CSJ. Decizia nr. 1959/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1959/2003
Dosar nr. 563/2003
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39 din 28 februarie 2002, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul R.M. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare şi la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul a fost condamnat la un an închisoare, iar în baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 şi art.34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate cu pedepsele de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 258/2001 a Judecătoriei Balş şi cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 32/2000 a Judecătoriei Rm. Vâlcea, urmând să execute în total 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen. şi a fost dedusă detenţia începând cu 12 aprilie 2000, la 11 iulie 2000 şi de la 1 aprilie 2001, la 21 decembrie 2001.
Instanţa de fond a dispus anularea actelor false, a dispus instituirea sechestrului asigurator pe bunurile inculpatului, pe care l-a obligat la 163.335.303 lei despăgubiri către S.N.C. P. Slatina, la 66.808.660 lei către S.C. R. Bistriţa şi la 406.177.962 lei către Direcţia Finanţelor Publice Olt, precum şi la 8.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că, inculpatul a funcţionat ca administrator unic la S.C. R. S.R.L. Slatina, care are ca obiect de activitate operaţiunile de comerţ intern.
În această calitate, în cursul lunilor mai – iulie 1999, inculpatul a aprovizionat de la S.N.P. P. Olt, benzină, pe care a valorificat-o către S.C. A. S.R.L. Slatina, în valoare de 61.418.927 lei la 7 mai 1999, de 88.128.739 lei la 9 iunie 1999, de 165.204.390 lei la 18 iunie 1999 şi de 163.335.303 lei la 15 iulie 1999. Primele 3 facturi au fost achitate furnizorului cu fila C.E.C., fiind decontate de bancă, iar ultima filă C.E.C., introdusă la B.A. pentru suma de 163.335.303 lei, a fost refuzată la plată pentru lipsa proviziei necesare, întrucât societatea comercială pe care o patrona inculpatul, era în interdicţie bancară.
Inculpatul, la data de 2 septembrie 1999, a emis o filă C.E.C. în valoare de 94.908.680 lei prin care se cumpăra deşeuri de acumulatori de la S.C. R. S.R.L. Bistriţa, fără ca aceasta să aibă acoperire bancară, decât pentru suma de 4.100.000 lei şi ulterior pentru suma de 24.000.000 lei rezultaţi din comercializarea acumulatorilor, fila C.E.C. rămânând neacoperită pentru diferenţa de 66.808.680 lei.
Comercializarea produselor petroliere achiziţionate de la P. Slatina şi deşeurile de acumulatori, nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă, astfel că inculpatul s-a sustras de la plata impozitului pe profit, în sumă de 114.468.952 lei, şi a T.V.A - ului în sumă de 67.500.372 lei, obligaţi către stat în valoare de 182.149.324 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, pe care a criticat-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Într-o primă critică, s-a arătat că instanţa de fond, în mod greşit, nu a trimis codul de pe dispozitiv la registrul comerţului, potrivit Legii nr. 26/1990.
În cea de-a doua critică, s-a arătat că pedeapsa aplicată este prea mică în raport de fapta săvârşită şi de împrejurarea că inculpatul a fost de mai multe ori condamnat pentru diverse sancţiuni.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 561 din 9 decembrie 2002, a admis recursul parchetului, a desfiinţat sentinţa atacată, a aplicat un spor de pedeapsă de un an închisoare la pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul să execute în total 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a dedus detenţia de la 12 aprilie 2000, la 21 iulie 2000 şi de la 1 aprilie 2000, la 21 decembrie 2001 şi de la 6 iunie 2002, la zi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, iar onorariul de avocat a rămas în sarcina Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.M., care prin apărătorul său a solicitat casarea hotărârilor pronunţate, graţierea pedepselor ce cad sub incidenţa Legii nr. 543/2002 şi reducerea pedepselor aplicate.
Recursul este fondat, dar numai în ce priveşte incidenţa Legii nr. 543/2002, referitor la graţierea unor pedepse şi la sporul aplicat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, conform criteriilor generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele ţinând seama de gradul de pericol social al faptelor, de modalitatea şi împrejurările comiterii lor, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
De altfel pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, sub aspectul cuantumului său, este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală, potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Ca urmare se va dispune înlăturarea sporului de un an închisoare aplicat de instanţa de apel.
Se constată, însă, că recursul este admisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, coroborat cu art. 8 din aceeaşi lege, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 18/2003, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată faptelor comise până la data de 4 octombrie 2002.
Aşadar, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi în consecinţă, urmează să se constate că pedepsele de un an închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi respectiv de un an închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aplicate inculpatului R.M., sunt graţiate.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele de 5 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, iar onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 561 din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 39 din 28 februarie 2002 a Tribunalului Olt, numai cu privire la incidenţa Legii nr. 543/2002, referitoare la graţierea unor pedepse, precum şi cu privire la sporul aplicat.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., sporul de un an închisoare şi repune pedepsele stabilite în individualitatea lor.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003, constată că sunt graţiate pedepsele de un an închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi respectiv de un an închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele de 5 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 aprilie 2000, la 22 iulie 2000, de la 1 aprilie 2001, la 21 decembrie 2001 şi de la 6 iunie 2002, la 16 aprilie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1956/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 196/2003. Penal → |
|---|
