CSJ. Decizia nr. 2124/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2124/2003
Dosar nr. 5031/2002
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin sentinţa penală nr. 80 din 19 aprilie 2002 i-a condamnat pe inculpaţii:
- P.C., pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g), cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 3 ani şi 6 luni închisoare;
- pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) şi art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată privind restul de 927 zile din pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2140/1998 a Judecătoriei Focşani, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 15 ani închisoare, urmând a executa 15 ani închisoare.
În fine, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare, cu cea de 3 ani şi 6 luni închisoare, dispunând executarea unei singure pedepse de 15 ani închisoare.
- A.C., pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e) şi g), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani închisoare;
- pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi f), cu aplicarea art. 39 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) şi art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată, pentru restul de 850 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2141/1998 a Judecătoriei Focşani, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 15 ani închisoare, în sensul executării celei din urmă pedepse.
Apoi, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul executând în final 15 ani închisoare.
Inculpaţilor li s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe timpul şi în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din durata pedepselor, timpul arestării preventive, începând cu data de 12 iulie 2000 şi până la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi, în mod solidar, la plata despăgubirilor în sumă de 31.917.195 lei în favoarea părţii civile SC A.H. SRL Bistriţa Bârgăului şi în sumă de 30.000.000 lei, în favoarea părţii civile M.S.S.
De asemenea, ei au fost obligaţi să plătească statului câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, prima instanţă a reţinut următoarele:
1. În noaptea de 21 august 1995, cei doi inculpaţi s-au deplasat la magazinul SC A.H. SRL din comuna Bistriţa Bârgăului, jud. Bistriţa, unde au forţat grilajul metalic de la intrare, iar apoi broasca uşii magazinului, după care P.C. a pătruns în interior, sustrăgând 2 fierăstraie (unul electric şi unul mecanic) precum şi diferite piese de schimb, în valoare de 3.544.380 lei, paza fiindu-i asigurată de A.C. Bunurile sustrase au fost valorificate de inculpaţi în municipiul Roman.
2. Ulterior, inculpaţii au executa pedepse privative de libertate, la care au fost condamnaţi pentru alte fapte concurente, iar după ce amândoi au beneficiat de liberare condiţionată, s-au reîntâlnit şi s-au deplasat împreună la Bistriţa, cu intenţia de a comite noi infracţiuni. În realizarea acestui plan ei au sunat-o la telefon pe partea vătămată M.S.S., care publicase într-un ziar local un anunţ de vânzare a apartamentului său. Pretextând că sunt interesaţi de această ofertă, ei s-au dus apoi la domiciliul părţii vătămate în ziua de 30 mai 2000, ocazie cu care au purtat unele discuţii cu ea, dar au plecat de acolo, întrucât era prezentă şi mama sa. Au revenit însă, a doua zi, 31 mai 2000, când în apartament se găseau numai partea vătămată şi fiica ei, în vârstă de un an şi 6 luni, care dormea. După unele discuţii legate de cumpărarea apartamentului, într-un moment când partea vătămată s-a întors cu spatele, pentru a aduce o bucată de hârtie şi un pix, inculpatul P.C. a lovit-o prin surprindere, cu pumnul în cap, aceasta căzând jos în urma acestei lovituri. Atunci inculpatul a împins-o forţat cu faţa în jos pe podea, după care i-a legat mâinile şi picioarele cu bandă adezivă, aplicând bucăţi de bandă şi peste gură şi ochi. Totodată, i-au pus în vedere să nu opună vreo rezistenţă, deoarece în caz contrar îi va fi omorâtă fetiţa, care între timp a fost adusă în aceeaşi cameră. Este de menţionat că inculpaţii după un timp, au luat banda adezivă cu care lipiseră gura şi ochii părţii vătămate, care însă a rămas imobilizată în continuare.
La întrebările repetate ale inculpaţilor cu privire la locul unde îşi ţine banii, partea vătămată a răspuns în sensul că nu are bani în casă, astfel ei au căutat şi au luat din locuinţă alte bunuri, între care televizorul, 2 radiocasetofoane cu CD player, un radiocasetofon auto, casete video, bijuterii şi diferite obiecte de îmbrăcăminte, în valoare totală de circa 40.000.000 lei, pe care le-au introdus în două sacoşe şi într-un geamantan, după care au părăsit locul faptei.
Partea vătămată în urma violenţelor exercitate asupra sa a suferit leziuni corporale, necesitând 7-8 zile îngrijiri medicale.
Inculpaţii s-au întors în aceeaşi zi în municipiul Roman împărţind între ei bunurile sustrase, din care au valorificat o parte, iar cele nevândute în valoare de circa 10.000.000 lei au fost găsite şi ridicate de organele de poliţie din locuinţa inculpatului P.C.
Instanţa a mai constatat că inculpatul P.C. a comis fapta din 22 august 1995 în stare de recidivă postexecutorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 35/1993 a Judecătoriei Roman, executată în întregime până la data menţionată.
În acelaşi timp s-a reţinut în privinţa ultimei fapte şi recidiva postcondamnatorie a ambilor inculpaţi, în raport cu pedepsele ce le fuseseră aplicate prin sentinţele penale nr. 2140/1998 şi respectiv nr. 2141/1998 ale Judecătoriei Focşani, termenul de liberare condiţionată nefiind expirat, până la comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri cei doi inculpaţi, solicitând reducerea pedepselor şi scăderea din durata acestora a perioadelor executate din pedepsele anterioare, ca efect al contopirii lor cu pedepsele aplicate în prezenta cauză.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 212 din 13 august 2002 a admis apelurile declarate de inculpaţii P.C. şi A.C., a desfiinţat sentinţa tribunalului, cu privire la modalitatea de contopire a pedepselor şi rejudecând cauza în aceste limite.
În privinţa inculpatului P.C. a descontopit pedepsele contopite prin sentinţa penală nr. 2140/1998 a Judecătoriei Focşani, în pedepsele componente de: 3 ani şi 6 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 446/1997 a Judecătoriei Roman; 4 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 109/1997 a Judecătoriei Piatra Neamţ; 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 684/1997 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc şi 4 ani şi 8 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 223/1997 a Judecătoriei Buhuşi; 2 ani şi 10 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 342/1997 a Judecătoriei Oneşti; un an şi 6 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 199/1998 a Judecătoriei Focşani; 2 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 180/1998 a Judecătoriei Panciu, a înlăturat toate sporurile şi a contopit în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, executând pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu un an şi 2 luni, în total 5 ani şi 2 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă cu pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, executând în final 15 ani închisoare.
2. În privinţa inculpatului A.C. a descontopit pedepsele contopite prin sentinţa penală nr. 2141/1998 a Judecătoriei Focşani, în pedepsele componente de: un an şi 4 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 199/1998 a Judecătoriei Focşani; 2 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 342/1997 a Judecătoriei Oneşti; 3 ani şi 4 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 223/1997 a Judecătoriei Buhuşi; 4 ani şi 6 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 446/1997 a Judecătoriei Roman; 2 ani şi 6 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 684/1997 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc; un an şi 6 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 180/1998 a Judecătoriei Panciu şi 3 ani şi 6 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 109/1997 a Judecătoriei Piatra Neamţ, înlăturând toate sporurile şi a contopit în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele de mai sus, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, executând pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu un an şi 6 luni, în total execută 6 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă, cu pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, executând în final 15 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioadele executate şi anume: pentru inculpatul P.C. de la 2 iulie 1996 la 17 februarie 1999 iar pentru inculpatul A.C., de la 30 iunie 1996 la 1 martie 2000.
A dedus arestul preventiv pentru ambii inculpaţi, din 12 iulie 2000 şi până la zi.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A stabilit câte 300.000 lei onorariu pentru apărătorii delegaţi din oficiu, sume plătibile din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi ambii inculpaţi.
Parchetul a criticat Decizia pentru nelegalitate, susţinând că instanţa de apel, a omis să reţină recidiva postcondamnatorie pentru inculpatul P.C., la faptele din 21 august 1995 şi la ambii inculpaţi, referitor la faptele din 31 mai 2000.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, instanţa de apel a omis a examina cauza sub aspectul stării de recidivă şi ca urmare, nu a făcut aplicarea textelor de lege referitoare la această stare, trecând direct la contopirea pedepselor pentru concursul de infracţiuni.
Astfel, cum corect a reţinut prima instanţă, inculpatul P.C., pentru fapta de furt calificat comisă în noaptea de 21 august 1995, este recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. şi ca urmare, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 39 alin. (2) C. pen., dar s-a omis a se aplica în apel.
Referitor la fapta de tâlhărie din 31 mai 2000, de asemenea, corect, prima instanţă a reţinut cu privire la ambii inculpaţi, recidiva după condamnare, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece fapta a fost săvârşită în perioada de la liberarea condiţionată a pedepsei rezultante aplicată inculpatului P.C., prin sentinţa penală nr. 1240/1998 a Judecătoriei Focşani şi a pedepsei rezultante aplicată inculpatului A.C., prin sentinţa penală nr. 2141/1998 a aceleiaşi judecătorii şi a dat eficienţa legală acestui text de lege, făcând aplicarea art. 39 alin. (2) şi art. 61 C. pen., dar şi în acest caz, instanţa de apel a omis aplicarea acestor texte.
Aşadar, hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, iar hotărârea instanţei de apel este greşită, sub aspectele arătate.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a se casa Decizia atacată şi menţine hotărârea primei instanţe, apelurile declarate de inculpaţi fiind greşit admise.
Inculpaţii, în recursurile lor, au criticat ambele hotărâri pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate, susţinând că sunt prea mari, solicitând a se reduce.
Recursurile inculpaţilor sunt nefondate.
Pedepsele aplicate sunt corect individualizate, reflectând just gravitatea faptelor săvârşite, împrejurările în care au fost săvârşite, metodele folosite şi pericolul social al inculpaţilor, recidivişti cu multiple condamnări, învederând o deosebită perseverenţă şi periculozitate infracţională, încât se impune a se menţine.
Recursurile inculpaţilor fiind aşadar nefondate, urmează a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Din durata pedepselor aplicate, se va deduce timpul arestării preventive, de la 30 iunie 1996 la 1 martie 2000 şi de la 12 iulie 2000 la data prezentei decizii 8 mai 2003, pentru inculpatul A.C. şi de la 2 iulie 1996 la 17 februarie 1999 apoi de la 12 iulie 2000 la 8 mai 2000 pentru inculpatul P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, împotriva deciziei penale nr. 212 din 13 august 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia instanţei de apel şi menţine sentinţa penală nr. 80/ F din 19 aprilie 2002 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.C. şi P.C., împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 30 iunie 1996 la 1 martie 2000 şi de la 12 iulie 2000 la 8 mai 2003, pentru A.C. şi de la 2 iulie 1996 la 17 februarie 1999 şi de la 12 iulie 2000 la 8 mai 2003, pentru P.C.
Obligă pe recurenţii inculpaţi să plătească statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2122/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2126/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
