CSJ. Decizia nr. 2119/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2119/2003
Dosar nr. 770/2003
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 983 din 15 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I a penală, a condamnat pe inculpaţii U.S. şi B.I. la câte o pedeapsă de 23 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 12 februarie 2001, la zi.
S-a făcut aplicarea art. 67 C. pen., pentru ambii inculpaţi.
În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpaţilor dreptul de a se afla pe raza Municipiului Bucureşti, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată V.T. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, inculpaţii U.S. şi B.I., locuiau în canalul de termoficare, împreună cu martorii M.I., Ţ.G. şi V.V.
În noaptea de 3 februarie 2001, în canalul de termoficare a intrat şi victima V.T., care obişnuia să întreţină relaţii sexuale cu diverşi copii ai străzii. Fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, consumate în acea seară, inculpaţii i-au reproşat că întreţine relaţii sexuale cu copii şi au început să-i aplice lovituri cu pumnii, picioarele şi cu o rangă de fier peste tot corpul. Văzând că victima este în stare de inconştienţă, cei doi inculpaţi au târât-o într-un tunel lateral. Aici, observând că victima îşi revine, inculpatul B.I. a lovit-o cu o dală de beton peste tot corpul, până când aceasta nu a mai scos nici un zgomot şi a aruncat mai multe gunoaie peste cadavru.
La sesizarea martorilor M.E. şi Ţ.G., organele de poliţie au găsit cadavrul victimei în ziua de 6 februarie 2002, într-un tunel lateral al canalului de termoficare.
Conform concluziilor raportului medico-legal de necropsie A.3/ 211/ 01/ 7 februarie 2001 „moartea numitului V.T. a fost violentă, producându-se prin şoc traumatic şi hemoragic consecutiv unui politraumatism soldat cu hematom meningo-cerebral, multiple hematoame în părţile moi (epicranian, cervical anterior, toracic anterior şi posterior, ambele membre, precum şi fracturi costale hemitoracice bilateral”.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B.I. şi U.S., învederând că pedepsele aplicate sunt greşit individualizate şi au solicitat reducerea acestora, în raport de circumstanţele reale şi personale şi, în mod deosebit, faţă de împrejurarea că ei au intenţionat să apere un minor, cu care victima încerca să întreţină raport sexual, prin întrebuinţarea de violenţe.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, prin Decizia penală nr. 854 din 20 decembrie 2002, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi, a comutat prevenţia de la 12 februarie 2001 la 20 decembrie 2002 şi i-a obligat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv la plata onorariilor pentru avocaţii din oficiu, care se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpaţii B.I. şi U.S., care, prin apărătorul lor, au reiterat motivele de apel.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea în noaptea de 3 februarie 2001 a infracţiunii de omor deosebit de grav.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepselor, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor, atât împrejurările în care acestea s-au comis, dar şi datele referitoare la persoanele inculpaţilor, aspecte care se regăsesc în cuantumurile pedepselor aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursurile, bazate pe reiterarea aceleaşi critici, apar ca nefondate şi vor fi respinse, ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive, la zi.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariilor pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I. şi U.S., împotriva deciziei penale nr. 854 din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 12 februarie 2001 la 8 mai 2003.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2117/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 2120/2003. Penal → |
|---|
