CSJ. Decizia nr. 2121/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2121/2003
Dosar nr. 4703/2003
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 336 din 11 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pe inculpatul S.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.; la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen.; la 2 pedepse de câte 10 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. şi, respectiv, art. 291 C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în final, 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată, privind restul de 489 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani, 4 luni şi 19 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 251/1995 a Judecătoriei Rădăuţi, rămasă definitivă şi s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Totodată, s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului, de la 9 decembrie 1997, la 7 februarie 1998.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În luna martie 1997, inculpatul S.G. a constrâns-o pe partea vătămată N.V., prin ameninţare şi agresare să-i înstrăineze apartamentul, proprietate personală.
Ulterior, inculpatul a semnat, în numele părţii vătămate, o cerere către SC. T.A. SA., pentru obţinerea unei adeverinţe necesare vânzării şi a determinat o altă persoană să semneze, în numele părţii vătămate, alte două înscrisuri necesare vânzării, după care inculpatul a folosit înscrisurile astfel falsificate.
Pentru a pronunţa achitarea, pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa de fond a motivat că nu a fost identificat autorul falsului şi nici nu s-a dovedit că inculpatul l-a determinat pe acesta să semneze înscrisul incriminat.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 496 din 13 august 2002, a respins, ca nefondat, apelul parchetului, care a criticat soluţia de achitare.
Prin recursul declarat de parchet, s-a solicitat casarea celor două hotărâri pentru greşita achitare a inculpatului, pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen.
Recursul parchetului este fondat.
Din analiza materialului probator, se desprinde concluzia, că inculpatul a determinat o altă persoană să falsifice semnătura părţii vătămate N.V., pe cererea adresată SC. T.A. SA. Această concluzie rezultă din coroborarea datelor oferite de raportul de expertiză criminalistică grafoscopică cu întregul material probator, din care reiese că unica persoană care avea interes să falsifice semnătura părţii vătămate, pe cererea respectivă era inculpatul care, iniţial, a negat totul, până când s-a dovedit, ştiinţific, că una dintre semnăturile de pe unul dintre actele semnate în locul părţii vătămate, a fost executată chiar de către el.
Aşa fiind, se va admite recursul parchetului, sub acest aspect şi se vor casa hotărârile atacate, numai privitor la greşita achitare a inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia inculpatul va fi condamnat la 5 luni închisoare.
În urma contopirii pedepsei de 5 luni închisoare cu restul pedepselor aplicate în cauză, inculpatul va executa, în final, pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor şi se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei nr. 496/ A din 13 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 336 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia II-a penală, numai cu privire la greşita achitare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul S.G. la pedeapsa de 5 luni închisoare.
Contopeşte pedeapsa de 5 luni închisoare cu restul pedepselor aplicate în cauză, inculpatul având de executat în final pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2120/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2122/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
