CSJ. Decizia nr. 1954/2003. Penal. Art.208, 209, 276 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1954/2003
Dosar nr. 339/2003
Sedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 112 din 24 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Olt s-a dispus condamnarea inculpatului F.P. la pedepsele de:
- 5 ani închisoare, în baza art. 208 şi art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen. ş.
- 4 ani închisoare, în baza art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 664.745 lei către partea civilă S.M.F. S.A. Bucureşti, Divizia Instalaţii C.F.R. Craiova.
S-a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 156/1995 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, pe baza probelor administrate, a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În ziua de 11 iulie 2001, inculpatul F.P. domiciliat în com. Buzescu, jud. Teleorman a venit la domiciliul concubinei sale, F.E., situat în Drăgăneşti Olt, de care era despărţit în fapt, iar la scurt timp a plecat în oraş, unde s-a întâlnit cu fiul său F.T.
După ce au consumat îngheţată în centrul oraşului Drăgăneşti - Olt, inculpatul şi fiul său, s-au deplasat cu un autobuz până în apropierea staţiei C.F.R. Drăgăneşti Olt, după care, au mers pe jos, prin triajul staţiei menţionate, intenţionând să iasă la drumul judeţean Drăgăneşti Olt – Alexandria, pentru ca în final să se deplaseze în localitatea de domiciliu.
Parcurgând o distanţă de aproximativ 100 m pe firul 1 al liniei ferate, la secţia izolată 1 - 7, inculpatul a observat două funii scurte de cupru, hotărându-se să le sustragă, fapt pe care l-a şi realizat cu ajutorul a două pietre, şi pe care le-a introdus într-o geantă pe care o avea asupra sa.
În urma sustragerii celor două funii din cupru, instalaţia de semnalizare a trenurilor a intrat în regim de avarie, situaţie în care la faţa locului s-au deplasat de îndată organele de poliţie în vederea efectuării cercetărilor.
Observând apropierea poliţiştilor, inculpatul F.P. a aruncat cele două funii din cupru într-o tufă de mărăcini, instigându-l pe fiul său, F.T. să susţină că el este autorul sustragerii, dar acesta a refuzat, iar în final, inculpatul a recunoscut fapta în prezenţa martorilor asistenţi C.N.I. şi M.B.
În rezolvarea laturii civile a procesului, despăgubirile acordate au fost stabilite în funcţie de probatoriile efectuate.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul F.P., criticând-o pentru netemeinice şi nelegalitate, constând în aceia că, printr-o greşită aplicare a probelor administrate, i s-a reţinut vinovăţia pentru infracţiuni pe care nu le-a săvârşit.
Prin Decizia penală nr. 565 din 9 decembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.P. cu motivarea că, susţinerea inculpatului că nu este autorul infracţiunilor reţinute în sarcina sa, este nefondată şi contrazisă de întregul material probator şi chiar de propria recunoaştere în faza urmăririi penale.
În termen legal, împotriva hotărârii de mai sus, a declarat recurs doar inculpatul care prin motivele scrise, a criticat pedeapsa aplicată, solicitând reducerea ei.
Critica va fi examinată în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar se va constata că este nefondată.
Astfel, recurentului inculpat i s-au aplicat pedepse situate aproape de limita minimă legală, deşi a comis două infracţiuni în concurs şi în stare de recidivă, infracţiunea de furt calificat fiind comisă în contextul unor circumstanţe care au agravat răspunderea penală.
Pe cale de consecinţă, nu se constată alte temeiuri care să justifice o reducere a pedepselor aplicate la limita minimă legală, având în vedere pericolul social al faptelor comise, dar şi al făptuitorului se apreciază că au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în ce priveşte individualizarea pedepsei, aspect sub care critica formulată este nefondată şi se va respinge ca atare.
Recursul inculpatului este însă fondat pentru un motiv ce va fi examinat din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi care atrage casarea hotărârilor criticate, în conformitate cu art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Instanţele reţinând că inculpatul a comis cele două infracţiuni, în contextul agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., au pronunţat hotărâri cu încălcarea legii.
Există circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., respectiv, săvârşirea infracţiunii de către un infractor major împreună cu un minor numai atunci când există o cooperare a majorului cu a minorului la comiterea activităţii infracţionale, indiferent dacă cooperarea a îmbrăcat forma participaţiei sau a pluralităţii materiale de infracţiuni.
Din moment ce minorul nu a cooperat, nu a intervenit şi nu a contribuit în nici un fel la desfăşurarea activităţii infracţionale, nu se justifică reţinerea dispoziţiilor art. 75 lit. c) C. pen., în sarcina inculpatului F.P.
Aşa fiind, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat este fondat şi se va admite, hotărârile urmând a fi casate numai cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 75 lit. c) C. pen., în sarcina inculpatului, dispoziţii ce se vor înlătura din încadrarea juridică a celor 2 infracţiuni deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul F.P. împotriva deciziei penale nr. 565 din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 112 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Olt, numai cu privire la greşita reţinere a art. 75 lit. c) C. pen., dispoziţie pe care o înlătură din încadrarea juridică a ambelor infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1952/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1955/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
