CSJ. Decizia nr. 1679/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1679/2003
Dosar nr. 318/2003
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 361 din 26 mai 2002 pronunţată de Tribunalul Dolj, inculpatul C.A. a fost condamnat, în baza art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen., la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi la 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 3 noiembrie 2001 la zi.
S-a luat act că părţile vătămate D.V. şi C.C. nu s-au constituit părţi civile.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul a locuit împreună cu soţia sa, C.A., în casa lui C.E. din satul Galicinica.
Pe fondul consumului de băuturi alcoolice devenea foarte violent şi îşi lovea frecvent soţia şi mama.
Fiicele sale D.V. şi C.C. i-au cerut să nu mai consume băuturi alcoolice şi să nu mai fie violent.
Întrucât inculpatul a continuat să bea şi să se comporte violent, soţia şi mama acestuia au fost luate spre îngrijire de D.V., care locuia la Băileşti. După un timp mama inculpatului s-a reîntors la casa ei, locuind şi gospodărind cu fiul său.
În dimineaţa de 2 noiembrie 2001, după ce a aflat că nu mai poate încasa pensia soţiei sale deoarece plata se făcea acesteia la Băileşti, inculpatul s-a dus în acea localitate unde a consumat băuturi alcoolice până spre seară când s-a întors acasă. Aici a găsit-o pe mama sa în pat şi a început să o lovească cu pumnii peste faţă, a trântit-o din pat şi i-a aplicat numeroase lovituri cu pumnii şi picioarele peste cap şi corp, urcându-se cu genunchii pe pieptul ei.
După ce i-a trecut criza de agresivitate inculpatul a urcat victima în pat, s-a dus în altă cameră şi s-a culcat.
A doua zi a constatat că victima decedase.
După ce a şters o parte din petele de sânge, a ascuns cearceaful de plapumă pătat cu sânge într-un butoi metalic din şopron şi hainele sale sub masa televizorului, s-a dus la locul de muncă al fiicei sale C.C. şi i-a cerut să vină acasă spunându-i că bunica ei făcuse infarct şi murise în noaptea precedentă.
Martora a constatat că bunica sa avea numeroase urme de lovituri pe faţă astfel încât i-a anunţat pe vecini şi a chemat poliţia.
Raportul medico-legal de necropsie a concluzionat că moartea victimei C.E. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic, consecinţă unui politraumatism cu multiple fracturi costale şi de stern, rupturi pleuropulmonare, hemotorax şi hematom retroperitoneal stâng.
Din acelaşi act medico-legal rezultă că leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure şi comprimare între două planuri dure, între leziuni şi deces existând un raport de cauzalitate direct şi necondiţionat. S-a mai concluzionat că loviturile au putut fi aplicate din faţă – spate şi lateral dreapta stânga.
Din expertiza medico-legală psihiatrică s-a reţinut că inculpatul suferă de „tulburare organică de personalitate cu deteriorare cognitivă pe fond toxietilic" şi că are discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
S-a înlăturat ca nesinceră, fiind în totală contradicţie cu restul probelor, declaraţia dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească prin care acesta a susţinut că nu a lovit victima ci aceasta a căzut şi ea este cea care a ascuns cearceaful plin de sânge.
Prin Decizia penală nr. 482 din 4 noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de procuror şi inculpat desfiinţând sentinţa sub aspectul laturii penale.
În baza art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 22 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 113 C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical.
S-a dedus la zi detenţia preventivă.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut că sunt întemeiate criticile formulate de procuror şi de inculpat sub aspectul omisiunii aplicării măsurii de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen., ce a fost recomandată de medicii legişti şi respectiv sub aspectul individualizării pedepsei.
Instanţa de apel a apreciat neîntemeiată susţinerea din apelul procurorului în sensul că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 75 lit. b) C. pen.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova susţinându-se că greşit nu s-a făcut aplicarea art. 75 lit. b) C. pen., care sancţionează mai grav actele de violenţă săvârşite împotriva membrilor de familie.
S-a mai susţinut că pedeapsa aplicată nu a fost just individualizată impunându-se majorarea ei la maximul prevăzut de lege.
Recursul nu este fondat.
Astfel primul motiv de recurs invocat în scris, pe care de altfel cu ocazia dezbaterilor procurorul a arătat că nu-l mai susţine, este neîntemeiat din următoarele considerente.
Împrejurările prevăzute în art. 75 alin. (1) C. pen., constituie circumstanţe agravante generale.
În cazul în care vreuna dintre aceste împrejurări constituie element circumstanţial al unei infracţiuni calificate, ea capătă caracterul unei circumstanţe speciale care primează excluzând-o pe cea generală.
O astfel de situaţie există în cazul infracţiunii de omor calificat săvârşit asupra soţului sau unei rude apropiate încriminat de art. 175 lit. c) C. pen.
Concluzia se impune având în vedere că potrivit art. 75 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă agravantă generală săvârşirea unei infracţiuni prin violenţă, între altele, asupra membrilor de familie, iar conform art. 1491 C. pen., prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul. Ori, în cazul circumstanţei agravante speciale de la lit. c) a art. 175 subiectul pasiv calificat al omorului este soţul sau o rudă apropiată în înţelesul art. 149 C. pen., indiferent dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte cu făptuitorul sau nu.
În mod evident sfera persoanelor ce pot fi subiect pasiv calificat în cazul infracţiunii prevăzute de art. 175 lit. c) C. pen., este mai largă şi o cuprinde şi pe cea la care se referă art. 75 lit. b) C. pen.
În aceste condiţii reţinerea agravantei prevăzută de art. 75 lit. b) la infracţiunea de omor calificat comisă asupra unui membru de familie reprezintă o dublă agravare a răspunderii penale, pentru aceeaşi cauză, ceea ce este inadmisibil.
Curtea apreciază că nici cel de al doilea motiv de recurs nu este întemeiat întrucât pedeapsa stabilită de instanţa de apel corespunde criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Fapta comisă de inculpat prezintă într-adevăr un grad ridicat de pericol social determinat de împrejurările şi modalitatea în care a fost săvârşită, dar şi de comportamentul violent şi agresiv al inculpatului anterior comiterii acesteia. Nu poate fi ignorat însă faptul că datorită bolii de care suferă inculpatul a avut discernământul diminuat în momentul comiterii faptei. Tot astfel trebuie avută în vedere lipsa antecedentelor penale.
Examinând cauza şi din oficiu, curtea reţine că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, recursul va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, astfel încât onorariul pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 482 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul C.A.
Deduce din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 3 noiembrie 2001 la 2 aprilie 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1678/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 16/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
