CSJ. Decizia nr. 2439/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2439/2003
Dosar nr. 832/2003
Şedinţa publică din 23 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 635 din 10 decembrie 2002, a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive cu începere de la 18 iulie 2002, la zi.
Prin aceiaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul S.G. la pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi tâlhărie.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la 2.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă F.C.
Tribunalul a reţinut că, în noaptea de 10 martie 2002, inculpaţii au pătruns într-un loc împrejmuit aparţinând părţii vătămate F.C., l-au lovit pe acesta cu o şipcă şi apoi au furat 6 iepuri şi 2 miei. Partea vătămată, în urma agresării de către inculpaţi, a suferit leziuni ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Apelurile declarate de inculpaţi împotriva acestei sentinţe au fost respinse prin Decizia penală nr. 16/ P din 24 ianuarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
Declarând recurs împotriva acestei decizii, inculpatul M.M. a cerut să-i fie redusă pedeapsa aplicată, de 5 ani închisoare.
Recursul nu este fondat.
În concordanţă cu probele administrate, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunea săvârşită de acesta.
Cu ocazia individualizării pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, s-a ţinut cont de gravitatea faptei şi condiţiile în care a fost comisă, cât şi de elementele ce caracterizează persoana inculpatului (tânăr, fără antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă).
Ca atare, s-a stabilit minimul special prevăzut de dispoziţia legală incriminatoare, coborârea pedepsei sub acest minim (5 ani închisoare), prin acordarea unor circumstanţe atenuante, neavând justificare.
În consecinţă, cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în care se va include şi onorariul pentru avocatul din oficiu.
Din pedeapsă se va deduce la zi timpul arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 16/ P din 24 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventivă de la 18 iulie 2002, la 23 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2438/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 244/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
