CSJ. Decizia nr. 2126/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2126/2003
Dosar nr. 5169/2002
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 945 din 8 octombrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 3468/2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II- a penală, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice cu privire la inculpatul M.I.L., din art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 215 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I.L. la pedeapsa închisorii de un an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 23 aprilie 2002 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 4.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.C. şi la echivalentul în lei a sumei de 138 dolari S.U.A., despăgubiri civile către partea civilă A.D.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către stat, din care 300.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la 20 martie 2002, în jurul orelor 11,00, partea vătămată A.D. împreună cu colegul său C.M. se aflau în curtea Grupului Şcolar T.C.F. Bucureşti, ocazie cu care, de aceştia, s-a apropiat inculpatul care i-a solicitat părţii vătămate să-i dea telefonul mobil, pe care îl avea asupra sa. Partea vătămată a refuzat să-i dea inculpatului telefonul mobil, după care, a plecat în incinta liceului. După o anumită perioadă de timp, partea vătămată împreună cu martorul C.M. au ieşit din nou în curtea şcolii întrucât cursurile se terminaseră.
În aceste împrejurări, inculpatul a acostat-o din nou pe partea vătămată, căreia I-a solicitat telefonul mobil, iar la refuzul acesteia a ameninţat-o cu bătaia şi a urmărit-o permanent pe strada pe care aceasta se deplasa, în cele din urmă reuşind să-I inducă o stare de teamă, care a determinat-o să-I dea telefonul.
La data de 23 ianuarie 2002, în jurul orelor 14,00, inculpatul M.I.L. s-a deplasat la Grupul Şcolar T.C.F., intrând în incinta liceului şi purtând discuţii cu partea vătămată P.C., care efectua serviciul în faţa cancelariei.
Partea vătămată era însoţită de martorul C.I., pe care l-a rugat în prezenţa inculpatului, să-I ţină telefonul mobil pe perioada cât ea urma să desfăşoare serviciul, lucru cu care martorul a fost de acord, deplasându-se în clasă.
Pretextul sub care inculpatul a abordat-o pe partea vătămată a fost acela de a o întreba dacă este de serviciu, iar ulterior ascultării discuţiei, dintre partea vătămată şi martor s-a deplasat în incinta clasei, în timpul orei, cerând permisiunea profesorului să vorbească cu martorul C.I.
În aceste împrejurări, inculpatul I-a solicitat martorului să-I dea telefonul mobil, proprietatea părţii vătămate P.C., spunându-i că a fost trimis de acesta.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul M.I.L., care a criticat-o, pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport de circumstanţele sale personale şi reale ale săvârşirii faptei, solicitând reducerea acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat constatând că, instanţa de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedeapsa de 7 ani închisoare, pe care inculpatul o are de executat a fost orientată către minimul prevăzut de lege, tocmai ca urmare a faptului că, prima instanţă a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, lipsit de antecedente penale şi cu o conduită procesuală sinceră, de recunoaştere şi regret a faptelor comise.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs inculpatul, care a reiterat critica invocată şi cu ocazia judecării apelului, respectiv greşita individualizare a pedepsei aplicate, a cărei reducere o solicită, în raport de circumstanţele sale personale şi de împrejurările în care s-au consumat faptele.
Critica nu este întemeiată.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, gradul de pericol social concret al faptelor, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, pentru infracţiunile săvârşite, dar şi persoana inculpatului, aplicându-i acestuia o pedeapsă corespunzătoare, care să servească scopului preventiv şi sancţionator prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, o redozare a acestei pedepse nu se justifică astfel că recursul declarat de inculpat apare ca nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive a inculpatului începând cu 23 aprilie 2002 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.L., împotriva deciziei penale nr. 753/ A din 9 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 aprilie 2002 la 8 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2124/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2128/2003. Penal. Art.20 rap.la art.197 alin.3... → |
|---|
