CSJ. Decizia nr. 2158/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2158/2003

Dosar nr. 5226/2002

Şedinţa publică din 9 mai 2003

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 387 din 2 iulie 2002, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpaţii:

1. C.C., recidivist, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- furt calificat, prevăzută de articolele 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., (fapta din data de 23 iulie 1997 în dauna părţii vătămate M.E.), la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate a restului de pedeapsă, de 555 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 58/2201193 a Judecătoriei Roman, judeţul Neamţ.

Conform art. 39 C. pen., s-a contopit restul de pedeapsă sus-menţionat, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare sporită cu 2 luni, deci pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare.

- furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare;

- punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice, a unui autovehicul cu nr. fals de înmatriculare, prevăzută de art. 35 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 4 luni, deci pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 10 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive începând cu 16 decembrie 1999, la zi.

2. N.P., recidivist, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- furt calificat, prevăzută de articolele 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (partea vătămată M.E.), la pedeapsa de 4 ani închisoare;

- furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e), g) şi i), cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare;

- punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu nr. fals de înmatriculare, prevăzută de art. 35 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 4 luni, deci pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 10 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile, prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsă perioada arestării preventive începând cu data de 16 decembrie 1999, la zi.

În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar, să plătească despăgubiri civile după cum urmează:

- părţii civile SC M.U. SRL Iaşi, reprezentată prin C.C., suma de 10.000 euro sau contravaloarea în lei de la data executării sentinţei;

- părţii civile P.S., suma de 60.000.000 lei;

- părţii civile M.C., suma de 10.000.000 lei;

- părţii civile L.C., suma de 5.000.000 lei;

- părţii civile C.V., suma de 30.000.000 lei;

- părţii civile M.E., suma de 65.000.000 lei;

- părţii civile S.M.C., prin curator G.I., suma de 65.000.000 lei;

A fost obligat inculpatul C.C. să plătească despăgubiri civile după cum urmează:

- părţii civile A.C., suma de 20.000.000 lei;

- părţii civile SC. A. SA, suma de 29.972.800 lei;

- părţii civile S.C., suma de 40.028.200 lei;

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare şi părţilor civile ce urmează sumele de mai jos:

- A.C., suma de 2.500.000 lei;

- S.M.C., prin curator G.I., suma de 3.000.000 lei;

- S.C., suma de 2.000.000 lei;

- M.E., suma de 4.000.000 lei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că:

Inculpatul N.P. a avut un atelier de reparaţii autoturisme, la domiciliul părinţilor săi în comuna Buhaci, jud. Bacău şi are cunoştinţele necesare, pentru efectuarea operaţiunilor de tinichigerie şi mecanic auto. Cei doi au convenit să sustragă autovehicule, pe care să le valorifice după ce în prealabil le substituiau elementele de identificare cu cele ale unor autoturisme avariate.

După ce achiziţionau documente de înmatriculare de la autoturisme avariate şi eventual porţiunea de caroserie, pe care era poansonată seria de şasiu, inculpaţii se ocupau de înlocuirea seriilor de identificare, pentru a corespunde cu cele din acte, la autoturisme furate.

Operaţiunile de înlocuire a seriilor de identificare, cât şi de schimbare a culorii, cădeau în sarcina inculpatului N.P.

La finalizarea acestor operaţiuni inculpatul C.C. se ocupa de valorificarea autoturismelor.

La data de 9 decembrie 1999, partea vătămată C., reclama faptul că în noaptea precedentă autori necunoscuţi, i-au sustras dintr-o parcare din mun. Iaşi, autoutilitara de culoare albă, în valoare de 90.000.000 lei.

În scurt timp, la data de 14 decembrie 1999, partea vătămată P.S., reclamă la I.P.J Iaşi, faptul că în noaptea de 13 decembrie 1999, autori necunoscuţi i-au sustras dintr-o parcare situată în Iaşi, autoturismul de culoare alb 13, în valoare de 20.000.000 lei.

La data de 14 decembrie 1999, lucrătorii postului de poliţie Săuceşti, jud. Bacău, au fost sesizaţi de către numitul U.I. despre faptul că, pe un drum comunal de pe raza comunei se află abandonată autoutilitara.

Cu ocazia examinării la faţa locului a autoutilitarei abandonate, s-a constatat că suferise unele descompletări, iar contactul fusese făcut pe direct. Astfel, practic din autoutilitara sustrasă părţii vătămate, mai rămăsese doar caroseria.

Pe baza acestei prime constatări, la data de 15 decembrie 1999, prin extinderea cercetărilor, organele de poliţie, în baza declaraţiei de consimţământ a inculpatului N.P., au procedat la percheziţia domiciliară la atelierul amenajat în satul Dospineşti, comuna Buhoci.

În urma acestei percheziţii au fost identificate mai multe componente, provenind din dezmembrarea de autovehicule, printre care şi componenta provenind din dezmembrarea autoutilitarei părţii vătămate C.

Tot la atelierul inculpatului N.P. au fost identificate şi trei autoturisme după cum urmează:

- autoturisme de culoare albă, portbagajul şi blocul contact forţat, iar aripile faţă demontate;

- autoturism de culoare roşie;

- autoturism de culoare albastră.

Procedându-se la o examinare atentă, s-a constatat în prima fază că autoturismul de culoare albă, este de fapt autoturismul sustras de la partea vătămată P.S.

Referitor la plăcuţele cu nr. de înmatriculare găsite pe acest autoturism s-a stabilit că, la data de 23 noiembrie 1999 inculpatul C.C. a venit în municipiul Iaşi şi a contactat pe numiţii A.M. şi V.G., care ofereau spre vânzare un autoturism avariat.

De la aceştia, inculpatul C.C. a achiziţionat doar documentele de înmatriculare, iar în urma radierii a obţinut de la Poliţia Rutieră Iaşi plăcuţele cu nr. de înmatriculare provizorie.

În final, părţii vătămate C. i-au fost restituite, caroseria găsită abandonată, 5 roţi complete, plăcuţele, radiatorul, farurile, bara şi masca din faţă, bunuri găsite cu ocazia percheziţiei la atelierul inculpatului N.P. Nu au fost identificate şi predate, motorul, cutia de viteze, lămpile de semnalizare, covoraşele şi trusa medicală.

Partea vătămată C. se constituie parte civilă, în procesul penal cu suma de 90.000.000 lei (60.000.000 lei, contravaloare piese şi 30.000.000 lei despăgubiri, pentru inactivitatea utilitarei).

Părţii vătămate P.S. i-a fost predat autoturismul găsit la atelierul inculpatului N.P., autoturism care însă prezenta mai multe lipsuri întrucât era pregătit, pentru substituire prin schimbarea seriilor şi vopsire.

Pentru aceste lipsuri partea vătămată se constituie, parte civilă cu suma de 7.000.000 lei.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la atelierul inculpatului N.P., unde de altfel se afla şi celălalt inculpat, a fost identificat autoturismul, culoare roşie.

Acest autoturism, conform certificatului de înmatriculare, eliberat la 25 noiembrie 1997 şi a cărţii de identitate, aparţinea inculpatului C.C.

Procedându-se la o verificare atentă, s-a constatat că în fapt seria de şasiu este poansonată artizanal, pe o porţiune de tablă aplicată pe caroserie prin sudură, anul de fabricaţie este 1981 – 1982, culoarea precedentă a fost crem.

Aceste aspecte au condus la verificarea în evidenţele furturilor de autoturisme, constatându-se că în noaptea de 23 iulie 1999 de pe raza oraşului Tg. Frumos, din curtea părţii vătămate M.E. a fost sustras de către autori necunoscuţi, autoturismul de culoare crem, an de fabricaţie 1982, autoturism care la data respectivă era înmatriculat temporar.

Partea vătămată M.E. la data de 24 iulie 1997, reclama că în noaptea precedentă, după ce s-a întors de la Bucureşti de unde achiziţionase nişte mărfuri, a parcat autoturismul în curte, lăsând în interior cheile, actele de înmatriculare.

Valoarea reclamată a autoturismului fiind de 6500 mărci germane.

În cursul lunii august 1997, lucrătorii postului de poliţie Filipeşti, judeţul Bacău, au fost sesizaţi de numiţii A.G. şi V.D., despre faptul că într-una din zilele lunii iulie 1997, au observat două persoane de sex masculin, care au coborât dintr-un autoturism şi care au introdus în cutia poştală mai multe documente, documente care fuseseră în autoturismul părţii vătămate M.E. când i-a fost sustras.

Aprofundându-se verificările cu privire la modul în care inculpatul C.C. a obţinut documentele de înmatriculare, pentru autoturism, s-a constatat că în cursul anului 1997 numitul B.D., care poseda în stare de nefuncţionare autoturism, a fost contactat de către inculpatul C.C., care s-a arătat interesat în achiziţionarea documentelor de înmatriculare. Fără a se încheia vreun act scris inculpatul C.C., preia documentele de înmatriculare şi numai tăbliţa cu seria de şasiu, dând de 4.000.000 lei, iar numitul B.D., rămânând cu restul de caroserie care de altfel a şi fost găsită cu ocazia cercetărilor.

Având aceste documente, inculpatul C.C., împreună cu inculpatul N.P. au procedat la falsificarea autoturismului, sustras de la partea vătămată M.E.

La data de 16 noiembrie 1997, inculpatul C.C. se prezintă la SC B. SRL, unde i se întocmeşte o factură, pentru intermedierea tranzacţiei autoturismului, aparţinând lui B.D.

Inculpatul C.C. obţine de la R.A.R. Piatra Neamţ, un talon de inspecţie tehnică periodică, în care este consemnat faptul că a fost efectuată o inspecţie tehnică a autoturismului, deşi la acest număr figurează ca verificat, un alt autoturism, iar autoturismul nu a fost prezentat pentru inspecţie, decât la data de 29 martie 1995 de către B.D.

Folosindu-se de aceste documente de înmatriculare, ce nu corespundeau realităţii cei doi inculpaţi au falsificat seria de şasiu a autoturismului părţii vătămate M.E.

Partea vătămată M.E. după lăsarea în custodie a autoturismului furat, se mai constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 65.000.000 lei.

La data de 02 octombrie 1998 numitul C.M., fratele inculpatului C.C., a vândut numitului U.V. cu suma de 10.000.000 lei, un autoturism diesel, culoare roşie.

Fiind verificată amănunţit această tranzacţie s-a stabilit că, în anul 1995 numitul S.C., din comuna Tomeşti, jud. Iaşi, a achiziţionat şi înmatriculat, un autoturism diesel, de culoare roşie, an de fabricaţie 1988.

În acelaşi an autovehiculul respectiv a fost avariat în proporţie de 80%, motiv pentru care în anul 1998, prin luna august, numitul S.C. a decis vânzarea autoturismului şi a actelor. Astfel, este contactat de către C.C. şi fratele acestuia, care decid achiziţionarea.

Fără a fi interesaţi în vreun mod de achiziţionarea autoturismului, inculpatul şi fratele său încheie cu S.C. actul de vânzare – cumpărarea, numai pentru obţinerea actelor de înmatriculare în care a fost trecut ca proprietar C.M.

Fiind identificat autoturismul livrat de către U.V. şi s-a constatat faptul că acesta este un autovehicul de culoare roşie (iar culoarea anterioară albă), poansonată artizanal pe o porţiune de şasiu, schimbată prin sudură, iar seria motor este polizată, mai mult fiind un motor cu cilindree de 2660 cmc.

S-au verificat evidenţele furturilor de autoturisme şi s-a constatat că la data de 29 august 1998, partea vătămată C.V. a reclamat la I.P.J Iaşi furtul autovehiculului, culoare alb, an de fabricaţie 1991, cu motor diesel cilindric 2660 cmc.

Fiindu-i prezentat părţii vătămate autoturismul deţinut de U.V., acesta a indicat mai multe elemente de identificare ale autoturismului ce-i fusese sustras.

Partea vătămată C.V. a arătat iniţial că valoarea autovehiculului sustras este de 80.000.000 lei însă, în urma predării, se mai constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000.000 lei.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la atelierul inculpatului N.P., în ziua de 15 decembrie 1999 a fost identificat şi un autoturism de culoarea albastră, parţial descompletat.

Fiind examinat de către specialişti, R.A.R. Iaşi, acest autoturism s-a constatat că seria şasiu este poansonată artizanal, iar porţiunea respectivă este înlocuită plăcuţa cu seria motor este confecţionată artizanal şi prinsă cu nituri artizanale, culoarea iniţială fiind albastră.

Verificându-se provenienţa documentelor şi a plăcuţelor cu nr. de înmatriculare, s-a constatat că acestea fuseseră procurate de inculpat de la numitul T.I.

Trebuie remarcat faptul că, în fapt, de la acesta inculpaţii au achiziţionat două seturi de acte, pentru două autoturisme însă numai pentru unul au definitivat cu procură.

Avându-se în vedere culoarea autoturismului, anul de fabricaţie, cât şi alte elemente, s-a prezentat părţii vătămate M.C., care la data de 22 septembrie 1998 a reclamat furtul unui autoturism, culoare albastră.

Partea vătămată şi fiul acesteia au recunoscut autoturismul găsit la atelierul inculpatului N.P. ca fiind autoturismul ce le fusese sustras.

Iniţial, partea vătămată a prezentat că valoarea autoturismului furat este de 20.000.000 lei, însă după predarea bunului sustras se mai constituie parte civilă cu suma de 5.000.000 lei.

În cursul lunii martie numitul A.I. dorind să achiziţioneze un autoturism, pentru fiica sa A.C., constată că în faţa Poliţiei municipiului Roman era parcat un autoturism, de culoare albă, purtând plăcuţe cu nr. de înmatriculare provizorii şi având afiş cu ofertă de vânzare. Sunând la nr. de telefon de pe afiş, numitul A.I. contactează pe inculpatul C.C.

Pe baza documentelor prezentat de inculpatul C.C., numitul A.I., achiziţionează autoturismul cu suma de 20.000.000 lei în numele fiicei sale, autoturism care în final este înmatriculat.

Fiind verificat acest autoturism s-a stabilit faptul, că anul de fabricaţie este 1997 cu elemente de 1998, culoarea anterioară albă, prezintă suduri în zona cu seria de şasiu, iar plăcuţa cu seria de motor era cu nituri artizanale.

Mergându-se cu verificările la proprietarul anterior, s-a constatat conform documentelor faptul că autoturismul aparţinuse numitului C.A. din mun. Bacău, în prezent decedat.

Fiind audiată soţia acestuia, s-a stabilit că autoturismul, în luna august 1998 a fost implicat într-un accident, a fost avariat în proporţie de 70%.

Ulterior, sus-numita a oferit spre vânzare acest autoturism avariat, motiv pentru care în luna noiembrie 1998 a fost contactat de către C.C. Cu aceasta s-au încheiat documentele de vânzare – cumpărare însă el nu a ridicat autoturismul avariat, ci doar porţiunile cu seriile de identificare.

Autoturismul astfel substituit de către inculpaţi şi valorificat, către numitul A.I., a fost prezentat pentru recunoaştere părţii vătămate S.C.

Aceasta reclamase la I.P.J Iaşi că, în noaptea de 11 ianuarie 1999, autori necunoscuţi au sustras autoturismul culoare albă, an fabricaţie 1998, în valoare de 36.000.000 lei.

Partea vătămată S.C. şi-a recunoscut autoturismul, însă acesta a fost lăsat în custodie numitului A.I., întrucât partea vătămată a fost despăgubită de ASIROM.

Numita A.C. în urma tranzacţiei făcută de inculpatul C.C. a depus plângere, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, constituindu-se parte civilă cu suma de 20.000.000 lei.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în prezenta cauză, a fost identificat în faţa Poliţiei mun. Roman un autoturism de culoare albastră şi având afişe cu ofertă de vânzare cu nr. de telefon, de la domiciliul inculpatului C.C.

Cercetările au stabilit că documentele de înmatriculare au fost achiziţionate de la numitul N.A., care avea un autoturism avariat.

Verificarea autoturismului a stabilit în toate cazurile că, elementele de verificare fuseseră înlocuite de către inculpatul N.P., împreună cu inculpatul C.C.

Probatoriul administrat a demonstrat că autoturismul aparţine părţii vătămate L.C., căruia îi fusese sustras în noaptea de 26 noiembrie 1999.

În urma predării autoturismului, care iniţial fusese evaluat la 14.000.000 lei, partea vătămată se mai constituie parte civilă cu suma de 2,5 milioane lei.

La începutul lunii septembrie 1998, inculpatul C.C. l-a contactat pe A.V., cu care era vecin şi l-a rugat pe acesta să-i împrumute buletinul de identitate, fără a-i preciza ce intenţionează să facă.

După ce i-a luat buletinul inculpatul C.C. l-a contactat pe martorul C.P. şi N.P., care doreau să vândă un autoturism avariat.

Inculpatul C.C. le-a spus martorilor că, de fapt intenţionează să încheie contract de vânzare – cumpărare, însă, întrucât autoturismul este prea avariat, va lua numai porţiunea de caroserie pe care este inscripţionată seria şasiului.

Inculpatul C.C. a achiziţionat autoturismul avariat pe numele A.V., apoi l-a rugat pe acesta să-l însoţească la Poliţia Rutieră Iaşi, pentru a radia din circulaţie autoturismul respectiv.

După radiere, inculpatul a decupat, porţiunea pe care era înscrisă seria şasiului autoturismului avariat, a luat actele acestui autoturism şi a plecat în municipiul Roman.

În cursul lunii septembrie 1998, inculpatul C.C. l-a contactat pe inculpatul N.P., cu care mai săvârşise anterior astfel de fapte penale şi au stabilit să caute un autoturism, de aceeaşi culoare cu cel cumpărat pe numele A.V. să-l sustragă, apoi, după înlocuirea elementelor de identificare, să-l vândă.

În noaptea de 22 octombrie 1998, cei doi inculpaţi au sustras de pe raza oraşului Tg. Frumos, de unde mai sustrăseseră anterior şi alte autoturisme, au sustras un autoturism aparţinând părţii vătămate S.D.

Autoturismul a fost dus la atelierul inculpatului N.P.

Acesta a decupat seria şasiu a autoturismului sustras, a înlocuit-o cu porţiunea de caroserie pe care era inscripţionată seria şasiului autoturismului avariat, cumpărat din Iaşi în data de 4 septembrie 1998, pe numele A.V., a poansonat artificial seria motorului şi a revopsit autoturismul.

În baza actelor de radiere obţinute în data de 4 septembrie 1998, pentru autoturismul avariat, inculpatul Croitoru a obţinut număr provizoriu, apoi a dus autoturismul sustras, cu numerele provizorii montate, într-o parcare, oferindu-l spre vânzare.

Partea vătămată N.A. l-a contactat pe inculpatul C.C., care i-a cerut suma de 21 milioane lei.

Inculpatul i-a prezentat părţii vătămate toate actele provenind de la autoturismul avariat, cumpărat în data de 4 septembrie 1998, apoi, după achitarea sumei s-a perfectat contractul de vânzare – cumpărare cu partea vătămată.

Ulterior, în data de 29 martie 2000, autoturismul cumpărat de partea vătămată N.A. a fost verificat de către R.A.R, ocazie cu care s-a stabilit, că suportul amortizorului pe care se află seria şasiu este înlocuit, iar seria motor este poansonată artificial.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată S.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 65.000.000 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului sustras, iar partea vătămată N.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 21.000.000 lei.

În prezent autoturismul este radiat, fiind lăsat în custodia părţii vătămate N.A.

La urmărirea penală, în primele declaraţii inculpaţii au negat săvârşirea faptelor încercând să se acuze reciproc, fără a prezenta variante credibile, susţinute de probe şi de natură să înlăture dovezile existente, care îi indică cu certitudine pe inculpaţi ca fiind autorii faptelor mai sus descrise.

În instanţă inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor date, au recunoscut săvârşirea faptelor şi au fost de acord să despăgubească părţile civile cu sumele pretinse.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă este probată cu următoarele mijloace de probă:

- plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procesele verbale de cercetare la faţa locului, procesele, de examinare a autoturismelor, rapoartele de inspecţie R.A.R, copii de pe documentele de înmatriculare, procesele – verbale de percheziţie, dovezile de predare, declaraţiile martorilor C.T., A.M., A.G., V.D., U.V., S.M., H.T., L.D., N.V. şi N.A.C. coroborate cu declaraţiile inculpaţilor de pe tot parcursul procesului penal.

În drept, fapta inculpaţilor de a sustrage la data de 23 iulie 1997 împreună, pe timp de noapte din loc public, prin folosirea unor chei mincinoase autoturismul de culoare crem, an de fabricaţie 1982, care era înmatriculat temporar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în ce îl priveşte pe inculpatul C.C., care se afla în timpul executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 58322/1993 a Judecătoriei Roman, jud. Neamţ, pedeapsă din care, urmare liberării condiţionate din data de 4 decembrie 1996, i-a rămas neexecutat un rest de 555 zile închisoare şi respectiv cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul N.P., care executase la locul de muncă pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 1980 din 18 august 1994 a Judecătoriei Braşov.

Faptele inculpaţilor, care, în perioada septembrie 1998 – decembrie 1999, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale au sustras mai multe autoturisme, pe care ulterior le-au valorificat în condiţiile arătate, după ce în prealabil le substituiau elementele de identificare cu cele ale unor autoturisme avariate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e) g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), pentru ambii inculpaţi şi respectiv cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceloraşi inculpaţi care, în perioadele sus – menţionate au aplicat autoturismelor furate plăcuţe cu nr. de înmatriculare, aparţinând altor autoturisme, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie a unui autovehicul cu nr. fals de înmatriculare, prevăzute de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele inculpatului C.C. constând în aceea că la data de 23 noiembrie 1998, împreună cu inculpatul N.P. şi ulterior la data de 17 februarie 2000 a indus în eroare partea vătămată N.A. şi respectiv A.C., cu ocazia vânzării a două autoturisme furate, în scopul obţinerii unor sume de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului N.P. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37lit. b) C. pen.

Se va face aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele fiind în concurs real.

La individualizarea pedepselor şi stabilirea modalităţii de executare a acestora se vor avea în vedere criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cauzele ce agravează răspunderea penală, dar şi cele care o atenuează.

Dat fiind gradul de pericol social sporit al faptelor, relevat de modalitatea concretă în care s-au săvârşit, prejudiciile importante cauzate, antecedentele penale ale inculpaţilor, dar şi comportarea sinceră a acestora pe parcursul cercetării judecătoreşti, regretul manifestat, voinţa acestora de a repara pagubele cauzate, se apreciază că scopul pedepsei şi implicit reeducarea inculpaţilor se va realiza, prin aplicarea unor pedepse privative de libertate, în cuantum dozat spre jumătatea maximului special prevăzut de textul incriminator.

Pentru a se da eficienţă pluralităţii de infracţiuni atât sub forma concursului cât şi a recidivei, se va aplica şi câte un spor de pedeapsă.

Inculpaţilor li se vor aplica pedepsele accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., se va menţine starea de arest a inculpaţilor şi în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia, pentru fiecare inculpat.

Pe parcursul judecăţii inculpaţii au fost de acord să despăgubească părţile civile cu sumele pe care acestea le-au pretins, motiv pentru care instanţa în baza dispoziţiilor art. 14, 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., va admite acţiunile civile şi va obliga inculpaţii, în solidar, la plata despăgubirilor civile solicitate de părţile civile.

Întrucât partea civilă S.D. a decedat, în cauză au fost introduşi moştenitorii acestuia, respectiv S.M.C., minor, ce a fost reprezentat prin curatorul G.I.

Societatea de Asigurări A. SA Iaşi, a despăgubit pe asiguratul său, partea civilă S.C. cu suma de 29.972.800 lei, subrogându-se în drepturile asiguratului său.

În consecinţă, inculpaţii vor fi obligaţi să despăgubească atât asiguratorul SC A. SA, cu suma sus - menţionată cât şi pe asigurat cu diferenţa pe care acesta a solicitat-o, constituindu-se parte civilă în procesul penal, respectiv cu suma de 40.028.000 lei.

În baza dispoziţiilor art. 193 C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi, la plata cheltuielilor judiciare făcute de părţi, iar în baza dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., sentinţa penală a fost apelată de inculpaţii C.C. şi N.P., de părţile civile M.E., A.C., S.P. şi S.M.C.

Inculpaţii C.C. şi N.P. au criticat sentinţa penală apelată sub aspectul individualizării pedepselor, iar sporul aplicat nu este justificat, solicitând a fi înlăturat.

Apelul formulat de partea civilă M.E., cuprinde următoarea motivare:

Susţine apelantul M.E., că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la scoaterea din custodie a autoturismului, solicitând, totodată, reactualizarea sumei de 65.000.000 lei ce i-a fost acordată ca despăgubiri civile, până la plata efectivă a acesteia.

Apelul formulat de părţile civile S.P. şi S.M.C., conţine următoarea motivare:

În fapt, partea vătămată civilă S.D. a fost prejudiciată de inculpaţii C.C. şi N.P., prin sustragerea autoturismului.

Împotriva inculpaţilor s-a promovat acţiunea penală, ce a format obiectul dosarului penal nr. 3519/2000 al Tribunalului Iaşi. Partea vătămată S.D. s-a constituit parte civilă atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, solicitând repararea prejudiciului în natură şi, numai în subsidiar prin echivalent.

Prin sentinţa penală, instanţa de fond a admis acţiunea civilă însă, în mod greşit a dispus repararea prejudiciului prin echivalent, obligând inculpaţii la plata în solidar a sumei de 650.000.000 lei despăgubiri civile.

În conformitate cu prevederile imperative ale art. 169 C. proc. pen. şi cu principiul general din materia răspunderii civile delictuale al reparării pagubei pricinuite, cu precădere în natură şi numai în subsidiar prin echivalent, instanţa de fond avea obligaţia de a dispune restituirea către partea civilă pe care o reprezenta autoturismul furat.

În mod greşit instanţa de fond a lăsat autoturismul furat în custodia părţii vătămate civile N.A., faţă de care a dispus şi repararea prejudiciului suferit, respectiv suma de 21.000.000 lei.

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit, că partea vătămată S.D. a solicitat constituirea ca parte civilă, pentru suma de 65.000.000 lei. Se precizează că în cererea de constituire ca parte civilă formulată în faţa instanţei de judecată, de partea vătămată civilă S.D. s-a solicitat expres, repararea prejudiciului în natură şi numai în subsidiar prin echivalent. Această solicitare a fost reiterată în cadrul şedinţei publice, din data de 11 iunie 2002, fiind consemnată în încheierea de şedinţă din acea dată.

Pronunţând reparaţia pagubei prin echivalent, instanţa nu a luat în seamă lipsa de folosinţă a autoturismului şi nu a aplicat indicele de inflaţie la suma stabilită.

Apelul formulat de partea civilă A.C., conţine următoarea motivare:

Solicitând atribuirea în natură a autoturismului, achiziţionat în condiţii legale fără a cunoaşte că provine dintr-o infracţiune.

În fapt, în cursul anului 1999, a achiziţionat autoturismul achitând preţul numitului C.C.

Oferta de vânzare a fost făcută prin anunţ lipit pe parbrizul autoturismului staţionat, în parcarea Poliţiei Roman.

Înainte de a plăti preţul negociat la 29.000.000 lei, a cerut verificarea maşinii la R.A.R. şi Poliţie, unde s-a deplasat împreună cu martorul din lucrări N.V.

Din momentul cumpărării a încheiat asigurare obligatorie şi facultativă, a efectuat revizia tehnică şi a plătit impozitul anual.

A avut folosinţa netulburată a maşinii până în data de 6 martie 2000, când i s-a adus la cunoştinţă, de către organele de poliţie că autoturismul, provenea din furt, s-a încheiat proces – verbal de custodie şi a fost încredinţată tatălui meu, A.I.

După începerea cercetărilor a aflat că autoturismul aparţinuse părţii civile S.C., care nu mai avea pretenţii la restituire fiind despăgubit de A., conform declaraţiilor de la urmărirea penală şi din faţa instanţei.

În subsidiar, partea civilă A.C. solicită despăgubirea, prin echivalent bănesc, în cuantum de 41.000.000 lei.

Curtea de Apel Iaşi prin Decizia penală nr. 325 din 7 noiembrie 2002, a respins apelurile formulate de inculpaţii C.C. şi N.P., împotriva sentinţei penale nr. 387 din 2 iulie 2002 a Tribunalului Iaşi, pe care o menţine.

S-au admis apelurile formulate de părţile civile M.E. şi A.C., împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care o desfiinţează, în parte, în latura civilă şi rejudecând:

A obligat inculpaţii, în solidar, să restituie părţii civile M.E., autoturismul, aflat în custodia acestuia şi suma de 65.000.000 lei despăgubiri civile.

A obligat pe inculpatul C.C. să restituie părţii civile A.C. autoturismul, aflat în custodia tatălui ei, A.I. şi înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000.000 lei despăgubiri civile.

A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A respins apelul formulat de părţile civile S.P. şi S.M.C., împotriva aceleiaşi sentinţe.

A dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 2 iulie 2002, la zi.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au declarat recurs doar părţile civile S.M.C., prin curatorul G.I., S.P. şi M.E.

Prin recursurile lor, cele trei părţi civile, sub diferite forme, solicită punerea în executare a hotărârii instanţei de apel şi obligarea inculpaţilor la cheltuielile judiciare ocazionate de această procedură.

Aşa fiind, recursurile declarate urmează a fi respinse, ca nefondate.

Verificându-se hotărârea atacată, în raport de pretenţiile recurentelor părţi civile, instanţa supremă, constată că acestea doresc restituirea, în natură a autoturismelor sustrase, şi revenirea la numerele anterioare şi a seriei motorului contrafăcute de inculpaţi plus cheltuieli de judecată.

Cum, toate aceste pretenţii au fost examinate pe parcursul cercetării judecătoreşti şi astfel s-a ajuns la admiterea apelurilor părţilor civile, pretenţiile actuale, vor fi realizate numai după ce Decizia penală din apel, va rămâne definitivă.

După acest moment, aceste părţi civile recurente, vor putea solicita punerea în executare, prin intermediul executorilor judecătoreşti şi nu pe calea aleasă, a prezentului recurs.

În consecinţă, recursurile părţilor civile urmează a fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată acestea vor fi obligate şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile S.M.C., prin curator G.I., S.P. şi M.E., împotriva deciziei penale nr. 325 din 7 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpaţii C.C. şi N.P.

Obligă pe recurentele părţi civile la plata sumei de câte 450.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100.000 lei, reprezentând onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 mai 2003.

← CSJ. Decizia nr. 2156/2003. Penal. Art.197, 211 c.pen. Recurs		CSJ. Decizia nr. 2162/2003. Penal. Conflict de competenta.... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

CSJ. Decizia nr. 2143/2003. Penal. Contestatie la eexecutare. Recurs CSJ. Decizia nr. 2153/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs CSJ. Decizia nr. 2154/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs CSJ. Decizia nr. 2156/2003. Penal. Art.197, 211 c.pen. Recurs CSJ. Decizia nr. 2162/2003. Penal. Conflict de competenta. Stabilirea competenţei CSJ. Decizia nr. 2163/2003. Penal. Conflict de competenta. Stabilirea competenţei CSJ. Decizia nr. 2164/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs CSJ. Decizia nr. 2181/2003. Penal