CSJ. Decizia nr. 2671/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2671/2003
Dosar nr. 1257/2003
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 438 din 26 noiembrie 2002, Tribunalul Bacău a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. şi în baza acestui text a condamnat pe inculpatul T.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 martie 2002, la zi.
Pe latură civilă s-a constatat că S.C. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.V., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 21 martie 2002, l-a lovit pe tatăl său T.I., cu pumnul în zona feţei şi în timp ce acesta era căzut jos, l-a lovit şi cu picioarele, ulterior acesta decedând.
Victima T.I., în vârstă de 79 ani, locuia separat, însă, în acelaşi imobil cu fiul său T.V.
T.I. avea viciul beţiei şi venea la domiciliu deseori în stare de ebrietate, stare pe fondul căreia se certa cu inculpatul. În seara zilei de 21 martie 2003, în timp ce inculpatul se afla în camera lui şi se uita la televizor, s-a întors acasă tatăl său T.I. care a intrat în hol, fiind auzit de inculpat, acesta a ieşit din cameră şi pe fondul stării conflictuale anterioare, cât şi a unui nou conflict, i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul, urmare căreia acesta a căzut cu faţa în jos.
În timp ce se afla jos, inculpatul i-a mai aplicat tatălui său alte lovituri cu picioarele în zona coastelor, după care a plecat în camera lui.
Victima, după ce şi-a revenit, a mers în camera sa, loc în care a rămas timp de 5 zile până când a survenit decesul.
Raportul de expertiză medico-legală a înscris că moartea victimei a fost violentă şi aceasta s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorie acută consecutive unui politraumatism cranian cu hematom subarahnoidian drept şi toracic drept cu fracturi costale.
S-a reţinut că sub aspect subiectiv se conturează intenţia depăşită a inculpatului, proprie infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., dispunându-se schimbarea încadrării juridice din art. 174 şi 175 lit. c) C. pen.
Curtea de Apel Bacău prin Decizia penală nr. 76 din 18 februarie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a desfiinţat sentinţa primei instanţe, în ce priveşte schimbarea încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost condamnat inculpatul şi cuantumul pedepsei aplicate, şi rejudecând cauza, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi alin. ultim şi art. 76 alin. penultim C. pen., inculpatul T.V. a fost condamnat la 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi deciziei a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, împotriva aceleaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar primind criticile din apelul parchetului a considerat că prima instanţă a schimbat în mod greşit încadrarea juridică dată faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 din acelaşi cod.
S-a reţinut din probele administrate că inculpatul în seara zilei de 21 martie 2002, l-a lovit pe tatăl său în vârstă de 79 ani, cu pumnul în zona capului, iar după ce acesta a căzut jos, a continuat să-l lovească cu picioarele în zona toracelui, după care l-a abandonat.
A doua zi inculpatul a văzut că victima se afla culcată în pat cu faţa în sus şi picioarele atârnând, dar nu a intrat în camera acesteia şi nici nu s-a interesat de starea ei de sănătate, decât în ziua de 26 martie 2002, când s-a constatat decesul.
S-a mai reţinut că, lovind victima, în vârstă de 79 ani, de mai multe ori, în cap şi peste corp cu pumnii şi picioarele şi abandonând-o, fără a se interesa de situaţia acesteia câteva zile, inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al acţiunii sale şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că acesta a acţionat cu intenţia de a ucide.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, motivul invocat fiind săvârşirea, în cauză, a unei grave erori de fapt cu consecinţa greşitei încadrări juridice a faptei şi netemeinicia pedepsei aplicate. S-a susţinut că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., se săvârşeşte cu praeterintenţie caracterizată prin intenţie, în privinţa acţiunii de lovire şi culpă în ce priveşte rezultatul letal, iar în cazul infracţiunii de omor, aceasta se comite cu intenţie directă sau indirectă.
În vederea stabilirii intenţiei cu care a acţionat făptuitorul se impune a fi avute în vedere, între altele, obiectul vulnerabil folosit, zona spre care au fost îndreptate actele de violenţă, intensitatea acestora precum şi gravitatea leziunilor produse.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul, în ziua de 21 martie 2002, s-a manifestat violent faţă de victimă, tatăl său, pe care a lovit-o cu pumnul în zona capului, iar după ce a căzut, a continuat să o lovească şi cu picioarele în zona toracelui, după care l-a abandonat şi nu s-a mai interesat de situaţia acestuia, decât în ziua de 26 martie 2002, când a constatat decesul.
Ca urmare, i-au fost produse victimei leziuni deosebit de grave ce au condus la deces, respectiv, un politraumatism cranian şi toracic drept cu fracturi costale şi insuficienţă cardiorespiratorie acută care au dus ulterior la deces.
Având în vedere modul concret în care a acţionat, obiectul folosit şi zona vizată, intensitatea loviturii şi gravitatea leziunilor cauzate instanţa de control judiciar a tras concluzia corectă că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen. şi nu ale celei de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
În ce priveşte pedeapsa aplicată se reţine că procedând la individualizarea ei, instanţa, în acord cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a considerat pericolul social grav al faptei care a determinat curmarea vieţii, împrejurările în care s-a săvârşit, respectiv fără ca victima să fi avut o contribuţie în derularea violenţelor dezvoltate de inculpat, dar şi persoana acestuia, fără antecedente penale.
Ca atare, pedeapsa de 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., este corespunzătoare realizării scopului ei, acela al prevenţiei generale şi speciale, cum prevede art. 52 C. pen.
Întrucât criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive a inculpatului de la 29 martie 2002, la 4 iunie 2003 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 76 din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 29 martie 2002, la 4 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2669/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2672/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
