CSJ. Decizia nr. 2488/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2488/2003
Dosar nr. 1021/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 33 din 29 ianuarie 2001, Tribunalul Dolj, l-a condamnat pe inculpatul P.T. la:
- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.;
- un an şi 6 luni închisoare, în baza art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracţiunea, prevăzută de art. 84 din Legea 59/1934, art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 15 martie 2000, la 7 iulie 2000, s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P.C.M. S.R.L., la 247.249 dolari S.U.A. în lei, la cursul oficial al zilei în care se va face plata către partea civilă S.C. A.R.T. S.R.L. şi la 105.335.643 lei către partea civilă S.N.P. P. sucursala PECO Dolj.
S-a menţinut sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatului şi au fost anulate filele C.E.C.
În fapt s-a reţinut că la începutul anului 1999, inculpatul, administrator la S.C. P.C.M. S.R.L. şi S.C. M.E. S.R.L. a intrat în relaţii de afaceri cu S.C. A.R.T. S.R.L. Bucureşti, convenind să cumpere de la aceasta ordine de compensare a energiei electrice.
De la 1 martie 1999, până la 21 mai 1999, inculpatul a încheiat 8 contracte de compensare în valoare de 6.799.719.289 lei, cu înţelegerea ca plata să se facă într-un termen de 30 zile. A emis 4 file C.E.C. în acest sens, pentru contul deţinut la B.A., în valoare de 6.502.846.391 lei, deşi nu avea disponibilul necesar, din nota de constatare a Gărzii Financiare, rezultând că a avut disponibil în cont sume cuprinse între 0,80 lei şi 114.862.140 lei.
Urmare demersurilor inculpatului, partea civilă nu a introdus în bancă filele C.E.C. pentru decontare, totuşi la data de 18 mai 1999, una din file, pentru suma de 1.019.614.385 lei a fost acoperită parţial la plată pentru 458.198 lei, în limita disponibilului în cont.
Pentru rezolvarea situaţiei între părţi, la 14 iunie 1999 s-a încheiat o convenţie, fiind restituite celelalte 3 file C.E.C., şi s-a emis 4 file C.E.C. pentru B.C.R. pentru suma totală de 6.668.936.129 lei, dar şi acestea au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont.
Raportul de expertiză contabilă întocmit a stabilit că inculpatul a achitat o parte din suma datorată şi că la data de 31 martie 2000, avea un debit de 2.754.030.551 lei la care se adaugă sumele reactualizate la cursul de schimb leu-dolar.
Deşi S.C. P.C.M. S.R.L. Craiova nu avea disponibilităţi băneşti, aflându-se în interdicţie bancară, inculpatul, pentru asigurarea combustibilului a solicitat S.N.P. P. sucursala Dolj, cantităţi de motorină în valoare de 333.879.010 lei, pe care le-a ridicat la datele de 26, 27 octombrie 1999 şi 12 noiembrie 1999, plata fiind făcută doar în limitele sumei de 267.104.312 lei, 2 file C.E.C. fiind refuzate la plată de către B.A. pentru lipsă de disponibil.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru greşita individualizare a pedepsei, încadrarea juridică şi greşita achitare a inculpatului, partea civilă cu privire la soluţionarea laturii civile şi inculpatul, care a solicitat în principal achitarea şi, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru asigurarea dreptului la apărare.
Apărătorul ales al inculpatului, la dezbaterea apelului, a cerut recuzarea întregului complet de judecată, pentru că în precedent, vizându-l pe inculpat, s-a mai pronunţat într-o cauză asemănătoare.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 522 din 8 octombrie 2001, a admis apelurile parchetului şi părţii civile şi a decis:
- schimbarea încadrării juridice din infracţiunile, prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen., art. 87 pct. 2 din Legea 59/1934, art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi la 3 ani închisoare, pentru art. 215 alin. (2)şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
După contopirea pedepselor s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei privitoare la latura civilă, cu precizarea că în drepturile părţii civile se subrogă S.C. S.R. S.R.L. Bucureşti şi a fost dedusă prevenţia de la 15 martie 2000, la 7 iulie 2000.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, solicitând prin apărător casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în vederea audierii unor martori propuşi în apărare, pentru refacerea expertizei contabile, care să stabilească cu certitudine prejudiciul cauzat şi în subsidiar, achitarea inculpatului sau reducerea pedepselor prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 3611 din 16 iulie 2002, pronunţată în dosarul 5017/2001 a admis recursul inculpatului, a casat Decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, întrucât cererii de recuzare formulată de apărător, nu i s-a dat cursul prevăzut de art. 52 C. proc. pen.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 28 din 4 februarie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi al părţii civile S.C. A.R.T. S.R.L. Bucureşti.
A desfiinţat sentinţa şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea, prevăzută de art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen. (două fapte) art. 84 pct. 2 din Legea 59/1934 (două fapte) art. 290 C. pen. (două fapte) şi art. 291 C. pen. (două fapte) în infracţiunile, prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul P.T. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru fapta comisă, în dauna S.C. A.R.T. S.R.L. Bucureşti.
În baza art. 215 alin. (2) (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare, pentru fapta comisă, în dauna S.N.P. P., sucursala PECO Dolj.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A dedus prevenţia de la 15 martie 2000, la 7 iulie 2000.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-au menţinut rezolvările sentinţei, cu privire la latura civilă, cu precizarea că în drepturile părţii civile S.C. A.R.T. S.R.L. Bucureşti, se subrogă S.C. S.R. S.R.L. Bucureşti.
A menţinut sechestrul asigurator aplicat pe bunurile inculpatului, inclusiv pentru bunurile imobile, pentru care se dispune luarea inscripţiei ipotecare.
A respins ca nefondat apelul inculpatului.
A motivat instanţa de apel că în cauză s-au administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului, care au fost analizate cu obiectivitate, dar instanţa de fond a făcut o încadrare juridică greşită a faptelor.
Modificările codului penal, intervenite prin OG nr. 207/2000 şi cuantumul prejudiciului de sub 1.000.000.000 lei justifică schimbarea încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen.
Achitarea inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 59/1934, art. 290 şi art. 291 va fi desfiinţată, iar faptele vor fi reîncadrate în infracţiunea, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen.
S-a apreciat ca întemeiate şi criticile parchetului cu privire la reţinerea greşită de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise, determinat de modul de concepere şi realizare a întregii activităţi infracţionale, de urmările produse, de cuantumul prejudiciului şi de conduita nesinceră a inculpatului.
Motivul de apel al inculpatului cu privire la achitare nu este întemeiat, vinovăţia lui rezultând din probele administrate.
S-a apreciat ca întemeiat apelul părţii civile, şi menţinerea întrutotul a dispoziţiilor instanţei de fond cu privire la soluţionarea laturii civile a procesului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Infracţiunile săvârşite de inculpat prezintă un pericol social ridicat, cu pagube mari cauzate părţilor civile, iar inculpatul a avut o conduită nesinceră pe tot parcursul procesului penal, ceea ce justifică tratamentul sancţionator aplicat.
Dealtfel pedepsele au fost orientate la limita minimă a textelor de lege sancţionatoare şi nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 28 din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 15 martie 2000, la 7 iulie 2000.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2486/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2489/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
