CSJ. Decizia nr. 1645/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1645/2003

Dosar nr. 410/2003

Şedinţa publică din 1 aprilie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1006 din 4 noiembrie 2002, pronunţată în dosarul penal nr. 3782/2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpata A.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 11 ani închisoare.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 39 raportat la art. 33 şi art. 34 C. pen., a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1723/2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu pedeapsa aplicată în cauza de faţă, rezultând pedeapsa închisorii de 11 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), conform art. 65 C. pen.

S-a constatat că inculpata este arestată în altă cauză.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

La data de 7 februarie 2002, inculpata A.E. a vândut numiţilor P.H.M. şi R.A.L., cantitatea de 0,04 gr heroină, faptă ce constituie infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Prinderea a fost posibilă datorită instalării unui dispozitiv de supraveghere al zonei.

Situaţia de fapt şi vinovăţia au fost stabilite prin: procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de recunoaştere din grup a inculpatei, declaraţia inculpatei care, parţial recunoaşte situaţia de fapt, declaraţiile martorilor R.A.L. şi P.H.M.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 828/ A pronunţată în dosarul penal nr. 3434/2002 la 16 decembrie 2002. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată, corect stabilită ca fiind vinovată şi pedepsită corespunzător.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., - vinovăţia şi pct. 14 C. proc. pen. - asupra pedepsei.

Recurenta a solicitat achitarea sau reducerea pedepsei.

Examinând atât hotărârea atacată, cât şi sentinţa în raport de criticile formulate, de probele administrate şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, pericolul social concret fiind ridicat. Inculpata a mai fost condamnată pentru trafic de droguri şi a continuat această activitate nepermisă. Aşadar, prima pedeapsă nu şi-a atins scopul, fiind evident necesară o perioadă mai îndelungată de privare de libertate, pentru reeducarea inculpatei.

Pedeapsa de 11 ani închisoare a fost bine individualizată, faţă de scopul general al unei pedepse.

Motivele de recurs fiind neîntemeiate, recursul urmează a fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar hotărârile fiind legale şi temeinice vor fi menţinute.

Recurenta fiind în culpă procesuală prin respingerea recursului, urmează a suporta cheltuielilor judiciare ce includ şi onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.E. împotriva deciziei penale nr. 828 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsă durata reţinerii de o zi din 7 februarie 2002.

Constată că inculpata este arestată în altă cauză.

Obligă recurenta la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1645/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs