CSJ. Decizia nr. 2120/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2120/2003
Dosar nr. 3539/2002
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 4 decembrie 2001, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul Z.G. la:
- 20 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 10 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la
- 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, care se sporeşte cu 5 ani închisoare, astfel că va executa 25 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Potrivit art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate, privind restul de pedeapsă de 8 luni şi 10 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 37/1998 a aceluiaşi tribunal şi, în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă în pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul să execute 25 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui par, corp delict.
S-a luat act că părţile vătămate G.Z. şi C.S. nu s-au constituit părţi civile.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 532.000 lei, către Serviciul de ambulanţă Iaşi şi suma de 1.881.416 lei, către Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi, ambele sume cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea debitelor.
Totodată, inculpatul a mai fost obligat să plătească şi statului suma de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Instanţa de fond a reţinut că, la data de 5 februarie 1999, inculpatul Z.G. a fost pus în libertate din penitenciar, iar în ziua de 21 ale aceleiaşi luni, a fost invitat de unchiul său G.Z., acasă la acesta, unde a consumat în exces băuturi alcoolice tari (vodcă).
Deşi ambii erau în stare de ebrietate, inculpatul a cerut unchiului său ca să-i dea bani, pentru a mai cumpăra băuturi alcoolice şi la refuzul acestuia, a mers la domiciliul său şi după ce s-a înarmat cu un par a revenit la domiciliul unchiului său.
Văzându-l pe inculpat înarmat cu parul, G.Z. i-a interzis inculpatului să intre în curte, totuşi acesta a pătruns fără drept şi a aplicat unchiului său mai multe lovituri cu parul, doborându-l la sol, apoi l-a lovit cu picioarele, provocându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
După aceea, înarmat cu acelaşi par, inculpatul a mers la domiciliul lui V.A. şi după ce a pătruns fără drept şi cu forţa în curte şi în casă, a lovit-o pe aceasta cu parul, provocându-i leziuni grave.
Victima V.A. a decedat în drum spre spital.
Totodată, inculpatul a lovit şi pe Z.I.G., care intervenise în favoarea lui V.A.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată G.Z. a suferit un traumatism cranio-cerebral şi facial cu fractură închisă dehiscentă fronto-parietală stânga şi hematom extradural stâng, echimoze palpebrale, plagă contuză frontală stânga şi epitaxis, menţionându-se că viaţa a fost pusă în primejdie.
Conform raportului medico-legal de necropsie, aprobat de Comisia de avizare şi control de la Laboratorul exterior de medicină legală Iaşi, moartea victimei V.A. a fost violentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutive contuziei şi dilacerării de trunchi cerebral şi fracturilor craniene.
Prin Decizia penală nr. 298 din 4 iulie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, împotriva sentinţei penale nr. 156 din 4 decembrie 2001 a Tribunalului Olt, pe care a desfiinţat-o cu privire la latura penală.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului şi a înlăturat sporul de pedeapsă aplicat.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de omor, din art. 174 şi art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 174 şi art. 175 lit. a), raportat la art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) din acelaşi cod, text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat, la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., l-a condamnat la 4 ani închisoare.
În baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., l-a condamnat la 4 ani închisoare.
În baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., l-a condamnat la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) din acelaşi cod, l-a condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 3 luni închisoare.
Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare, sporită cu 5 ani, în total 25 ani închisoare precum şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată, privind restul de pedeapsă de 8 luni şi 10 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 37/1998, care îl contopeşte în baza art. 39 alin. (2) C. pen., în pedeapsa rezultantă, de 25 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus, în continuare, arestarea preventivă şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul Z.G.
Parchetul, în primul motiv scris, a criticat hotărârea primei instanţe, pentru greşita reţinere a recidivei după condamnare, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., la infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. şi greşita reţinere la aceeaşi infracţiune, de către instanţa de apel, a ambelor forme de recidivă, prevăzute de art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Critica este fondată.
Potrivit acestor texte de lege, recidiva există când pedeapsa pentru cea de a doua infracţiune este mai mare de un an închisoare sau când pentru noua infracţiune se prevede o astfel de pedeapsă.
Ori, pedeapsa aplicată pentru această infracţiune, fiind de 3 luni închisoare, nu se poate reţine starea de recidivă referitor la această infracţiune sub nici una din formele prevăzute de art. 37 C. pen.
Procurorul de şedinţă a completat primul motiv de recurs scris, susţinând că, la celelalte infracţiuni nu se poate reţine recidiva după executare prevăzută la lit. b) art. 37 C. pen., din moment ce s-a reţinut recidiva după condamnare prevăzută la lit. a) de la acelaşi articol.
Această critică este nefondată.
Instanţa de apel având în vedere fişa de cazier judiciar, din care rezultă că inculpatul a suferit patru condamnări pentru infracţiuni grave, unele fiind executate, a reţinut corect, că inculpatul este recidivist atât în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., cât şi în condiţiile art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
Printr-un alt motiv formulat, s-a susţinut că pedepsele aplicate inculpatului, inclusiv pedeapsa rezultantă, nu au fost just individualizate, fiind mici în raport de gradul de pericol social generic şi concret al infracţiunilor săvârşite.
Critica este nefondată.
Pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune săvârşită, precum şi pedeapsa aplicată pentru concursul de infracţiuni, de 25 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi, satisfac deplin cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corespunzătoare în raport cu gradul de pericol social al faptelor, cu împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi cu pericolul social al inculpatului, atât faţă de antecedentele penale ale sale, dar şi de faptul că are o inteligenţă inferioară şi prezintă tulburări de personalitate, însă are discernământul păstrat în raport cu infracţiunile comise.
Totodată, pedeapsa rezultantă se învederează ca suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Inculpatul Z.G., în recursul său, a solicitat achitarea, pentru infracţiunea de lovire asupra părţii vătămate Z.I.G. şi pentru infracţiunile de violare de domiciliu, pentru că aceste fapte nu există; schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de omor calificat asupra victimei V.A., în infracţiunea de ucidere din culpă şi a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării, aplicându-se ca urmare o pedeapsă mai redusă.
Criticile formulate sunt nefondate.
Instanţele de judecată, dând dovadă de rol activ, a administrat probele necesare, le-a analizat şi apreciat în mod just, reţinând o corectă situaţie de fapt cu privire la toate faptele săvârşite de inculpat.
Declaraţiile părţilor vătămate G.Z. şi Z.I.G. se coroborează cu actele medico-legale şi depoziţiile martorilor oculari Z.E., Z.C., S.C., D.E., V.P.A., S.M., S.F., S.V. şi B.P.
Pretinsa provocare, pe care o invocă în recurs inculpatul, nu este cu nimic dovedită.
Totodată, se constată că încadrarea juridică a faptelor este corectă.
Intenţia de a ucide a fost corect reţinută, fiind evidentă faţă de modul în care a procedat inculpatul, aplicând victimelor G.Z. şi V.A., cu mare intensitate, numeroase lovituri, cu un par, asupra capului, provocând grave leziuni care au pus în primejdie viaţa primei victime şi au cauzat decesul celei de a doua victime.
Cât priveşte pedeapsa aplicată, astfel cum s-a arătat la examinarea recursului procurorului, este bine individualizată şi nu se impune a fi modificată în nici un sens.
Dimpotrivă, se impune, pentru prevenirea săvârşirii unor fapte aşa de grave a se menţine la cuantumul fixat.
Pentru considerentele arătate, urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a se casa Decizia atacată precum şi sentinţa numai cu privire la greşita reţinere a recidivei, prevăzută de art. 37 lit. a) şi b) C. pen., la infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., dispoziţie pe care o va înlătura, menţinându-se celelalte dispoziţii.
Recursul declarat de inculpatul Z.G. fiind nefondat, urmează a se respinge, ca atare.
Din pedeapsa de executat, se va deduce timpul arestării preventive, de la 22 februarie 1999, la data pronunţării prezentei decizii.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariu avocat oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 298 din 4 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 156 din 4 decembrie 2001 a Tribunalului Olt, numai cu privire la greşita reţinere a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., dispoziţie pe care o înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.G., împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 februarie 1999 la 8 mai 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2119/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2121/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
