CSJ. Decizia nr. 1646/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂDE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1646/2003
Dosar nr. 485/2003
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 573 din 24 octombrie 2002, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul G.P. la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-amenţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă, începând cu data de 5 iulie 2001.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 30 iunie 2001, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar în localitatea Popricani, judeţul Iaşi, până în jurul orelor 3,00.
În timp ce se deplasa spre domiciliul surorii sale a observat pe partea vătămată P.C.N., care mergea singură spre casă.
Inculpatul a urmărit-o pe aceasta, s-a apropiat de ea şi i-a cerut să-l urmeze pentru a întreţine un raport sexual.
Întrucât victima, minoră cu vârsta sub 14 ani, a refuzat, inculpatul a lovit-o cu palma peste faţă. Partea vătămată a început să strige după ajutor, iar inculpatul i-a pus mâna la gură, a mobilizat-o şi a condus-o până la marginea localităţii Popricani, unde, printr-o spărtură a unui gard, a împins-o pe partea vătămată într-o grădină, a pus puloverul său pe jos şi i-a cerut acesteia să se dezbrace.
Întrucât partea vătămată a refuzat, a dezbrăcat-o de pantaloni şi chiloţi, a aşezat-o pe pulover şi a întreţinut cu aceasta un raport sexual.
Partea vătămată a reuşit să fugă, a ajuns la domiciliu şi apoi a anunţat organele de poliţie.
S-a mai reţinut că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale şi că inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postexecutorie, condamnarea anterioară fiind tot pentru o faptă de viol.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel inculpatul, cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea mare faţă de împrejurarea că o cunoaşte pe victimă.
Prin Decizia penală nr. 14 din 14 ianuarie 2003, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.P., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele motive:
Instanţa de fond, a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise de acesta.
Cât priveşte individualizarea pedepsei, se apreciază că s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul ridicat de pericol social al infracţiunii comise, împrejurările comiterii faptei, cât şi starea de recidivă a inculpatului atrasă de săvârşirea unei alte fapte de viol, anterior, aşa încât, pedeapsa aplicată, atât prin cuantum, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, corespunde scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Cât priveşte motivul invocat de inculpat pentru susţinerea cererii de reducere a pedepsei, în sensul că o cunoştea pe partea vătămată, acesta este pueril, neputând fi luat în considerare.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat G.P. împotriva deciziei penale nr. 14 din 14 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 iulie 2001, până la 1 aprilie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1645/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1648/2003. Penal → |
|---|
