CSJ. Decizia nr. 1569/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1569/2003
Dosar nr. 160/2003
Şedinţa publică din 27 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 69 din 18 iunie 2002, Tribunalul Călăraşi a condamnat pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., pe inculpatul S.V la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), menţinută starea de arest şi computată durata prevenţiei.
Pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C. la 2 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) A fost menţinută starea de arest şi computată prevenţia.
Tot pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele, art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnat şi inculpatul T.C la un an închisoare.
În baza art. 81 şi art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, făcându-se aplicarea şi a art. 83 şi art. 84 C. pen.
Potrivit art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 şi art. 84 C. pen., pentru infracţiunea de furt calificat.
Conform art. 26 raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnată şi inculpata M.F. la un an închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat.
S-a făcut aplicarea art. 81 şi art. 110 C. pen., art. 83 şi art. 84 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în ziua de 29 noiembrie 2001, în urma unei înţelegeri prealabile, inculpaţii s-au hotărât să sustragă metale neferoase de la o societate comercială din oraşul Olteniţa pe care să le valorifice la centrele de achiziţii.
În vederea realizării scopului propus, în jurul orei 17, ei au pătruns în incinta societăţii şi au încercat să sustragă un agregat de sudură. Piesa fiind prea grea pentru a fi transportată cu braţele, inculpaţii s-au hotărât să revină după lăsarea întunericului pentru a o duce cu căruţa. În jurul orei 21, ei au revenit la locul faptei şi în timp ce inculpata M.F. asigura paza, iar S.V. ţinea calul de hăţuri, ceilalţi au urcat piesa în căruţă.
Când se pregăteau să plece au fost surprinşi de paznic.
Inculpatul S.V. a sărit din căruţă şi l-a lovit pe paznic cu biciul peste faţă.
În urma agresiunii, victima a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 8 - 9 zile îngrijiri medicale.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a fost respins, iar cel al inculpatului S.V., retras de acesta (Decizia nr. 706 din 7 noiembrie 2002).
Împotriva acestor soluţii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs, invocând nelegalitatea şi netemeinicia lor.
Astfel, s-a susţinut că în mod nelegal s-a aplicat inculpatului minor pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în ce priveşte temeinicia, au fost criticate pedepsele aplicate ca fiind greşit individualizate, ele nereflectând corect gradul de pericol social al faptelor şi făptuitorilor.
Referitor la pedepse s-a susţinut că pedepsele aplicate nu pot asigura scopul lor educativ şi de prevenţie generală, invocându-se că inculpaţii M.C. şi M.M., deşi au mai fost condamnaţi anterior, perseverează în fapte antisociale.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este fondat, numai în parte.
Susţinerea că în mod greşit instanţele au aplicat inculpatului minor S.V. pedeapsa accesorie, nu este întemeiată.
Potrivit art. 53 C. pen., pedepsele sunt: principale, complementare şi accesorii; cele complementare se referă la interzicerea unor drepturi (art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)), iar cele accesorii constau în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) (art. 71).
Potrivit art. 109 alin. (3) C. pen., numai pedepsele complementare nu se aplică minorilor, astfel că instanţele au procedat corect când au dat eficienţă dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen., chiar dacă inculpatul, condamnat, era minor.
În ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor M.C. şi M.M., se constată însă că acestea au fost greşit individualizate.
Astfel, având în vedere că aceştia au mai executat pedepse privative de libertate, ceea ce denotă perseverenţa infracţională şi că sancţiunile penale anterioare nu şi-au atins scopul prevăzut de art. 52 C. pen., aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., pentru ambii, precum şi cele ale art. 81 şi art. 83 C. pen., în ce priveşte pe inculpatul M.M. nu este justificată, (acesta din urmă a mai executat pedepse).
Ţinând seama de modul cum au conceput comiterea infracţiunii şi de caracterul ei calificat, urmează să fie admis recursul, să fie casate hotărârile atacate şi să fie aplicate ambilor inculpaţi pedepse privative de libertate, care să reflecte corect gradul de pericol social al faptei şi făptuitorilor.
Întrucât inculpatul M.M. va executa pedeapsa într-un loc de deţinere, instanţa urmează să facă aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Deoarece, inculpaţii S.V. şi M.C. au fost judecaţi în stare de arest, instanţa urmează să compute durata arestării preventive.
Onorariile apărătorilor din oficiu vor fi plătite din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei nr. 706 din 7 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi sentinţei nr. 69 din 18 iunie 2002 a Tribunalului Călăraşi privind pe inculpaţii S.V., M.C., M.M., T.C. şi M.F.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor M.C. şi M.M., în sensul că pentru ambii înlătură dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., iar pentru inculpatul M.M. şi pe cele prevăzute de art. 81 şi art. 83 C. pen.
În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe fiecare din cei doi inculpaţi la câte 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat.
Aplică inculpatului M.M. prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor S.V. şi M.C. perioada detenţiei de la 30 noiembrie 2001, pentru primul şi de la 14 ianuarie 2002, pentru al doilea şi până la 27 martie 2003, pentru ambii.
Onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu în sumă de câte 450.000 lei pentru fiecare, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1568/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1570/2003. Penal → |
|---|
