CSJ. Decizia nr. 2490/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2490/2003
Dosar nr. 1310/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 428 din 31 octombrie 2002, Tribunalul Botoşani a dispus condamnarea inculpaţilor după cum urmează:
- B.I., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare [(prin schimbarea încadrării juridice din art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 33 C. pen.)];
- pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare [(prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 33 C. pen.)].
Potrivit art. 33 şi art. 34 C. pen., prin contopire a aplicat pedeapsa rezultantă de un an închisoare.
A dedus din pedeapsă durata arestării preventive a inculpatului de la data de 8 august 2001, la 8 februarie 2002.
În baza art. 118 lit. d) şi art. 257 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 3.000.000 lei.
-M.I., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.
- pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., prin contopire, a aplicat pedeapsa rezultantă de un an închisoare.
În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen., a suspendat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, atrăgând atenţia asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 4.000.000 lei.
- U.C.D., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.
- pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., prin contopire, a aplicat pedeapsa rezultantă de un an închisoare.
În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen., a suspendat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, atrăgând atenţia asupra consecinţelor, prevăzute de art. 83 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile A.G., T.V., D.M., L.P. şi P.V., câte 600.000 lei despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în lunile martie-aprilie 2001, inculpatul B.I., afirmând că ar cunoaşte un medic de la Spitalul Caritas din Bucureşti, a primit sume cuprinse între 2.000.000 lei şi 2.500.000 lei de la părţile vătămate N.I., A.G., D.M., T.V., C.M.V., L.P., P.A., R.I. şi P.V., angajându-se că în 2-3 zile le va procura carnete de sănătate, pentru plecarea la lucru în Israel, fără ca ei să se prezinte pentru examinarea medicală.
Din suma încasată, inculpatul şi-a reţinut o parte, înmânând paşapoartele şi câte 1.400.000 lei, coinculpatului M.I., care la rândul său a oprit pentru sine câte 800.000 lei şi a predat actele şi restul banilor lui U.C.D., care fiind posesorul unui calculator, a confecţionat certificatele de sănătate, dovedindu-se ulterior că sunt false, astfel că solicitanţilor li s-a refuzat plecarea la muncă.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.I., care a motivat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., iar pedeapsa aplicată pentru infracţiunea, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., este prea severă atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare solicitând redozarea şi aplicarea art. 81 C. pen., iar inculpatul U.C.D., exercitând calea de atac, a susţinut că este nevinovat, că o altă persoană i-a predat actele false, astfel că se impune restituirea cauzei în temeiul art. 333 C. proc. pen., pentru identificarea autorului sau achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 81 din 3 martie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondate apelurile declarate, apreciind că hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, ca şi a hotărârii pronunţată de prima instanţă, în termen legal a declarat recurs inculpatul B.I. care a criticat hotărârea atacată pentru motivul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând în esenţă reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând acrele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată, Curtea Supremă de Justiţie constată că instanţele au pronunţat o hotărâre legală şi temeinică atunci când au stabilit pedeapsa rezultantă în cuantum de un an închisoare, coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, dar cu executare în regim de detenţie.
Astfel, în mod judicios, instanţele au avut în vedere circumstanţele atenuante favorabile reţinute în sarcina inculpatului (comportarea sinceră în cursul procesului), atunci când au coborât pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege, dar, în acelaşi timp, în mod corect au ţinut cont şi de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, modul şi mijloacele în care acestea au fost comise, scopul urmărit şi urmarea produsă, dar şi antecedenţa penală a inculpatului, atunci când au stabilit ca executarea acesteia să se facă cu privare de libertate, astfel încât, pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare să se constituie într-un adevărat mijloc de reeducare în conformitate cu scopul legii penale, prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, cum motivul de recurs este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă, perioada executată în arest preventiv de la 8 august 2001, la 8 februarie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 81 din 3 martie 2003 a Curţii de Apel Suceava
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 8 august 2001, la 8 februarie 2002.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2489/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2491/2003. Penal. Art.205, 206 c.pen. Recurs... → |
|---|
