CSJ. Decizia nr. 2484/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2484/2003
Dosar nr. 5165/2002
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 360 din 23 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
- R.B. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209, lit. a), g) şi i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de 5 ani.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 3 august 2000, până la 21 decembrie 2000.
- C.G. la 4 luni şi 18 zile închisoare, pentru infracţiunea, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i) şi alin. (3) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a executat pedeapsa prin arestarea preventivă de la 3 august 2000, până la 21 decembrie 2000.
S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit prin restituire.
A reţinut instanţa că cei doi inculpaţi, împreună cu mai multe persoane, în ziua de 2 august 2000, au pătruns prin efracţie, noaptea la sediul S.C. R. S.R.L. de unde au sustras bunuri în valoare de 52.095.813 lei.
La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere că prejudiciul a fost recuperat, inculpatul R.B. nu este cunoscut cu antecedente penale şi sunt îndeplinite condiţiile pentru a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Cu privire la C.G. care este recidivist, având în vedere vârsta inculpatului, poziţia procesuală avută de sinceritate, s-a apreciat că se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii R.B. şi C.G.
Parchetul a criticat sentinţa cu privire la individualizarea pedepselor solicitând înlăturarea suspendării condiţionate pentru R.B. şi a circumstanţelor atenuante pentru C.G. Pentru acest din urmă inculpat a solicitat a se reţine recidiva postexecutorie. Sentinţa a mai fost criticată cu privire la omisiunea cnfiscării bunurilor care au servit la săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul R.B. a solicitat achitarea, întrucât nu a participat la săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul C.G. a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de parchet şi inculpaţi.
A desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând a dispus înlăturarea aplicării art. 81, 82, 83 C. pen., pentru inculpatul R.B., stabilind să execute pedeapsa în detenţie.
A schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul C.G. şi în baza art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat la 3 ani închisoare.
A dispus confiscarea de la inculpatul R.B. a unei şurubelniţe, un patent, a unei chei franceze şi a unui dispozitiv teu şi a restituit inculpatului un ruj şi un ciorap.
A restituit inculpatului C.G. un telefon mobil şi un ciorap.
A motivat instanţa de apel că prima instanţă nu a dat semnificaţia cuvenită criteriilor generale de individualizare judiciare, când a reţinut circumstanţe atenuante pentru C.G. şi a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru R.B.
De asemenea, instanţa trebuia să dispună confiscarea bunurilor, în conformitate cu art. 118 lit. b) C. pen., care au servit la săvârşirea infracţiunii, iar pentru celelalte bunuri ce au fost ridicate să dispună restituirea lor, în conformitate cu art. 169 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi cei doi inculpaţi.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului C.G.
Inculpaţii R.B. şi C.G. au solicitatcasarea deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond.
Examinând recursurile declarate în cauză se constată următoarele:
În raport de probatoriul administrat instanţele au stabilit corect situaţia de fapt, încadrările juridice date faptelor sunt legale, iar vinovăţia inculpaţilor rezultă din actele dosarului.
În raport de pericolul social al faptelor, de paguba mare cauzată părţii vătămate, de împrejurarea că inculpatul C.G. este recidivist, faţă de o condamnare anterioară de 4 ani închisoare tot pentru furt calificat, pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată la limita minimă a textului de lege incriminator, apare ca insuficientă.
Sub acest aspect urmează a admite recursul declarat de parchet şi a majora pedeapsa aplicată acestui inculpat de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Recursurile declarate de inculpaţi prin care au solicitat menţinerea pedepselor aplicate de prima instanţă, nu pot fi primite, având în vedere periculozitatea faptei şi datele ce caracterizează persoana fiecăruia.
În conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet, cu privire la inculpatul C.G., în sensul celor reţinute.
Recursurile declarate de cei doi inculpaţi urmează a fi respinse ca nefondate.
Se va deduce pentru fiecare inculpat din pedepsele aplicate, reţinerea şi arestarea preventivă de la 3 august 2000, până la punerea efectivă în libertate.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 733/ A din 11 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul C.G.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.G., pe care o majorează de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.G. şi R.B., împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce pentru ambii inculpaţi reţinerea şi arestarea preventivă de la 3 august 2000, până la data punerii efective în libertate.
Obligă pe inculpatul C.G. la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpatul R.B. la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2483/2003. Penal. Plângere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2485/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
