CSJ. Decizia nr. 1952/2003. Penal

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1952/2003

Dosar nr. 2974/2002

Şedinţa publică din 16 aprilie 2003

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 376 din 20 mai 2002, Tribunalul Timiş l-a condamnat pe inculpatul P.C.N., în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 5 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen.

Au fost deduse reţinerea şi arestul preventiv de la 2 aprilie 2002 la zi, menţinând măsura privativă de libertate.

În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului prezenţa în municipiul Timişoara pe timp de 5 ani.

S-a constatat că partea vătămată D.E. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, dispunând plata sumei de 300.000 lei onorariu apărător din oficiu din fondul Ministerului Justiţiei.

Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul P.C.N. l-a cunoscut pe coinculpatul C.I.C. încă din anul 1994 în municipiul Drobeta Turnu Severin, devenind prieteni, relaţie în baza căreia acesta din urmă, în cursul anului 1999, i-a propus celuilalt să sustragă împreună un autoturism pe care, apoi, să-l folosească pentru a realiza spargerea unei staţii PECO.

De urmare, cei doi inculpaţi au mers în municipiul Timişoara, la data de 6 martie 1999, cazându-se în Complexul Studenţesc. În noaptea de 7 martie 1999, l-au contactat pe conducătorul autoturismului taxi, respectiv partea vătămată D.E., propunându-i şi oferindu-i o sumă de bani tentantă, peste preţul normal, pentru a-i transporta la Complexul comercial T. Inculpatul P.C. s-a aşezat pe bancheta din spate, iar inculpatul C.I. pe scaunul din dreapta conducătorului auto.

Conform planului şi parolei prestabilite, pe drum, în momentul în care inculpatul C.I. s-a întors şi l-a întrebat pe inculpatul P.C. „banii sunt la tine?” acesta din urmă a scos din mâneca hainei un cuţit cu care l-a lovit pe taximetrist de mai multe ori în zona omoplatului, concomitent aplicându-i lovituri, tot cu cuţitul, şi inculpatul C.I.

În aceste împrejurări partea vătămată, pentru a-şi salva viaţa, a acţionat frâna de mână, oprind motorul şi s-a târât din maşină în şosea. La volan a urcat inculpatul C.I.C. dispărând cu autoturismul.

Imediat partea vătămată s-a deplasat la dispeceratul S.C. R.T. S.R.L., solicitând prin staţie ajutorul colegilor de pe traseu pentru reţinerea celor doi agresori.

Auzind, apelul prin staţia emisie-recepţie montată în autoturism, cei doi inculpaţi au abandonat maşina pe str. Albinelor din municipiul Timişoara, de unde a fost ridicată de organul de poliţie şi restituită părţii vătămate.

Conform Raportului medico-legal al Laboratorului Exterior de medicină-legală Timişoara, partea vătămată D.E. a suferit mai multe plăgi înjunghiate superficiale în regiunea umărului drept şi regiunea ilară dr., necesitând 9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

În cauză, inculpatul C.I.C. a fost trimis anterior în judecată prin rechizitoriul din 27 februarie 2002, disjungându-se cercetările în vederea soluţionării celui de al doilea inculpat, respectiv P.C.N., trimis în judecată prin rechizitoriul din 25 aprilie 2002, cu a cărui judecată este investită instanţa în prezentul dosar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.C.N., solicitând reducerea pedepsei în considerarea sincerităţii sale în cursul procesului penal.

Prin Decizia penală nr. 268 din 26 iunie 2002, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat apelul inculpatului, constatând că pedeapsa a fost corect individualizată, cu respectarea cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Prin recursul declarat împotriva deciziei penale sus-menţionate şi susţinut oral prin apărător, inculpatul a cerut casarea hotărârilor şi în rejudecare, reducerea pedepsei.

Verificând hotărârile atacate pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de recurs invocat este prevăzut de cazul de casare de la art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă, nu este fondat.

Aşa cum rezultă din situaţia de fapt reţinută de instanţe şi necontestată de inculpat, împrejurările săvârşirii actului de tâlhărie relevă periculozitatea deosebită a făptuitorului care, în înţelegere cu celălalt inculpat, a plănuit folosirea cuţitelor în realizarea deposedării părţii vătămate, acceptând toate consecinţele utilizării unor astfel de obiecte periculoase.

Sinceritatea de care se prevalează inculpatul ca manifestată în cursul procesului penal, pentru a-şi susţine cererea de reducere a pedepsei, a fost avută în vedere de instanţa fondului atunci când l-a condamnat la 5 ani închisoare, reprezentând minimul legal special.

Pedeapsa, astfel cum a fost individualizată este şi justificată şi necesară realizării funcţiilor sale, de constrângere şi reeducare şi scopului săvârşirii de noi infracţiuni.

Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., existenţa vreunui caz de casare a hotărârilor pronunţate în cauză, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive cu data de 2 aprilie 2002, la 16 aprilie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.N. împotriva deciziei penale nr. 268/ A din 26 iunie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 aprilie 2002, la 16 aprilie 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1952/2003. Penal