CSJ. Decizia nr. 2480/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2480/2003
Dosar nr. 1215/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1029 din 29 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 101 C. pen., raportat la art. 104 şi art. 106 C. pen., s-a dispus internarea într-un centru de reeducare a inculpatului T.E., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Au fost puse în vedere inculpatului minor dispoziţiile art. 107 C. pen., privind condiţiile revocării internării minorului.
În baza art. 490 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost executată de îndată măsura luată şi trimisă o copie de pe hotărâre administraţiei locului de deţinere care va lua măsuri de internare a minorului.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 500.000 lei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300.000 lei a fost suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că la data de 10 martie 2002, inculpatul a observat-o pe partea vătămată în timp ce înmâna o bancnotă de 500.000 lei unei persoane de la care achiziţionase mai multe bunuri din Piaţa Rahova. În aceste condiţii, a smuls banii din mâna părţii vătămate după care a fugit.
Cu ocazia unor recunoaşteri din grup efectuate la data de 13 martie 2002, inculpatul a fost indicat de către partea vătămată şi martorii O.V. şi Z.D. ca fiind autorul faptei. De asemenea, în cursul urmăririi penale şi în instanţă, inculpatul a recunoscut fapta comisă, precizând că banii i-a cheltuit în interes personal.
La alegerea sancţiunii aplicate s-a avut în vedere pericolul social al faptei, concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, instanţa apreciind că se justifică măsura internării într-un centru de reeducare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti criticând-o pentru netemeinicie cu privire la măsura educativă dispusă şi a solicitat aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 68 din 12 februarie 2003, a admis apelul parchetului şi a înlăturat dispoziţiile art. 107 C. pen. şi art. 490 C. proc. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a dispus condamnarea inculpatului minor la un an şi 6 luni închisoare.
A motivat instanţa de apel că fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, iar inculpatul provine dintr-o familie dezorganizată, scăpat de sub supraveghere şi este cercetat şi pentru alte fapte penale.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, fără să-l motiveze.
Examinând din oficiu recursul declarat de inculpat nu se constată existenţa unor cazuri de casare dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu.
În raport de probatoriul administrat, starea de fapt reţinută este corectă, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
Corect s-a apreciat că fapta de tâlhărie săvârşită de inculpat prezintă pericol social sporit, iar datele ce caracterizează persoana sa (între altele, în prezent inculpatul este cercetat în stare de arest pentru comiterea altor fapte), justifică modalitatea de executare a pedepsei, prin privare de libertate.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E. împotriva deciziei nr. 68/ A din 12 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 24/2003. Penal. Contestaţie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 2482/2003. Penal → |
|---|
