de 9 ani închisoare.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive de la 21 aprilie 2002 la zi, precum şi reţinerea de 24 ore din sentinţa penală nr. 237/2001 a Tribunalului Bucureşti.
Sub aspectul laturii civile s-a luat act, că partea vătămată SC T., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 21 aprilie 2002, în jurul orelor 19,00, inculpatul S.M.F., însoţit de numitul P.I.C., a intrat în magazinul T. din Complexul Mall din capitală şi a probat mai multe perechi de pantaloni, dar nu a cumpărat vreun bun.
După aproximativ jumătate de oră, cei doi au revenit în magazin, inculpatul a profitat de neatenţia vânzătoarei (care purta o discuţie cu P.I.C.) a sustras trei perechi de pantaloni pe care i-a ascuns sub geacă şi împreună cu prietenul său a părăsit magazinul. În acel moment, martora S.F. a sesizat că inculpatul avea ceva ascuns sub geacă şi a atenţionat-o pe colega sa, martora S.G. să-i oprească. La verificarea efectuată au fost găsite asupra inculpatului cele trei perechi de pantaloni pe care acesta i le-a aruncat lui P.I.C. şi a fugit.
Pentru a-l determina să se oprească, martora S.F. a alergat după inculpat şi în momentul în care a reuşit să-l prindă acesta a lovit-o cu cotul în gură. Incidentul a fost observat de agentul de intervenţie C.C. care l-a imobilizat pe inculpat.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, depoziţiilor martorilor P.I.C., S.F., C.C., M.M. şi S.S., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului, care a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 750/ A din 18 noiembrie 2002, a admis apelul formulat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a redus pedeapsa de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare, stabilindu-se în final, în urma aplicării art. 83 C. pen., ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume pericolul social concret al faptei comise şi persoana infractorului.
Pericolul social al faptei săvârşite rezidă în modalitatea în care inculpatul a acţionat, atât pentru sustragerea bunurilor vizate, cât şi pentru a-şi asigura scăparea, lovind-o pe martora S.F., fiind necesară intervenţia agentului de intervenţie C.C.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului, din probele aflate la dosar, rezultă că acesta este un infractor de obicei, el suferind încă din perioada minoratului mai multe condamnări penale pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat şi deşi a beneficiat de clemenţa legii nu a desprins concluziile care se impuneau, continuând să aibă un comportament antisocial, el comiţând infracţiunea de tâlhărie în condiţiile recidivei postcondamnatorii.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta a fost avută în vedere de instanţa de apel care a redus sancţiunea la 5 ani închisoare, minimul prevăzut de textul sancţionator.
Cum din actele dosarului nu se pot reţine circumstanţe favorabile inculpatului şi care să conducă la concluzia reducerii pedepsei sub limita inferioară prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat să fie respins ca nefondat.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.F. împotriva deciziei penale nr. 750/ A din 18 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 21 aprilie 2002, la 21 martie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1456/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 1458/2003. Penal → |
|---|
