CSJ. Decizia nr. 1678/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1678/2003
Dosar nr. 314/2003
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 363 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul P.I. în baza art. 174 şi art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c), art. 74 lit. a) şi alin. ultim C. pen., la 8 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 4 septembrie 2002 la zi.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt că la data de 30 iunie 2002 victima B.A. se afla pe malul Mureşului în raza localităţii Milova, judeţul Arad împreună cu martorii L.G., C.N. şi M.V., aceasta din urmă fiind concubina victimei.
În jurul orelor 15,00 în timp ce martorii dormeau pe o pătură, în acel loc a venit şi inculpatul care s-a certat cu martora M.V., căreia îi propusese anterior să întreţină cu el relaţii sexuale şi o ameninţase cu evacuarea ei şi a victimei din coliba construită în acel loc.
Faţă de afirmaţiile inculpatului victima s-a înarmat cu o furcă cerându-i inculpatului să plece şi ameninţându-l pe acesta cu lovirea dacă nu pleacă.
În continuare inculpatul s-a îndreptat spre martoră, a dezarmat-o de furcă, moment în care victima s-a îndreptat cu o coadă de sapă spre inculpat. Acesta din urmă i-a luat victimei din mână, obiectul contondent cu care i-a aplicat o puternică lovitură în cap cauzându-i leziuni care au condus la deces în ziua de 3 iulie 2002.
După căderea victimei la pământ în stare de inconştienţă toţi cei prezenţi la locul faptei au transportat victima la spital.
Cu toate îngrijirile medicale acordate şi a intervenţiei chirurgicale la care a fost supusă, victima a decedat la 3 iulie 2002.
Potrivit raportului de constatare medico – legală moartea victimei a fost violentă ea datorându-se contuziilor şi dilacerării cerebrale în cadrul unui traumatism cranio - cerebral acut deschis soldat cu hematom fronto temporal drept operat.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico – legal arătat, a declaraţiilor martorilor C.N., L.G. şi M.V., probe coroborate cu recunoaşterile sincere ale inculpatului.
Instanţa a reţinut că în cauză omorul a fost săvârşit sub imperiul provocării din partea victimei conform art. 73 lit. b) C. pen.
De asemenea au fost recunoscute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante personale, prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., constând în atitudinea de a acorda primul ajutor şi apoi de a transporta victima la spital cât şi sinceritatea pe parcursul întregului proces penal.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 497 din 16 decembrie 2002 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a desfiinţat în latura penală sentinţa primei instanţe şi rejudecând cauza a înlăturat circumstanţele atenuante legale şi judiciare şi a majorat pedeapsa la 15 ani închisoare.
Totodată a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani.
Prin aceeaşi decizie a fost respins apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar primind criticile din apelul parchetului a considerat că prima instanţă a reţinut în mod justificat atât circumstanţa atenuantă a provocării cât şi circumstanţe atenuante personale.
S-a constatat că incidentul s-a datorat atitudinii violente a inculpatului iar regretul şi conduita din timpul procesului se puteau valorifica prin individualizarea pedepsei spre minimul legal.
Referitor la apelul inculpatului s-a considerat nefondată susţinerea acestuia în sensul că fapta ar fi fost comisă în legitimă apărare, probele atestând vinovăţia sa în săvârşirea omorului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 18 C. proc. pen., a susţinut că în absenţa intenţiei de omor, infracţiunea trebuia încadrată în dispoziţiile art. 183 C. pen. şi în subsidiar că înlăturarea dispoziţiilor scuzei provocării, deşi aceasta a fost dovedită, constituie o eroare gravă de fapt.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, schimbarea încadrării juridice şi o nouă individualizare a pedepsei, iar în subsidiar menţinerea soluţiei primei instanţe.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., se săvârşeşte cu praeterintenţie caracterizată prin intenţie, în privinţa acţiunii de lovire şi culpă în ce priveşte rezultatul letal iar în cazul infracţiunii de omor aceasta se comite cu intenţie directă sau indirectă.
În vederea stabilirii intenţiei cu care a acţionat făptuitorul se impune a fi avute în vedere, între altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate actele de violenţă, intensitatea acestora precum şi gravitatea leziunilor produse.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul s-a manifestat necivilizat şi violent mai întâi faţă de concubina victimei şi apoi faţă de victima pe care fără motiv a lovit-o în cap cu deosebită intensitate, cu coada de sapă luată din mâinile victimei.
Ca urmare i-au fost produse victimei leziuni deosebit de grave ce au condus la deces respectiv: contuzie şi dilacerare cerebrală în cadrul unui traumatism cranio – cerebral acut deschis soldat cu hematom fronto – temporal drept.
Având în vedere modul concret în care a acţionat, obiectul folosit şi zona vizată, intensitatea loviturii şi gravitatea leziunilor cauzate, instanţele au tras concluzia corectă că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor săvârşit cu intenţie directă, în loc de public, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., nefiind incidente dispoziţiile art. 183 C. pen., cum greşit s-a susţinut în recurs.
Din probele administrate se mai constată că nu a existat un fapt ori gest din partea victimei, căruia să îi fie atribuită semnificaţia juridică a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., rezultând dimpotrivă, că agresiunea comisă este imputabilă în exclusivitate inculpatului.
Referitor la datele pozitive ce caracterizează pe inculpat se constată că au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei la minimul special şi că acestea nu pot constitui circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen.
Ca atare, soluţia instanţei de apel de înlăturare a circumstanţelor atenuante este corectă.
Întrucât criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate iar din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 4 septembrie 2002 la 2 aprilie 2003 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 497/ A din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 4 septembrie 2002 la 2 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1677/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1679/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... → |
|---|
